Se dovedeste inca o data ce banuiam deja.
La mine, fericirea e bleu cu bej si cu verde, poate si ceva roz.
Unde bleu e cerul de la malul marii. Cel la care pot sa ma zgaiesc ore in sir, ca si cum e cel mai interesant si interactiv eveniment al anului. Cate un avion razlet, cate un zmeu indraznet, cate un pescarus aflat intr-o stare de mare tandretz. E suficient sa ma distreze mai ceva ca un film nominalizat la Cannes.
Si unde bej este nisipul cu care sunt hulpava sa ma joc. Il vantur, il intorc de pe o parte pe alta, construiesc cu el mici piramide efemere. Il ud, il usuc, aleg din el micii melci care ies la suprafata ca o pretioasa neghina. Il invit sa se lipeasca de sani si fund dupa baie, pe post de ornament. Ma ingrop in el de vie, il scutur apoi cu drag.
Verdele este asigurat de iarba holdelor de peste drum de mare. Alea in care se cuibareste soarele cand merg eu sa infulec saramura de chefal, pe inserat, dupa ce am baut toata ziua raze de soare. Si de putinii copacei de pe langa mal. Tocmai pentru ca sunt asa de piperniciti si rari conteaza enorm.
Roz, roz magic este soarele si cerul dimprejur inaintea faptului de seara. Dupa ce m-am uitat o zi intreaga la bleu si m-am jucat cu bej si am stat cu gandul la verde, roz e tot ce mai vreau. Rozul cerului bucuros ca afara e vara si ca pasari mici zburda pe fundal, alergandu-se cu nesat.
Zau daca mai vreau ceva. Poate doar niste hamsii, un bors si niste mamaliga cu mujdei. Oficial imi este vara.
















