Cand barbatii au par cret si poarta tricouri albe cu dungi bleumarin, soarele rasare.
Uite ca pana acum n-am fost atenta la combinatia asta letala. Pardon, atenta mereu am fost cred. Cam de cand aveam 2 ani jumate si eram la mare la 2 mai si m-am prins ca ei sunt mai simpatici, orice-ar fi. Dar nu mi-am dat seama in ce masura este ravasitoare alaturarea acestor doua efecte speciale.
Deja traiesc intr-o lume mai buna cand intalnesc barbati cu par cret si destul. Si tricourile de mariner mi s-au parut intotdeauna ok. Dar cand parul carliontat este plantat pe un cap care este infipt intr-un corp ce nu s-a larbartat si pe corp sade o pereche de jeansi asortata cu un tricou cu dungi, s-a terminat.
Zilele trecute facebook mi-a recomandat un nou prieten. Batranul si perversul, stricatul, cinicul, nesatulul si libidinosul facebook face mereu asta. Nici macar nu verific ce-mi propune. Refuz din prima, ntz ntz. Dar de data asta era un barbat cu mult par cret si cu multe dungi.
Cica eu si cu el aveam in comun multi prieteni si, mi-a facut facebook cu ochiul, lumea ar putea fi a noastra. M-am scuturat nitel, am mancat jaratec, m-am dat de trei ori peste cap si nu i-am cerut prietenia. Mi s-a parut ca premisa relatiei noastre este una superficiala.
Ce sa-i fi zis. Ti-am cerut prietenia nu pentru ca asculti muzica misto si nu pentru ca avem 27 de prieteni comuni. Te-as fi dorit la mine in portofoliul virutal si cine mai stie apoi pe unde doar pentru ca ai mult par cret. Si destule dungi incat sa sucesti mintile unei cirese.
Si in general incerc sa pun frau ciresei monstroase din mine. Care ar vrea sa fie prietena cu toti barbatii creti si cu dungi din lume. Dar sa-i fie iertat daca pe ici, pe colo, mai cade intr-o reverie sora cu o nebunie cand ii pica ochii pe asa un exemplar. Ochii vad si ii ies din cap, inima cere si ii iese din piept cu zgomot de tunet.
Stiti vorba aia. Cret sa fii, dungi sa ai.







