cireasa piromana de pomana

martie 30th, 2009

foc

Sunt o cireasa simpla, cu frica lui Dumnezeu.

Nu fumez. Poate sa zic ca mai pun gura pe cate o margine de pahar. Si asta numai daca e cu lichid portocaliu inauntru. Poate. Dar clar imi plac lucrurile si uneori si oamenii din topor.

Uite, una din pasiunile mele profunde. Ceva care ma lasa fara grai, cand eu am atatea lucruri de spus. Ce mi se bulbuca in dezordine la gura-mi mica de cireasa. Este facerea focului si sederea in jurul lui.

Cum incepe valvataia, hop si cireasa. Ma balbai de placere cand vad portocaliu in fata ochilor. Imi fac ochii ca lui Kaa. Trust in meee/ Just in meeee. Da, cred in foc si in puterile lui tamaduitoare. Focul purifica cireasa pana la sambure.

Si pentru ca, precum animalutele din cartea junglei, nu stiu sa mi-l procur singura, focul. Trebuie sa ma aciuez, cand ma roade pofta piromana ce-o incerc. Pe langa niste purtatori de sex tare. Care stiu si vor si pot a se indeletnici cu asa trebusoara.

De obicei ma pun la 5 centimentri de limbi. Cat sa nu ma transform intr-o torta vie si sa stric astfel cheful invitatilor. Dar sa simtesc totusi arsura care ma lesina de buna ce-i.

Daca mi se pune si un pahar in mana. Si in general nu stiu cum se face ca mi se pune. Si sunt lasata sa stau fara discernamant langa flacari. Sunt fericita in mod plenar.

Am observat ca aici sunt diferita de surate. Asa ca mereu ca femeile se raspandesc in 4 zari, oriunde departe de vapaie. Iar eu raman cu sexurile tari, care se inmoaie la vederea focului, cu entuziasm egal cu al meu.

Insa doar pana-ntr-un punct suntem noi boabe intr-o pastaie. Pentru ca o conditie esentiala pentru fericirea mea este sa fie musai foc. Si nu doar fum. Iar barbatii iubesc focul doar pentru ca vad in el preludiul carbunilor buni pentru fript viitoarele animale.

Cum incepe sa sfaraie ciosvarta, pe mine ma apuca o tristete grozava. Si fug degraba dupa femei. Care, slava Domnului, ma accepta intre ele din nou. Pe mine, cireasa ratacita din oastea suratelor.

Si uite-asa nu sunt nici cireasa-cal, nici cireasa-magar. Femeile cred ca sunt cam nebuna sa stau in frig, cu barbatii. Uitandu-ma la foc ca cireasa la poarta noua, pana ma afum. Barbatii nu inteleg de ce plec exact cand incepe punctul culminant.

Traiesc o drama, doamnelor si domnilor. Drama focului neimpartasit de vreunul din sexele pe care le am la dispozitie. Drama ca sunt o piromana care iubeste focul de pomana, focul fara de scop.

Dar am stat la foc sambata seara cu 1-2-3 pahare in mana. Si m-am simtit razbunata.

animalutele si cornul abundentei

martie 30th, 2009

reciclare3_1

V-am promis ca va tin la curent cu aventurile animalutelor* urbane de la hotcity.

*Unde eu sunt animalutul pasarica roz. Uite ce au mai facut ele.

S-au jucat de-a reciclarea si de-a dasiprimeste. Urmatorul episod, joi.

ce as vrea, daca as putea

martie 29th, 2009

Liliac
E sezonul lepselor. Dupa nona, imi trage acum draga de anurim una dupa ceafa.

Si ma intreaba ea: daca as putea, ce as vrea sa fiu? Sa vedem ce as fi faca nu as fi o cireasa.

O floare: liliac. Pentru ca nu poti sa treci pe langa el fara sa i te supui un pic.

Un anotimp: primavara. Pentru ca as face lumea sa vrea brusc sa zboare.

O culoare: alb. Numai culoarea asta ii poate pune ciresei in valoare in mod exhaustiv personalitatea-i pura. Si fara de vreun nod in papura.

Un animal: cal. Pentru ca imi plac asocierile. Si orice cal are nevoie de un calaret de nadejde.

Un obiect vestimentar: o palarie. Pentru ca ea si capul unui om formeaza un tot. Ca plantele si fotosinteza. Ca hipopotamii si pasaricile care ii curata de paraziti.

O piesa de mobilier: pat, fireste. Pentru ca dintotdeauna mi-am dorit sa vad ce se petrece prin dormitoarele oamenilor. Fara sa trebuiasca sa dau socoteala.

O piesa muzicala: Muse, Together We’re Invincible.

Un vers: Si-auzi mandra glasuire a padurii de argint.

Un peisaj: o curte cu flori a unei case de tara. Pentru ca ma reprezinta libertatea minunata in care iarba se incurca cu florile. In asteptarea unui ochi incantat.

Un obiect: o fereastra. Ca sa te uiti des prin mine cand astepti ceva.

Un instrument muzical: un pian. Pentru ca revars lucruri minunate daca ma atingi cum trebuie.

Un copac: cires.

Un oras: Istanbul. Pentru ca striga culoare si miros de mancare buna. Pentru ca e lins de Bosfor.

Persoană publica: Blondy. E cool si e blonda si ii place rock-ul, desi e baba.

O persoana apropiata: doua: tata&mama. Seducator & normal.

O carte: Cronica pasarii arc, de Haruki Murakami. Pentru ca as povesti cititorilor exact ce e la mine in cap.

Un fel de mancare: sarmale de orez & lapte de pasare. Trebuie sa explic?

O supereroina: Betty Boop. Sau ea nu e o supereroina? Cand esti sexy, salvezi lumea.

Un fenomen al naturii: un vanticel vara. Ca sa se bucure lumea cand bat eu.

O masina: un ford mustang, ultimul. Pentru ca n-as lasa pe toata lumea sa se suie la bord. Si prietenii ar banui de ce.

Un fruct: haha.

O parte a corpului: degetul inelar. Mi-ar pune femeile mereu podoabe si asta m-ar multumi.

Un film: Lost in Translation. Pentru ca nu stii sigur daca ai inteles bine sau nu.

Dau mai departe leapsa LieiLia. Si lui Mimi, cu rugamintea sa se mire la toate astea.

ora pamantului roditor de cirese

martie 28th, 2009

love copy

Pamantul face copaci. Copacii fac cirese. Ciresele incearca sa faca si ele. Umbra cu folos inapoi pe pamant. E o circulatie naturala a logicii si a fructelor in natura.

M-am gandit mult la intro. Mi se pare suficient de potrivit. Sa mergem mai departe.

Astazi, la ora 8 seara. E Ora Pamantului. Adica un obol adus planetei de oamenii de bine si de foarte bine. Care isi arata gratitudinea oferind din prinosul lor preaplin.

Consumam dar sa mai si respiram, intre consumuri. Si sa respire odata cu noi si padurile ingrozite ca devin flyere de impartit la Romana. Pamanturile roditoare infricosate sa devina deserturi. Si zilele senine de vara tematoare ca vor fi obligate sa ninga.

Uite ca mi-a iesit si prima parte din expunere. Am prins curaj.

Astazi la ora 8, oamenii care se simt civilizati. Si vor sa contribuie putin la sanatatea sau macar neimbolnavirea suplimentara a planetei. Vor stinge lumina. Si se vor scoate din toate prinzele in care sunt conectati. Si asta pana la 9.

Fac asta 6 orase din Romania. Face asta si cireasa. Face asta tot globul. Coafura rezista. Sigur ca o ora e putin, o sa ziceti. Da, dar cand suntem multi, conteaza, o sa zica altii. Si cred ca au dreptate.

In plus, decizia de a tine cum trebuie Ora Pamantului. Adica la lumina magica a lumanarilor. Este un inceput bun, care trage dupa el ganduri pozitive si preocupare mai mare.

Intai stingi lumina, apoi ti se pare ca n-are rost sa dai drumul la masina de spalat doar pentru un ciorap. Apoi strangi gunoiul diferentiat. Asa a fost la mine.

Cand se intampla ora cu pricina, eu sunt la Sighisoara. Unde o sa-i oblig pe comeseni sa ne veselim in lumina lumanarilor. Avand drept muzica doar rasul nostru ecologic.

O sa fiu nemiloasa cu cine vrea sa-si incarce telefonul. Si nu o sa admit verificare de mailuri, indiferent de urgenta. Pamantul e mai urgent. El face copaci. Copacii fac cirese.

A venit vremea cand si ciresele pot arata ca nu fac degeaba umbra pamantului. Ca si toate celelalte fructe cu capul pe umeri. Happy Earth Hour.

cireasa si teoria conspiratiei

martie 26th, 2009

conspiratie

Situatia profesionala face ca stau pe net destul. O deductie aproape logica ar fi ca sunt imprietenita cu online-ul. Indiferent de motivul de dat click despre care vorbim.

In fapt, daca iei cireasa. O ridici la o palma de pamant si o scuturi putin. Dupa ce sar din ea: un nasture de sidef in forma de steluta, o agrafa roz, o insigna cu oaie si un sambure, ramai traznit.

Descoperi ca se fereste ca de dracul de online banking. Si ca nu este in stare sa achite factura de mobil pe net. Nici de ii lipesti pistolul de tampla-i infierbantata.

Din acest ultim esec reiese si relatia defectuoasa. Pe care cireasa o are cu operatorul de telefonie mobila. Care dupa ce ii emite factura. O urmareste neortodox prin urbe. Folosindu-se de tot felul de tertipuri si meschinarii. Ca sa o chinuie.

Intai mi se da un termen. Eu mereu il uit si il incalc. Apoi mi se da un sms civilizat. Pe care mereu cand il aud. Cred ca e de la un anume iubit mai vechi. Care si-a dat in sfarsit seama ca eu sunt the one. By the way, chiar sunt.

Eu nu platesc nici acum pentru ca la centrul de pe Magheru e mereu coada. Si la banca e si mai coada. Si apoi mai e doar Agip, dar nu prea in drum. Deci aman.

Apoi mai primesc un sms. Care e la o ora la care eu cred. Ca e acelasi iubit mai vechi de mai sus. Care si-a dat seama ca eu sunt the one. In care mi se spune ca gata. Daca mai vreau sa vorbesc/sa mi se vorbeasca. DA, mai vreau. Sa platesc azi. Altfel caput.

Atunci fug repede la banca. Stau la coada mare de tot. Si dupa ce ascult ca la psiholog problemele co-codenilor din fata. Mi se spune ca facturile se platesc numai la colegul neinsufletit de alaturi.

Si femeia tanara nespalata pe cap, imbracata in mov si cam grasa. Imi indica un robot branduit care clipeste SF din ochii lui rosii. Si ma invita sa ii introduc in organele interne. Factura si banii ficsi, ca el nu da rest.

Eu nu vreau sa fac plati pe net. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca vreau si pot sa fac plata la un robot. Incerc nadusita sa colaborez cu el. Pentru ca ma simt infranta. Dar nu merge. Ma intreaba lucruri la care chiar nu stiu ce sa zic.

Si clipeste ca un tampit din ochisorii aia rautaciosi si rosii, ca de robot turbat. Plec inainte sa platesc. Pentru ca sunt rosie la fata. Si mie frica ca fac infarct. Speriind-o cumplit pe bodyguarda cu baston la cingatoare si papuci de casa.

Pe drum ma suna un operator. Care ma ia cu frumosul, ca pe nebuni. Cireaso, hai sa discutam un pic. Nu vrei mai bine sa platesti factura decat sa te penalizam? Mai bine vorbesti de banii aia. E pacat.

Sa-i zic cu robotul care clipeste la mine? Sa-i zic ca eu lucrez la un site de cultura urbana. Dar ca nu suport sa folosesc aceleasi butoane pentru ceva administativ?

Cred sincer ca operatorul nu are inima. Deci nu are cum sa inteleaga. E si el tot un robot. Vocea ma ajuta sa-i vad ochii rosii, clipind rautacios la cireasa descumpanita, transpirata, de culoare grena la fata si pe gat. Ii promit sugusata ca platesc.

Tarziu in drum spre casa, opresc la Agip. Multumesc Agip si sper sa nu-mi zici si tu intr-o zi ca trebuie sa vorbesc direct cu pompa sau sa pun gura la ea. Daca vreau sa platesc factura de telefon.

Vedeti evidenta? Patesc asta lunar. Si cred ca e o conspiratie intre banca, fostul iubit, operator, robot, ghiseu, pompa si factura. Vor sa ma innebuneasca.