fruta carnivora

mai 29th, 2009

bun

Iar a fost cireasa la tae bo, o sesiune bo-gata in senzatii.

18 femei stau fata in fata cu antrenorul porno. Cum, nu va aduceti aminte? Este antrenorul cu ochi inocenti de bo-vina, care etaleaza muschi si vene care explodeaza prin locurile cheie.

Astazi are pantaloni scurti si albi, ce abia reusesc sa-i acopere cei doi munti ai lui Marte. Poarta maiou alb cu o inimioara rosie, care un mod surprinzator a nimerit chiar pe locul unde ii bate lui, credem noi, inimioara cea reala, mustind de sange proapat.

Poarta parul moale (cred) si negru (vad) si gene lungi peste ochii bo-lnavicios de frumosi, dar vai, asa de lipsiti de fantasmele numite idei. Dar parca te mai uiti?

Poarta o cicatrice adanca pe un umar, de la muscatura unei femei, imi inchipui. Altfel umarul lui nu ar avea vreun sens. Si un semn mare de la vaccin, pe brandul drept. L-o fi durut, cand era mic? Bietul copil…Ni se strange la toate inima de mila.

Toate femeile, inafara de o doamna mai batrana, au cate ceva rosu pe ele. Coincidenta, bat-o vina. Eu sunt in verde, poate cireasa destul de necoapta si nepregatita pentru vanarea unei asemenea trufandale.

Pornoantrenorul e zglobiu ca un calut, sare si smuceste de bucurie pe muzica de club modest, care scoate antrenul din dansul. Se pune in fata batalionului cu arma senzualitatii la picior si executa cateva miscari de-a mai mare dragul.

Intai face ca solistul din ACDC. Isi ridica adica un picior dezvelit si il tine pe post de ghitara si canta la el, in timp ce si sare ca un ied mereu in fata. Sunt sigura ca nu stie unde a vazut figura asta. Imi ard mana ca rock-ul nu e pasiunea lui fireasca.

Apoi se opreste putin descumpanit ca nu stie cu ce sa prelungeasca smecheria asta cu piciorul. Parca nici sa se opreasca de tot nu-i vine, vrea sa ne motiveze sa ne contorsionam eficient in continuare.

Dar se lumineaza repede la fata lui fara vreun rid si incepe sa dea din bazin in miscari ritmice de du-te vino, preluate din bam-bo-o si adaptate la tae-bo. Sala e in delir. Ce bo-boc, manca-l-ar sala.

Cireasa pretinde in mod normal ca ei ii trebuie nu stiu ce conversatie, ca sa ii placa un barbat. Dar pusa fata in fata cu asa produs armonios, fara betesuguri fizice, cireasa da cu a sa caciula de pamant si recunoaste. Da. Este o fruta carnivora.

tirania etichetelor asupra ciresei

mai 28th, 2009

Textile

Ma tot intreb cum s-o fi agreat, la nivel mondial, materialul din care se fac etichetele pe care le poarta oamenii direct pe pielea lor.

Imi inchipui ca a fost treaba serioasa si s-a facut o licitatie, unde lucrurile s-au petrecut asa.

Intai s-a prezentat un industrias avangardist. El a propus ca fiecare obiect de imbracaminte, inclusiv chilotii, sa poarte o placuta din tabla zimtata, cu zimtii orientati spre interior, adica spre om.

Apoi a mai fost o doamna ramasa nemaritata si care credea ca lumea merge intr-o directie gresita. Dansa a sustinut sus si tare o eticheta mai subtire si mai flexibila, realizata din glass papier. Unde partea grunjoasa era tot inspre om.

Si ultimul pretendent a fost un domn care avea indigestie si de-aia a si intarziat rau de tot, incat era sa nu-l mai lase inauntru. Scuturat de friguri, el a scos din servieta catre comisie un plastic alb si abraziv. Poate un fel de rafie tesuta mai marunt, pentru care n-a mai dat nicio explicatie suplimentara.

Cum timpul ii presa pe cei de la asociatia textilistilor anonimi si au fost fortati sa ia o decizie, a ramas pana la urma bolnavul, cu inventia lui. Dar va dati seama ca asta nu pentru ca era extraordinar de potrivita, ci pentru ca restul erau vadit sadice.

Poate ca greseala a fost facuta inca de la inceput: o proasta intocmire a caietului de sarcini. Dar cine sa mai stie…

Cum de nu s-a mai revenit niciodata la aceasta decizie, este de necrezut. Dar, nu-i asa, lumea geme de prioritati. Cert e ca acesta este materialul care s-a perpetuat pana in prezent si populeaza toate obiectele noastre de imbracaminte.

Doare putin, starneste mancarimi aprige, ciupeste cu sete, enerveaza cumplit. Acestea sunt calitatile materialului. Dar ne-am obisnuit toti cu ele, ce sa facem.

Ce e de apreciat este ca materialul rezista totusi la apa si de fapt rezista cam la orice. Murim noi si etichetele astea o sa dainuie.

Acum insa, ma intreb altceva. De ce au inceput textilistii sa faca etichetele din ce in ce mai mari. Si de ce au ele mereu mai multe file.

Am ajuns eu oare sa am fuste asa de complicate, incat trebuie sa imi aloc o zona orara in care sa ma asez jos si sa citesc cu atentie tot ce a vrut sa-mi transmita producatorul?

Fiecare bluza de-a mea vine cu un fel de cartitica cusuta cam in dreptul coastelor, care ma face, pana ajung sa o tai, sa-mi smulg carnea de pe mine. De ce imi fac ei asta? Cu ce le-am gresit? Promit sa nu mai fac.

Mi se pare mai normal, daca tot vor sa vorbeasca cu mine, sa imi dea mai bine o brosura sau un CD. In care sa imi si explice toate simbolurile alea de neinteles pentru o cireasa, pe care insista acum sa le puna in carticica cusuta langa coaste.

Sau mai bine sa-mi puna un cip sub piele, cu toate informatiile vitale, de care nu se pot lipsi. Pentru ca oricum, simt cum se ingroasa gluma. Cred ca nu mai e mult si o sa adauge la carticica actuala si niste paragrafe gandite de avocati.

Cum ca daca folosesc produsul altfel decat scrie in contractul cusut langa coaste, textilistul este exonerat si eu imi asum intreaga raspundere. Asta ca sa bage groaza in cireasa, si sa o oblige sa citeasca cu evlavie toate simbolurile.

Unde o sa se ajunga, intreaba cireasa cu inima mica si neagra de spaima. Unde?

cireasa fara de umor

mai 27th, 2009

umor

Stiti ca se spune ca umorul este de gen masculin. Ca barbatii inca prunci primesc bonus de la ursitoare organul asta care poate sa procreeze glume, generand rasete in sala. Aproape ca sunt de acord.

Cat despre femei, nimeni nu asteapta de la ele sa starneasca hohote. Barbatii sunt multumiti daca macar ele apreciaza si inteleg glumele lor barbatesti. Si daca isi dezvelesc dintii pentru a-si dovedi oficial amuzamentul.

Acum, ce sa zic. Ciresei i s-a spus in repetate randuri ca cica ar avea si ea. In plus, ea insasi cunoaste alte fructe si legume care debordeaza de spirit si fac sa rada audiente intregi, intesate de reprezentanti barbati. Ma rog, discutabil.

Totusi cireasa isi pierde organul specific cu bruma lui de umor si isi pierde si cumpatul, cand vine vorba despre trei-patru feluri de ghidusii. Ele par sa ii distreze ceva de groaza pe niste semeni de-ai ei. Dar pentru ea, raman prilej de mirare.

1. Nu mi se pare nimic haios cand cineva ma sperie premeditat. Si 2. Trebuie sa ma gadili asiduu la granita dintre sold si talie, ca sa zambesc putin cand cineva se ascunde de mine.

Ca totul sa fie perfect, exista situatii in care lucrurile astea doua se cupleaza. Cineva sa ascunde de mine si apoi ma si sperie. Asta trebuie sa insemne dublu de fan. Si faptuitorul ramane mirat de cum de nu ma stramb eu de ras. Lui aproape ii vine rau.

Speriatul si ascunsul sunt glume ce par a nu-si pierde din farmec niciodata. Cad prada lor barbati cheliosi, militari in termen, gravide cu gemeni, batranele care trec strada si chiar si copii cu tati in brate.

Voi intelegeti magia?

Apoi, mai este situatia 3. Te apropii de masina cuiva care stie ca vii. Si cand vede ca esti pe cale sa deschizi portiera, se muta putin mai in fata. Si il vezi ranjind in oglinda.

Si poza 4, tot cumva sora buna cu ce e mai sus. Cineva iti intinde ceva si cand te pregatesti sa-l iei, il trage inapoi si zambeste.

Daca atunci cand ma sperie cineva sau se ascunde, pot sa incerc sa continuam frumoasa prietenie, aici se schimba lucrurile. Faptele astea, 3 si 4, sunt facute mereu ciresei de catre oameni care se cred prieteni deja sau in devenire.

Totusi, cand fac asta ciresei, tocmai si-au taiat craca. This is the end of a beautiful friendship. Bye-bye now, take care then. Pentru ca pe cireasa nu doar ca nu o amuza, ci si o scot asa de tare din sarite.

Aveti si voi situatii similare? Exista oameni care vor sa va amuze aplicandu-va strategii traznite? Va rog spuneti tot, chiar si laptele pe care l-ati supt de la muma voastra.

conspiratia calcaielor impotriva ciresei

mai 24th, 2009

calcaie

Cireasa are pielita fina prin mai toate locurile. Se mandreste cu asta, va dati seama ca nu e putin lucru. Ea a crescut mai putin ca alte femei. Prin urmare e normal ca a primit bonus tegument matasos, numai bun de mangaiat.

De cate ori deschide gura, zice ceva si despre asta. Ca o gainusa ce tocmai a facut un ou de aur si pretinde drept rasplata portie dubla de graunte, avand drept topping un viermisor.

Si totul merge struna pana la calcaie. Care, in timp ce cireasa doarme fara de griji, se apropie pe muteste si isi pun generalii sa discute la ceas de seara. Si nu se lasa pana nu gasesc cea mai buna solutie sa o innebuneasca.

Sigur, ei nu cu mine au treaba. Dar generalii calcaielor sunt fiinte paranoice si au mereu impresia ca cineva o sa-i atace dinspre susul corpului meu. Se tem ca vor fi facuti robi de catre alta parte din cireasa, mai indrazneata, pierzand astfel toate privilegiile.

Eu ii ridiculizez mereu, pentru ca hai sa fim seriosi: cine e nebunul care sa vrea sa lase imparatia lui, sa zicem gatul de cireasa sau buricul. Si sa cotropeasca taman calcaiele, care sunt zilnic supuse unei presiuni imense. Si trebuie sa trudeasca spre a o duce pe cireasa mereu undeva.

Dar n-ai cu cine sa te intelegi. Pentru asta se pregatesc ei necontenit si orice le-as spune, nici nu vor sa auda. Ma acuza ca tin cu dusmanul. Si uite cum, cu ravna demna de un nebun, ei sapa in calcaiele mele transee adanci, in care stau cuibariti pe timp de zi.

Eu verific ce au facut peste noapte, si incerc sa le zadarnicesc lucrarea nedemna prin tot felul de procedee. Dar pentru ca razboiul asta tine de multa vreme, sunt invatati sa se apere.

Cum vad ei ca ma apropii sa le inec lucrarea intr-o tona de crema reparatorie, dupa ce am nivelat constructia inarmata cu furie si o piatra ponce, cum se da alarma.

Incep sa sune sirenele si generalii isi trag pe ei costume speciale, care sa-i fereasca de urgie. Stau acolo pitulati pe burta, aprigi luptatori de gherila, pana ma iau cu altele si parasesc zona. Apoi noaptea o iau de la capat, bieti zevzeci.

Si de parca nu era destul, mai fac ceva. Ca sa debusoleze, vezi doamne, dusmanul, si sa-l faca sa cada in capcana, fix langa transee plasmuiesc niste constructii solide. Niste ridicaturi facut cu simt de raspundere, pe care le numesc mandri “fortificatii”.

Indaratul carora stau inarmati pana in dinti. Isi mangaie cu mandrie tresele, isi fixeaza mai bine cascheta pe cap si murmura marunt in musteti (pentru ca generalii calcaielor au lungi si stufoase musteti): acum daca incearca, ii nimicim!

Si iar vine dimineata si iar le dau asaltul cu piatra ponce si potiunea fermecata. Dar mai adorm si eu, ca om sunt, desi cireasa. Si atunci ei se incordeaza si, boscorodindu-ma, repara totul cum a fost.

Daca cineva dintre voi are probleme similare, rog sa contacteze cireasa. Impreuna poate le vom veni de hac. Pentru ca eu una, sincer, m-am cam plictisit.

miroasele blocului M8

mai 24th, 2009

2960662235_55648193fe copy

Cireasa e un fruct zamislit din dragoste, in Salajan. O buna halca de copilarie si-a petrecut-o insa in livada din Bulevardul Muncii, in sau pe langa blocul M8.

M8, acest bloc inecat in verdeata si triluri de pasari, unde nu s-a schimbat chiar nimic, de cand era cireasa pui. Cum ieri am fost la matusa grasa sa vad daca traieste in buna pace, m-am lasat cuprinsa de vraja.

Fiecare fereastra din M8 e o poveste ce incanta nasul, si nu urechea trecatorului. Cireasa cu narile desfacute si ochii mici de pofta pluteste lin pe langa geamurile deschise, din care ies miasme potrivite.

Gospodinele din M8 n-au auzit de prosciutto cotto con melone. Si nici mozzarella sau carpaccio nu se afla pe lista lor de prioritati, atunci cand compun cosnita zilnica.

Asa ca atunci cand se lasa cucerita de miroasele emanate de M8, cireasa se intoarce la radacini. Aici isi baga nasul in platoul cu scovergi proaspat prajite in tigaie. Presara zahar si, mancand pe drum, zboara mai departe, pana la etajul doi.

Ia sa vedem ce avem aici. Mmmm, buna ziua cumatra. Vad ca matale tocmai ai prajit niste pestisori crocanti. Ia sa guste si cireasa, sa vada daca ai gatit corespunzator pentru familie.

Crontanind un pestisor in botic, cireasa isi ia putin vant si trece la urmatoarea fereastra. O ciorbita cu leustean proaspat o cheama putin inauntru. Se umple polonicul, se da ciresei sa soarba cu zgomot. Ce-i mai place.

Se linge cireasa pe bot de asa bucate alese. Dar parca nu-i e destul. Ciresei, de fapt, aici ii e chichita care ii guverneaza viata, nu ii e niciodata prea destul.

Aterizeaza fortat iarasi la parter, unde o femeie strasnica coace pui si cartofi la cuptor, in sos de vin. Stimata doamna, numai putin sa intru, sa vad daca v-a iesit bine mancarea. O sa fiu sincera, incredeti-va in mine. Sunt aici sa va ajut. Miam-miam.

Inca mai pastrand gust de copanel cu ceva crusta pe el, cireasa pofteste chec din cel negru, cu glazura lucitoare de ciocolata de culoarea pacurei. Zis si facut, vecina de palier a doamnei care a prajit pestisori a avut grija de asta numaidecat.

Atrasa ca un fluture la lampa de mirosul de vanilie, mai pune cireasa in gura lapte de pasare. Apoi isi mai baga nasul unde ii fierbe oala cu zahar ars. Si fura doua-trei-patru prajituri cu visine si coca pufoasa, galbioara.

Asta-i pohta ce-a pohtit-o. Duduie aragazele blocului M8. Aici productia nu s-a oprit niciodata, de 33 de ani incoace, cel putin. Nu stie cireasa sa se mai afle pe fata pamantului alt bloc mai harnic decat acesta. Si faptura mai harnica decat ea la mancat.

A luat cireasa multe guri de mancare. Si o gura de normalitate si copilarie.