un avocat la rastimpuri tine doctorul departe

septembrie 30th, 2009

atotputernicii

Am mai avut o data revelatia asta. Ca avocatii fac lucruri incredibil de iscusite. Si scot pe cireasa din marile ei mici buclucuri.

Atunci m-am dus la avocata mea dand usa de perete, ca un cowboy care sta rau cu nervii. Si i-am declarat printre lacrimi nu doar ca vreau sa termin odata cu procesul pe care il aveam cu xyz. Din care, bineinteles, sa ies neciufulita. Dar ca nu mai vreau in ruptul capului sa-l vad pe om la fata. Ca nu ma mai tin capacele.

Ajunsa in aceasta parte a izbucnirii mele catre avocata, nu doar am suspinat. Am batut si din picior. Dumneaei, o femeie cu mult calm, s-a pus in secunda aia la calculator.

Si a ticluit o hartie prin care nu doar ca nu a mai trebuit sa ma prezint nicaieri. Dar a si poruncit tribunalului sa-mi transmita in scris cele discutate. Sa-mi dea adica socoteala de cum s-a descurcat el in absenta mea.

Pentru toata treaba imi amintesc ca am platit niste sume care mi s-au parut absolut minuscule. Daca era sa le pun intr-un cantar, sa se contrabalanseze cu drama mea.

Eram in stare sa infasc luna de pe cer si sa i-o dau infasurata intr-o funda. Numai sa ma scape.

Intre timp uitasem cat e de tare sa te duci la avocat. A trecut timpul. Acum va rog sa va imaginati ca anotimpurile se schimba repede, sub ochii vostri.

Primavara, mugurii plesnesc. Vara, ciresele sunt rosii-negricioase. Toamna, mustul musteste prin mustarii pentru musterii. Iarna, ce bine, mergem la ski si ne cumparam cadouri. Si toate astea inca o data, de doua ori, de trei ori si chiar patru.

Azi mi-am luat ora la un avocat nevazut in prealabil. Asta m-a stresat rau. Cum o fi domnul asta la care merg eu acum sa-mi pun o bucata de viata pe o tavita dinaintea dumisale.

Cum o arata. O sa-mi inspire incredere? O sa arate rabdare? O sa inteleg ce zice? O sa fraternizeze cu marunta problema mare a ciresei?

Am platit cei mai bine investiti 50 de lei din viata mea. Nu inainte, ca la c….e. Ci ca la psiholog. M-am asezat pe scaun, putin lasata pe spate. Si am discutat cu un om incredibil de destept si de in tema cu problema mea.

Mi s-a parut ca ma astepta deja. Si ca stia tot ce o sa scot pe gura asta mica. Fara sa ma prind, timpul a zburat fal-fal. Am stat fix o ora. Am iesit de acolo multumita pana peste poate. Desi omul mi-a zis ca e tare complicat. Si ca nu stie daca ma rezolva.

Dar maniera in care a pus problema si modul in care ochii lui exprimau inteligenta si rigoare si siguranta si stapanire de sine si stiinta m-a multumit profund. Ne-am placut instant.

Si el s-a mirat cumva evident ca femeia asta mica. Care a venit cu niste ochelari de soare roz si o fusta cu flori fiu-fiu este o companie asa de neimpovaratoare. Ma gandesc ca atunci cand esti avocat si iti vine o blonda, ti-e putin frica. Cu toata scoala pe care ai facut-o. Si cu toata experienta in blonde pe care o ai la activ.

Si mi-am dat seama ca nu cred ca mai pot sa mai traiesc in continuare fara un avocat pe care sa-l consult macar din timp in timp. Stiu ca lumea zice chestii de avocati. Ca sunt asa, ca fac pe dincolo.

Parca nici eu nu m-as strecura nonsalanta langa unul noaptea in pat. Pentru ca poate vorbesc in somn chestii care pot fi folosite impotriva mea. Sau cand ne-am certa ar scoate din maneca de la pijama un alineat dintr-o lege. Si mi-ar explica ca nu am voie sa fac ce fac. Cum sa-l contrazic?

Dar asa, cand ai o problema cum am avut eu azi. Chestie cu care-mi bat capul de vreo 2 ani incoace. Este musai sa consulti un avocat. Face lumina in cap. Si descalceste noduri marinaresti de probleme. Si totul contra unei sume modice. Sus avocatii.

Deci un avocat hai, nu zilnic, dar macar la rastimpuri, tine doctorul departe. El si cu merele.

cireasa bogatanca

septembrie 30th, 2009

bogatie

Sunt o cireasa bogata. Dupa modelul mielul gras, ii curg banii prin nas. Stiu ca e o mica problema gramaticala. Dar suna bine.

Sunt o cireasa bogata este singura concluzie pe care o pot trage. Cand ma gandesc cat platesc eu pentru a vedea o anumita emisiune la televizor. Sunt o cireasa boieroaica si ma respect. Sunt guvernata de capriciile mele.

Mi-am facut abonament la cablu acum cateva luni. Dupa vreo 2 ani de pauza inversunata. Pe naiba inversunata, ca a fost tare bine. Dar am zis sa intru si eu in randul lumii. Si tot fiind inghiontita din public, am facut pasul spre normalitate.

Dar shhhhht. A mai fost un motiv. Si inca unul serios. Vazand eu ca in casa mea nu mai poposeste niciun televizor nou adus de vreun barbat de nadejde, cum se intampla de obicei, am zis sa schimb putin conceptul.

Sa vad: daca vin eu cu televizorul, impotriva firii, si fortez norocul, primesc un barbat? Raspuns corect da. Deci am banuit bine. Si nu exista echivoc. S-a petrecut intocmai si la extrem de putin timp dupa instalarea televizorului.

De-asta acum un prieten, fie el si imaginar. Multumesc lui a cherry care mi-a adus televizorul. Si obiectului in sine pentru ca mi-a adus pe I. Multumesc si lui I. pentru ca s-a lasat atras in cursa asta putin neortodoxa.

La cablu am cerut optiunea medie, pentru ca nu aveam o parere documentata in domeniu. Asa ca am zis sa nu fie nici prea-prea saracut. Dar nici foarte-foarte opulent. Am multe canale. Nu stiu exact cate si care. Abonamentul costa 47 de lei.

De atunci incoace am deschis televizorul de 4 ori. Asta inseamna, oricum ai lua-o, o medie de cel mult un film pe luna. Daca esti indulgent. Si socotesti ca a fost si vacanta si am prins si sarbatori legale, plus alte acareturi.

Deci eu platesc 47 de lei pentru un uitat scurt la televizor. Adica mai scump decat daca as merge la orice movie/multi/lightplex. As avea bani si de floricele formula elefant sau poate chiar mamut.

Contractul e facut pe mult timp. Si mi-e greu sa cred ca o sa incep de-odata sa ma uit ardent la ecran. Din pura pasiune sau doar ca sa-mi amortizez costurile. Asa ca e clar. Ma comport ca o cireasa bogatanca.

Ma simt ca in basmul ala cu printesa care musca doar de doua ori din feliile de pepene, doar cocosul recte. Si apoi le arunca la gunoi, ca nu-i mai faceau trebuinta.

Ei i se parea ca asa se mananca. Si mie mi se pare ca, dintr-o luna, doar atat trebuie sa te uiti la televizor. O zi. Si nu e frumos.

cand vorbesc de fosti, se suna din goarna adunarea

septembrie 29th, 2009

ex

Mi se intampla sa mai stau asa in bucatarie si sa trebaluiesc ceva marunt.

Mai dau cu laveta pe blatul ca scos din inalbitor. Mai spal niste prune vinetii sub jet puternic de apa. Mai pun ceainicul turcesc si aburind la fiert. Sunt o femeie simplista intr-o viata de-a pururi complicata.

Si daca apuc vreodata sa vorbesc despre cate un ecs sau doi. Lucrurile nu raman niciodata la fel. Respectivul impricinat apare nonsalant in papuci in bucatarie, scarpinandu-se la coaste. Si se comporta ca si cum e la el acasa.

Unul cotrobaie prin frigider dupa niste branza cu masline. Placerea lui. Altul da volumul mai tare dupa vreo piesa care-i place. Si incepe s-o ingane fals impreuna cu radio-ul. Tanananaaaa-nanananaaaa.

Cineva ma lasa masca in timp ce face oua ochiuri. Si presara tacticos cate o boaba de piper, ca la restaurant. Altcineva ma intreaba daca am apa la rece. Si de ce am ales marca asta naspa de bere.

Din senin mi se zice ca e prea cald si mi se inchide centrala. In timp ce un domn cu fixatii si statura ascetica strange costipat firmiturile de pe masa. Tot el lesina cu zgomot zdranc! cand vede ceva vase murdare in chiuveta.

Bucataria se imbiba de miros bun dar otravit. Si tocmai atunci unul se gaseste sa aprinda lumina de sus, pe care eu nu pot sa o sufar. Oricum, as desfiinta toate luminile de sus. Imi plac numai cele care vin de jos sau de la mijloc.

Si pas de ii mai scoate de acolo. Reusesc sa-i dau pe usa afara, cu ghionti in coaste, doar mult dupa ce discutia moare. Mai ramane prin casa cate un papuc, pe care il ard dupa tenebroasa intamplare.

Cel mai ciudat e cand ma apuc sa vorbesc despre asa subiect in pat. Ecsii se teleporteaza ca in stargate. Si ma trezesc cu ei inghesuiti intre cearceafuri. Daca gresesc si vorbesc despre mai multi odata. Nu mai ai loc sa arunci un ac.

Unul sforaie de da sa moara la fiecare demers de inspirare. Altul imi trage toata patura si doarme de-a curmezisul. Genul egoist adorabil. Incat nu mai pot sa stau in nicio pozitie decenta.

Exista mereu unul care citeste si mananca savant un mar. Pe care il clefane de-mi vine sa-mi astup urechile. Si care se lupta pentru o bucatica de pat mai buna cu cel care da drumul la televizorul mic. Care apare si el ca prin farmec. Desi eu nu mai tin asa ceva de multa vreme.

Ecsii cu care ma trezesc colega de pat din greseala se rasucesc de pe-o muchie de corp pe alta, stresati. Vorbesc in somn, transpira de raceala, au insomnii sau ii doare nu mai stiu pe unde.

Gandurile din capul lor se incurca intre ele. Sforaitul se face una cu oftatul si cu plescaitul. Si impreuna se urca in vartej spre cer, dirijand avioane.

Noroc ca am un somn bun si nu ma rapune nimic din toate astea. Si noroc ca vine dimineata si totul se destrama ca aburul de la ceainicul meu. Dar am vorbit deunazi despre niste ecsi. Si s-au infiintat claie peste gramada in alcov. De nu se mai intelegea om cu persoana.

barna din ochii ciresei

septembrie 26th, 2009

omg

*Aceasta este o poveste cu pilda. Deci poate fi citita chiar si de catre copii. Singuri sau prin intermediul parintilor lor, prieteni virtuali aici cu mine. Unul dintre copii stiu ca este Dona. Pe care o rog sa fie atenta.

Cu mare gratie identific si aleg si apoi culeg paiele din ochii oamenilor de care imi pasa. Si apoi asez paiele extrase pe un culcus de matase purpurie. Trag cu indemanare deasupra o lupa uriasa. Si insist sa ne aplecam amandoi, sa le discutam impreuna.

Iau o figura ipocrita si atrag atentia delicat. Fii amabil, draguta. Uite ce-am gasit la tine in ochi. Uite ce mult gresesti tu. Si ce buna sunt eu, prin comparatie. La exact acelasi subiect. Nu trebuie neaparat sa schimbi. Vreau doar sa constientizezi.

Aveam o discutie deunazi cu prietenul meu imaginar, I. Eu ma aratam ingaduitoare fata obiceiul lui de tine legatura cu trecute vieti de doamne si domnite. Adica cele care i-au fost aproape de inima de-a lungul vremii. Dar in glas aveam ceva dojana.

Adica ma straduiam sa ma arat lui toleranta si perfect moderna in aceasta privinta. Dar ceva ma manca pe dinauntru. Era viermele mirarii si al neintelegerii. Si nu ca nu m-as simti stapana pe proprii mei nuri. Dar de ce, de ce sa facem asta? Uite, eu sunt perfecta si nu fac.

De ce sa vorbim cu niste stafii? Partenerii cu care am dormit odata noaptea in pat si acum nu mai dormim, capata un statut aparte. Parerea mea este ca trebuie pusi in lada de zestre. Ca doar am invatat ceva de la fiecare. Dar nu e cazul sa si umblam acolo.

La foarte scurt timp dupa asta, alta discutie cu I. Ce vreti, discutam des. Spun eu ca exact acum un an am inghitit prea repede si prea multe pahare cu cine mai stie ce licoare. Si se insinueaza pe buze, musafir poftit cu jumatate de gura, SMPE.

Si uite cum spun singura, de la mine, fara sa mi se stranga degetele la vreo usa. Da, mai vorbesc cu el. Avem conversatii regulate. Atunci I. zice mi-ai zis ca tii legatura si cu cel mai iubit dintre pamanteni. Da, am recunoscut eu senina. Dar aia este altceva.

Si ne aducem amandoi aminte, a se citi eu deja putin incurcata de potriveala asta, ca am pomenit de inginerul fara inima. Sotul meu cu acte, fost. Si cum am vorbit ieri cu el si zicea ca ceva. Nu conteaza ce.

Atunci I. ma intreaba daca m-a mai cautat G. Da, uneori, zic eu cu privirea limpede si inocenta. Dar stii, aia nu se pune.

I. a fost un lord cum eu n-as fi fost. Nu mi-a cantat niie-niie-niee-niee-nieeee-nie! Si nici nu si-a batut pumnii unul peste altul. Cum se face cand iei pe cineva peste picior. Si vrei sa-i arati ca tu ai dreptate si el e in eroare.

Deci, sa recapitulam. Eu ma credeam superioara si net mai principiala. Fiind ferm convinsa ca eu cand trag o cortina peste ceva, apai trasa ramane, orice-ar fi. Si nu mai vreau sa stiu de omul ala nimic.

Si tot eu am descoperit in trei pasi simpli. Ca stiu cu ce se ocupa recent mai toti fostii mei importanti si chiar si vreunul mai ne. Pilda este ca o cireasa are barne in ochi si se ia de paiele oamenilor. Si nu e frumos.

tentatii carora nu le rezista o cireasa

septembrie 25th, 2009

apa

De demna sunt demna, in general. Dar orice cireasa are un pret. Cu ce se cumpara ea, v-as spune mai jos.

Daca mi se intinde o shaorma aburinda mi se fac ochii scalambi de pofta. Las orice icre rosii, piscoturi, pate de fois gras. Las tot ce fac si ma apuc sa infulec la ea. Cu sos curgandu-mi nedemn pe barbie.

Cand mi se pune in fata o farfurie mica si alaturi o lingurita mica si ea. Dar pe farfurie troneaza o felie mare de tort negru in cerul gurii, m-au avut. Fac tot ce imi cer oferitorii de asa mita. Nu pot sa o imping cu mana si sa zic nu, multumesc.

Negresit o sa-mi straluceasca ochii fara discernamant daca e noapte. Si suntem la tara. Si mi se aprinde in fata un foc. Si sunt luata de mana si dusa langa foc. O sa raman hipnotizata langa el. Si doar cu spaclul o sa mai pot fi luata de acolo. Cand mai e doar un jar amarat.

Daca afara nu e iarna. Si daca in fata mea este o apa de orice fel. Imi scot si arunc cat colo imediat pantofii. Imi sumetesc fusta. Si imi var picioarele acolo. Le balangan asa pana ma trage cineva afara de par.

Cand miroase a cafea intr-o casa, trebuie sa am si eu imediat o ceasca burticoasa. Nu conteaza a cui casa e. Si a cata ceasca pentru mine pe ziua de azi.

Cand da miros de primavara, trebuie sa fug sa amusinez pamantul undeva la tara. Sa vad eu cu mana mea cum explodeaza din el flori, frunze si vietati. Cireasa seamana cu Ion la chestii esentiale. Are si blestemul pamantului, si n-o lasa indiferenta nici iubirea.

Si carnea, carnea imi place. Dar sa fie tanara si fara ate si zgarciuri. Cand imi trece pe dinainte o halca macra, proaspata si aratoasa, strig dupa ea. Abia apoi imi dau peste degete. Sunt la curent cu teoria ca e mai bine sa ma multumesc cu peste si verdeata.

Dar astea sunt doar cateva tentatii care mi-au sarit acum din gura. In ultimele 18 minute. Mai am si altele, poate-mi aduc aminte. Si le insir cu grija in continuare. Voi cum stati? Ce va face sa va vindeti sufletul?