cireasa si rutina

septembrie 5th, 2011

Cireasa e prietena buna cu rutina.

Cum ea are sau macar incearca sa posede un psihic echilibrat, crede ca si rutina o place tare de tot, poate la fel de intens, pe cireasa. Deci este o chestie din soiul ala atat de rar, bazata pe dragoste si respect reciproc. Cireasa si rutina sunt doua boabe-ntr-o pastaie.

Imi place sa mananc aceeasi mancare buna chiar daca cineva o gateste prea des. Ma las cu evlavie prada gusturilor mele zglobii chiar si in fiecare zi. Putina salata orientala marca “cireasa”, niste icre grozave iesite din mana de mama de cireasa sau sarmale de orez facute de matusi-mea cea priceputa si repede curgatoare si uite cum sunt in paradis.

Ma incanta sa sed la exact aceeasi masa in locurile ce-mi sunt pe plac. Nu ma plictisesc de fel sa vad lucrurile din fix acelasi unghi, ani de-a randul. Aceeasi doamna imi face masaj de vreo 13 ani. Ii stiu miscarile pe dinafara. Si cu toate astea nu incetez sa ma bucur de apasarea ei si frecusurile ei linistitoare.

Merg la mare in fiecare weekend si ma intind cam in acelasi loc, ore in sir. Dansez cam pe aceleasi scari din acelasi club si beau cam aceeasi mare cantitate din cam acelasi fel de alcool. Nici poveste sa ma plictisesc. Lasati rutina sa vina la mine. O sorb cu placere din pocal, doar sa-mi puneti gheata.

Am orase preferate cu persoane preferate si cafenele preferate si strazi pre-umblate pe care o sa ma pre-umblu din nou, cu aceeasi placere, in cam aceeasi perioada din an. Istanbul, mai asteapta doar putin te rog, pana o sa te joc in picioare. Promit. Viena, si tu la fel, ca doar vine iarna si ne place sa schiam in aceeasi formula, cam pe acelasi gen de partii, in aproape aceeasi perioada.

Am oameni preferati, aceiasi, mereu aceiasi, de care nu ma plictisesc niciodata. Rutinele lor fac parte din stilul meu de viata si totul merge de minune asa. Cand sunt intr-o relatie, nu am nevoie de carnatie noua ca sa pot respira. Imi place carnea barbatului de langa mine marinata in rutina.

Singurul loc unde rutina ma zgarie pe retina este insa tot dragostea. Nu, nu trebuie sa pasesc acolo, pe terenul ala aparent linistit dar de fapt atat de minat intr-un mod antipersonal. Atata lucru stiu si eu. Ma feresc de precedente in iubire ca dracul de lamaie. Si stiti cat de tare se fereste dracul de lamaie.

Rutina capului meu care se cuibareste in scobitura unui umar numai bun trebuie pastrata. Si si multe alte rutine placute si neinrobitoare pe care le construim de placere si care pot fi inlocuite lejer cu altele, oricand. Dar intamplarile care se transforma in obiceiuri si ele, la randul lor, sub privirea inocenta a partenerilor, in pietre de gat, trebuie pulverizate, arse si schilodite din fasa.

Cireasa se bate pe burta cu rutina. Dar cand rutina se obrazniceste si vrea sa se urce peste cireasa in pat, sa o sufoce, atunci schimbam foaia.

nenea e iepure

iulie 29th, 2011

E drept ca mi-am pus niste urechi de iepure. E drept si ca sunt tunsa scurt.

Dar de aici si pana la ce mi s-a intamplat cred eu ca e cale lunga. La vama eram. In curtea doamnei stefan ma plimbam nonsalanta purtand jeansi si un tricou foarte decoltat. Da, cu tot pieptul meu generos aproape la vedere. Pe cap, niste urechi roz de iepure foarte inalte.

Era aproape seara. Cainele fetita se uita la mine cu respect si abnegatie. Ce si-ar mai fi dorit si ea asa o podoaba capilara, in loc de urechile de gremlins cu care a dotat-o natura cea glumeata. Chiar si celalalt caine, blackie, respira greu si nu-si mai putea lua ochii de la asa aratare senzuala, cireasa cu urechi de poveste.

Si totusi. O fetita de prin curte ridica un deget acuzator catre cireasa. Ii spus mamei dumisale vorbe dure, care mi s-au incrustat in carne. Mami, nenea e iepure. Cum adica nenea e iepure. Cu toata dragalasenia caracteristica ciresei. Cu tot cu sanii ei mari si oja rosie care ii impodobeste unghiile. In zadar. Of.

Nenea e iepure nu e chiar ce mi-am dorit sa aud. Ce inima sa mai am eu sa ies in oras deghizata in iepure-femeie si sa fac ocheade barbatilor frumosi, cand eu arat ca un iepurele-barbat-bine. Mi-am bagat codita mea scurta intre picioare si am parasit jenata locul crimei.

In cele ce urmeaza, cireasa intra in pielea personajului pe care il reprezinta. Neinfricat, nenea e iepure se avanta din galetusa cu vodca in galetusa cu vodca. Da totul pana la fund si reuseste totusi sa reziste barbateste. Ca niciodata.

Beat de bucurie si incurcandu-se in urechile acum cu 34% mai inalte, fosta cireasa acum nenea e iepure doar cu greu accepta sa plece la culcare. Ar mai fi stat la o baieteasca. Brusc, incepe sa stie pe de rost fineturi de geografie si istorie si economie mondiala si habar n-are sa mai impacheteze un cadou sau sa se tina pe tocuri.

vama ciresei

iunie 16th, 2011

Cer-Apa-Nisip Cocktail

Bici cu flori pe ea

Bujori in obrajori

Genunchi fericiti

Maci stralucind

Viitoare socata

Straini in noapte

Tort uman cu lumanare

Soare plecand

Tandem cu dungi

Picioare multumite

oda litoralului romanesc in general si vamei in special

mai 19th, 2011

Cineva trebuie sa o faca si pe asta. Hai eu. M-am cam saturat sa dam cu rosii si oua stricate in fasia noastra de apa cu nisip.

Da, sunt de acord ca bulgarii au un litoral curat ca o bomboniera. Cu servicii ieftine ca braga si grozav de izbutite. Cu litoral inalt si nisip fara mucuri. Si mancare ademenitoare si chelneri draguti si castele pe care le simtim ale noastre si orase medievale.

E drept si ca la francezi marea are o culoare de iti vine sa iti faci din ea o rochie fara spate. Ca italienii ne propun la pachet cu litoralul lor lectii de civilizatie si gastronomie si peisaje care ingenunche orice alta alegere. Si ce sa mai vorbim despre turci. Au cea mai buna mare din lume, daca n-ar fi grecii pe-aproape.

Dar sa trag o linie groasa de tot.

Marea noastra si ma refer la vama, vine cu muzica buna. Da, vama s-a stricat iremediabil in ultimii ani. Si da, ea o sa se mai strice in continuare. O sa avem din ce in ce mai multe constructii aiurea. Si marlani pusi pe ravagii si rele si zazanie. Stiu asta si sunt pregatita. Pentru ce nu sunt pregatita este sa stau vara intreaga acasa.

Doar la litoralul nostru poti ajunge in 3 ore jumate, de pleci la ora corecta. Aici pot merge bunaoara in fiecare weekend, o vara de la cap la coada. Si ma pot racori cu valuri frumoase, ca un greiere fericit scapat din livada de beton incins a vietii lui de toate zilele.

Vama si sora ei mai batraioara, 2 mai, au peste bun peste tot. Aici oameni sunt cunoscuti si poti vorbi frumos cu ei si des. Iar de nu ii cunosti si iti plac, poti sa te imprietenesti cu ei pe data. Ce sa facem, sa mergem in loc de vama la venus? Ia sa dam o raita prin eforii si ne linistim cu viteza unei flegme.

La vama sunt curtile pline de flori si noptile doldora de petreceri garantat reusite si muzica rock bubuie tare. Cum de fapt e normal sa bubuie ea, caci de-aia s-a inventat. E cel mai bun loc de lenevit duminica la pranz, cand soarele e sus si moralul usor mai jos.

Da, litoralul romanesc are tot felul de defecte in variante n luate cate k. Vama are manunchi de defecte si ea. Dar cum la bulgari, francezi, turci, greci si italieni nu pot merge cat de des e normal sa te scalzi si sa faci bai de soare, ce e de facut. Sa ramanem cantonati in betoane, cand soarele e flacara pe cer. Sau sa luam ce putem.

pentru rezervari, reveniti in toamna

mai 10th, 2011

Ma gandesc daca o fi sau nu o fi normal sa stiu in ce ape ma scald in fiecare weekend de acum si pana in mijloc de septembrie.

Asta nu s-a intamplat pentru ca cireasa e un maniac depresiv al planificarii. Ci uite-asa, pur si simplu. Actiunile si activitatile s-au luat de mana, au format cuminti un sir si au inceput sa defileze in trap saltat si sunet de fanfara prin fata balconului. Ele nu s-au lasat pana nu le-am alocat o data fixa pentru implementare.

Si in continuare, un weekend la primarie, un weekend la scoala de fete.

Vine TIFF, cu ale lui filme potrivite. Oare cate filme romanesti si nordice or fi in program. Mmmmm, ce placere. Ard in flacari de nerabdarea mancatului de filme pe paine cu unt. Am prieteni cu mine si in aceasta intreprindere glorioasa. Cinefili de nadejde, care cu greu parasesc sala de cinema pentru a iesi in soarele Clujului.

Apoi un weekend in care purcedem in tinuturile reci dar frumoase ale dentistei cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Ni se pregatesc de pe acum, stim deja, manastiri, curti de tara si oameni draguti de tot, ciuperci cu smantana si alte activitati conexe.

Si rezervatia Rusenski Lom da din coate sa prinda loc in fata. Bulgarii prieteni s-au strecurat in programul meu cu indaratnicie. Nu-i chip sa-i mai scot de acolo. Unde-i branza, nu-i tocmeala. Vreau sa aburc pe carari de padure. Sa poposesc in sate pitite printre munti. Sa ma ingan cu iarba, scoborand de pe o bicicleta.

Sigur, marea isi ia tributul ei. Nici nu prea mi-a trecut prin dibla sa petrec timpul altfel decat asa. Stand intinsa la soare dar sub umbrela mica dar umbroasa. Cu o cafea mare in mana si o carte in cealalta mana. Necitind de fapt nimic si doar uitand-ma la valuri. Si racaind cu degetele mici de la picioare in nisipul curat murdar.

Asa imi petrec cele mai multe dintre weekendurile verii asteia atat de mult asteptate. Sezand pe litoralul nostru mult injurat dar care mie mi se pare seducator. Apa cu nisip aduce magia, pana la urma. Oriunde s-ar afla ea. Si daca e la 4 ore distanta, ce bine. Vreau sa fac baie in pepene rosu, in timp ce mi se canta o muzica buna.

Chiar si inceptul de septembrie vine cu o invitatie a la turca bre. Musai primul weekend, caci apoi incepe treaba nihal, zeita turca, si nu ne mai poate primi si omeni. Urfa si adana kebab, ploaie de stele pe bosfor, cafelute la nisip, rauri de fresh de portocale si zile rumenite.

Deci toate weekendurile sunt sub semnul unei calatorii anume. Cireasa este fully booked dar departe de a vrea sa fie aroganta. Pentru a stabili programe si activitati viitoare, va rugam reveniti in toamna. Sunt curioasa sa stiu ce e de facut dupa 15 septembrie.