mai 15th, 2012
Ce ti-e si cu ecsii astia.
Pare ca totul s-a sfarsit si sunt morti si ingropati. Dar cum nu esti putin atent, cum se pune de un nou si scurt inceput. Ei sunt cica parte dintr-un trecut oarecum bine ferecat. Dar cum ma intersectez putin cu ei, cum exista posibilitatea sa sara niscaiva scantei de saliva, transpiratie si cine mai stie ce alte chestii.
Si cateodata nu putem sa nu mai vorbim nitel la telefon. Totul incepe din mai nimic. Mai o informatie despre un loc unde am haladuit impreuna. Mai o rugaminte pe care stiu ca numai el sau mai degraba el o poate indeplini cu succes. Mai o intrebare inofensiva.
Si apoi el zice ceva putin desucheat. Si eu rad in felul ala, un ras customizat pentru el. Si gata ciorba. Deunazi, de exemplu. Aveam nevoie de un numar de telefon. Si sun si il cer si toate bune. Dar dintr-o intorsatura de fraza se isca o propunere.
Auzi, cireaso, n-ai vrea sa. Sa mai schimbam si noi o vorba fata in fata. Si eu stiu ce fel de vorba e aia. O vorba cu toata gura si apoi toata pielea si mainile amandoua si si cu toate membrele din dotare. Si nu e ca mi se pare o propunere absurda. O inteleg din rarunchi. Doar ca eu doar voiam un numar de telefon.
Asa ca, sa-mi fie invatatura de minte. Daca ma mai las angrenata in diverse discutii cu ecsi, trebuie sa ma astept sa prestez favoruri sexuale. Sau, de nu, sa vorbesc urat si sa fiu ferma. Sa latru la ecs, sa ii fac sa ii treaca in felul asta orice fior necrestinesc. Si sa mi le indes si pe ale mele sub un covor gros, de matase.
Pazea.
Tags: barbati, ecsi, favoruri sexuale, inima, love, pofta, sex
Posted in Indiscretii la discretie | 1 Comment »
mai 14th, 2012
Cu aproapele zic eu ca ma descurc bine. Il iubesc intrupat in mai multe persoane, in tot felul de moduri, in functie de context. Mai cu gura, mai cu fapta, mai cu o ciorbita buna.
Asa ca de data este vorba despre vecinul bulgar. Pe el vreau sa il iubesc bine. Un om gospodar cat se poate sa fii de gospodar pe aici, prin zona. Care face branza de sta pisica-n coada.
Ani de zile n-am pus piciorul pe taramul vecinilor nostri. Parte din credinta gresita ca acolo nu e nimic de vazut si de facut, parte pentru ca aveam alte treburi, cine mai stie. Dar am indreptat lucrul asta si de ceva vreme nu trec 6 luni si eu ma imbarc cu viteza de croaziera, spre a nu plati amenzi, intr-o destinatie bulgareasca.
Acum a fost Sofia. O alegere mai mult decat adecvata pentru cireasa de sfarsit de saptamana. Durata calatoriei este de 5 ore si stiu ca, la sfarsitul ei, primesc tot felul de premii. Asa ca am luat dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, mi-am pus si sanii mei in valoare cum am putut, sa nu raman mai prejos, si am pornit.
Ne-am suit in sageata albastra si duse am fost. Am alunecat sprintar printre valuri de maci si campuri tipatoare de rapita. Drumul, o placere. Bulgaria pare mereu nelocuita. Verdele ei este mult mai verde decat al nostru. Garantat. Ce tara frumoasa si nu, nu e pacat ca e locuita.
Si apoi, vecinul bulgar vinde la restaurant mancare ieftina, gustoasa si nepereche. Orasul lor e calm si cuminte si verde. Ce noroc are Sofia ca in ea exista un munte si multa padure. O nebunie. Bulgarii sunt prietenosi si dornici sa fraternizeze cu vecinul lor roman. Uite-asa am cunoscut niste bulgari de nadejde cu care sper sa ma vad curand.
Mi-a placut la nebunie la Sofia si abia astept sa o mai calc in picioare inca o data. Au si bere buna. Cat despre bulgaroaice, ar fi fair din partea mea sa zic ca sunt tare bune.
Tags: bulgari, calatorii, inima, iubeste-ti aproapele, pofta, sofia, vecini
Posted in Respir in Romaneea | 1 Comment »
mai 11th, 2012
Eu sunt in camera alaturata, sa stii. Zambet. Asa i-am scris lui, un barbat cret care mi se pare tare dragut.
Eram intr-un club incapator si l-am zarit intr-un cotlon mai intunecat, asa. M-am abtinut si nu m-am infipt dintii mei la el in gat dar nici n-am mai putut sta locului. Mi-am fluturat eu de cateva ori nurii pe sub nasul lui dar degeaba. M-am mirat de totala lipsa a spiritului de observatie sau indiferenta lui prea de tot.
Asa ca atunci i-am dat un mesaj. Am primit raspuns ceva mai tarziu decat ma asteptam dar na, tot m-am bucurat. Mesajul lui era foarte amuzant si amuzat. Zicea hai ca ne vedem in bucatarie si apoi mai vedem noi. Deci mie mi se nazarise.
Omul sedea acasa, linistit. Poate isi facea baie cu spuma. Sau poate isi aranja lucrurile de vara in dulap. Sau poate asculta ceva muzica rock si fuma in tihna. Si eu, eu ii zic ca sunt in camera alaturata.
Bleah. Rusinica a lovit napraznic. Mai ales ca, atunci cand vine vorba despre cretul asta, nu eram la prima abatere. Va rog cititi aici ce (i-)am mai facut. Ne-am intalnit peste cateva zile dar n-am mai avut curaj sa-i nici bunaseara si nici dansez si eu la cateva scari departare de tine, sa stii. M-am gandit ca daca ma insel din nou. Nu se mai poate.
Nu-mi dau seama care sa-mi fie conduita in continuare, legat de acest subiect. Dar cu un lucru m-am lamurit. Mesajul eu sunt in camera alaturata, sa stii, este unul surprinzator si bun. El poate fi dat in orice circumstante dar mai ales daca barbatul este in alt oras/alta tara/cu o alta doamna. Genereaza reactii si nu lasa pe nimeni indiferent.
Poate o sa il mai folosesc.
Tags: agatat, barbati, creti, flirt, inima, pofta, sexy
Posted in De dragoste si dor | 6 Comments »
mai 3rd, 2012
Se dovedeste inca o data ce banuiam deja.
La mine, fericirea e bleu cu bej si cu verde, poate si ceva roz.
Unde bleu e cerul de la malul marii. Cel la care pot sa ma zgaiesc ore in sir, ca si cum e cel mai interesant si interactiv eveniment al anului. Cate un avion razlet, cate un zmeu indraznet, cate un pescarus aflat intr-o stare de mare tandretz. E suficient sa ma distreze mai ceva ca un film nominalizat la Cannes.
Si unde bej este nisipul cu care sunt hulpava sa ma joc. Il vantur, il intorc de pe o parte pe alta, construiesc cu el mici piramide efemere. Il ud, il usuc, aleg din el micii melci care ies la suprafata ca o pretioasa neghina. Il invit sa se lipeasca de sani si fund dupa baie, pe post de ornament. Ma ingrop in el de vie, il scutur apoi cu drag.
Verdele este asigurat de iarba holdelor de peste drum de mare. Alea in care se cuibareste soarele cand merg eu sa infulec saramura de chefal, pe inserat, dupa ce am baut toata ziua raze de soare. Si de putinii copacei de pe langa mal. Tocmai pentru ca sunt asa de piperniciti si rari conteaza enorm.
Roz, roz magic este soarele si cerul dimprejur inaintea faptului de seara. Dupa ce m-am uitat o zi intreaga la bleu si m-am jucat cu bej si am stat cu gandul la verde, roz e tot ce mai vreau. Rozul cerului bucuros ca afara e vara si ca pasari mici zburda pe fundal, alergandu-se cu nesat.
Zau daca mai vreau ceva. Poate doar niste hamsii, un bors si niste mamaliga cu mujdei. Oficial imi este vara.
Tags: 1 mai, 2012, inima, pofta, vama
Posted in Respir in Romaneea | No Comments »
aprilie 27th, 2012
Sper ca au pregatit hamsiile pentru prajit la Dinamo. Cu mujdei le vreau si doar cu un mic munte de cartofi prajiti le voi accepta.
Da, domnule, ne-am mobilizat. Mergem la mare, cu mic cu mare si cu mediu. Sageata albastra scurma pamantul cu roata de nerbadare in fata blocului. Nu ma mai inteleg cu ea pana cand nu o incarc cu toti prietenii si nu pornesc degraba. Stie ea drumul si singura, ca magarul omului beat. Eu trebuie doar sa o strunesc cu iscusinta.
Avem cu noi bautura, aeroterma, centuri de castitate, haine groase. Dar si costum de baie curcubeu, muzica numai buna pentru drum si chef, chef, chef monstruos. Stiu deja cu ce o sa ma ocup acolo. Dau o raita pe la Soni pentru o ciorba zdravana. Sed pe malul marii gratios o zi intreaga. Si noaptea, noaptea e tanara si noi tot asa.
Sper ca vad macar un mac, acolo. Si macar niste pasari marunte ciripind si alergandu-se pe deasupra campurilor, sub un soare potrivit de mangaietor. Da, mi-e dor de vama aproape dureros. Abia astept sa amusinez apa si nisipul inca tulburator de curat. Sunt dornica sa-mi bag nasul prin niste cocktailuri cu vodca.
Cica o sa fie cald, foarte cald. Prea bine. Atunci o sa fac bujori in obrajori si o sa ma desfat cu vantul prin plete. O sa imi scot pieptul generos la soare, sa il impresionez. De nu, zbrrrr nu pe o dugheana, ci sa bem cafele la nisip si sa mancam suberek pana om cadea sub masa.
De cand astept momentul asta. Sa inceapa odata vama mea. Si asta o sa ne ocupe tot timpul.
Tags: 1 mai, 2012, apa, nisip, pofta, vama veche, vodca
Posted in Respir in Romaneea | No Comments »
