vintage sau minimalist? par pubian, adica

martie 2nd, 2012

Despre parul barbatilor, numai de bine.

Aici si aici puteti consulta ce parere am, daca nu ati aflat deja. Bref, eu vreau sa ramana pe veci acolo unde e pus. Dar cand vine vorba despre pilozitatile femeiesti, mi s-a parut mereu ca eradicarea lor dramatica este cheia. Zis si facut.

Din frageda pruncie, cum am prins niste fire pe undeva, mai ales prin locurile dosite de privirile curiosilor, cum le-am smuls cu salbaticie. Am facut asta slobozind strigate razboinice pentru a-mi marca victoria impotriva parului nedorit dar si pentru ca nu puteam sa abtin. Cine s-a epilat vreodata stie despre ce indrug eu aici. Iti vine sa te vaicaresti.

Dar acum, cum sa ma explic eu. Acum mi-a venit asa o pofta nebuna sa schimb toata strategia de gestionare a parului pubian cu una noua si de fapt veche sub soare. Nu-mi dau seama daca pricina sade in vizionarea recenta a unor clipuri deocheate din categoria vintage. Sau pur si simplu anticipez eu, cireasa stilista cu mare fler in domeniu, noul val de par pubian care se va abate in curand peste univers.

Cert e ca nu mi se pare nu-stiu-cum-si-de-fapt-groaznic-de-retrograd sa am eu, femeie, ceva par in zona inghinala. Bine, hai sa recunosc ce simtesc cu adevarat. Chestia e ca a inceput sa mi se para chiar sexy lucrul asta. Si am vaga impresie ca nu ma pot impotrivi lui.

Inca nu am luat vreo decizie oficiala. Dar am inceput sa ma uit cu destula curiozitate la corpurile unor femei mai necivilizate, asa, si mi se pare tentant. Nu ma gandesc la o puzderie de par menita sa sperie vreun barbat modern, obisnuit cu freze de metropola.

Dar ma gandesc serios sa renunt la modul poate exagerat in care ma epilez acum. Si sa ingros delicat randurile celor care se milostivesc sa mai lase ceva acolo, de chichi de michi.

la ce spunem NU in pat (material TheSexist.ro)

februarie 24th, 2012

Eu cand ma bag in pat, ma bag in pat. Uite ca nu am cu mine o agenda cu obiective senzuale de indeplinit. Sfarc atins atins atins atins, checked. Sex oral el mie eu lui noi noua saizecisinoua, bifat. Preludiu de 6″ si acum ne asezam confortabil pe spate si asteptam, rezolvat. Deci nu imi propun vreun timeline de tip ah si oh si incerc sa nu fac nici invers. Adica nu mi se pare ca este cazul sa izgonesc din asternut chestii noi sau care par prea din cale-afara, fara sa le incerc. Prefer sa le tatonez cu fine antene senzuale mai intai si apoi sa decid.

Sunt, ce-i drept, orientata catre rezultate. Asta inseamna ca ai face bine sa ma aduci in situatia in care sa-mi iasa ochii din cap pe rand, unul cate unul, de placere. Sa nu care cumva sa-ti treaca prin cap sa ma contactezi pentru a face dragoste de mantuaiala sau cu deasuprica. Caci in patul meu nu, nu se accepta asa ceva. Adica tu poti sa faci sex neinspirat dar sa stii ca apoi te spun tuturor, e alegerea ta. Cand vine vorba despre sex, pot sa declar cu mandrie asa: caprioara (eu) prefera orice. Asta inseamna ca sunt deschisa la tot ce ti, mi si ni se pare ca este o idee buna atunci, pe loc. In timp ce corpurile noastre isi bolborosesc reciproc declaratii de iubire sincera si vesnica, cu voce ragusita de pofta, nu o sa zic nu la prea multe lucruri.

Poate o sa refuz totusi sa te palmuiesc cu furie in timp ce tu latri la mine cu ochi moi si incerci sa dai spasmodic dintr-o coada iluzorie. Nu o sa fiu de acord sa iti indes in gura o bila pe care sa ti-o leg autoritar cu o curelusa din piele naturala la spate in timp ce tu te zbati de ochii mei si ai lumii si ma implori sa fiu rezonabila. A, vezi sa nu incerci sa porti cizme rosii de lac, cu toc inalt, crezand ca asta e un preludiu misto de tot pentru amandoi si ca in felul asta o sa ne distram grozav. (Sana Nicolau, The Sexist, februarie 2012)

Continuarea aici.

sinceritate da/nu/poate

februarie 22nd, 2012

Cam asa cum spun mai jos suna oferta primita recent de la un domn care avea la el toate cuvintele potrivite.

Draga cireasa, eu cam vreau sa ti-o trag. Dar sa stii ca nu e doar asta. Eu sunt dispus si sa discutam tot felul de chestii care imi trec mie prin cap si ma gandesc ca ti-ar placea si tie sa le impartasim. Ca mi se pare ca, pe langa ca probabil ne-am trage-o bine, esti si o buna ascultatoare, cireaso. Sper ca nu o sa-mi iei in nume de rau faptul ca sunt si insurat.

Sigur, el a zis mai bine de-atat, eu am facut doar un rezumat. Propuneri porcoase primesc oarecum des si tac la ele cu gratie. Propuneri porcoase inteligent si iscusit ambalate primesc rar. De aceea i-am si raspuns domnului care mi-a comunicat lucrurile de mai sus in folosindu-se de 72% incredere in sine si 28% limbaj carismatic.

Dar toata discutia m-a facut sa ma gandesc la sinceritate in general. Cam cat o fi bine sa tinem pentru noi si ce anume sa impartasim cu partenerul/viitorul partener/persoana careia vrem sa i-o tragem cu varf si indesat dar mai ales cu indesat.

Intelege cireasa ca, atat la barbati cat si la femei, sinceritatea e la mare pret. Insa dupa cum bine spuneam aici intr-un material, eu prefer uneori sa fiu mintita frumos sau prin sfanta omisiune. Nu mereu dar mai ales acolo unde spunerea adevarului nu ar aduce vreun beneficiu real ascultatorului, adica ciresei.

In general imi place sa mananc sinceritate cu lingurita in relatiile cu foarte apropiatii mei. Si in special cu aia cu care dorm. Chiar si aici sunt insa detalii pe care prefer sa nu le cunosc. Daca ma ajuta in conduita mea viitoare, spune-mi-le pe ele, vestile proaste. Daca doar ma intristeaza/indispun, inghiteti-le si sterge-te la gura.

Iar daca este sa ma gandesc fix la situatia de mai sus, sinceritatea este cea mai rea varianta, cred eu. Cine vrea sa intre in chilotii de cireasa nu trebuie sa-i dezvaluie marsavul plan. Sexul este bun, sexul este asa de bun, si cireasa nu are mare lucru impotriva lui. Insa sa cand oferi cuiva o partida de sex ambalata in conditii, e curios.

Sa tragem o concluzie. Sinceritatea e buna in relatii de inima sau de carne? Da de multe ori. Poate uneori. Cu siguranta nu in unele cazuri.

culori si culori, sex si furori

ianuarie 24th, 2012

Uite la ce ma gandeam, sa-mi fie cu iertare. Ca natura s-a ingrijit asa de bine de culorile pe care le-a numit pentru fiecare capitol in parte.

Sunt foarte multumita. Copacii sunt verzi sau cu puf galben ca de pui cand e anotimpul si cazul. Cerul e albastru ca ochii austriecilor. Sau poate, cine stie, lucrurile stau taman pe dos. Adica austriecii au imprumutat mici bucati de cer si si le-au lipit pe fata. Culorile pamanturilor merg de minune cu cele alese pentru copaci si cer. Si tot asa. E brici.

La un singur subiect nu s-a putut hotari natura, draguta, sa aloce o singura culoare. O inteleg. Subiectul e tare si fierbinte. Tot ea a facut in asa fel incat sexul masculin sa nu vina intr-o singura culoare. Ci sa imbrace una dintre cele patru nuantele aparte, atat de placute ochiului. Daca ne apucam sa vorbim si despre textura, ma apuca zorile.

In functie de noroc, poti capata un sex bej, mov, roz sau negru. Si cand zic negru nu ma refer la negru-negru, ci la sexul brun unui barbat alb. Sa fie clar, eu una sunt pentru oricare dintre ultimele doua categorii nuante. Dar nu fac nazuri.

Incerc sa nu fiu rasista si sa nu refuz un sex doar pe criterii de culoare a pielii. Pentru mine important e ce gandeste el. Ce valori are. Care sunt criteriile lui in viata. Si daca stie carte.

Am inteles ca, atunci cand un barbat isi da lenjeria de corp jos de tot, este ca atunci cand desfaci un kinder cu surprize. N-o sa stii niciodata ce vei capata dar stii ca o sa fie bine. Sexul unui barbat pare sa sfideze nuanta pe care o are restul pielii apartinatorului si are vointa proprie. Astfel, sexul unui barbat oaches poate fi surprinzator de roz. Si tot asa.

Sigur, nu vorbesc din experienta. Am vazut si eu filme, am citit carti. Pe asta ma bazez si pe povestirile prietenilor. Se mai indura cate unul sa ma tina la curent.

Acum va las, a fost doar un gand. E placut sa incepi ziua cu el in minte sau chiar aievea.

cadoul letal

ianuarie 11th, 2012

A trecut ceva vreme de cand nu am mai povestit ceva rusinos. Era si timpul. Plange masa.

Cireasa si-a dat in sfarsit seama ce l-a determinat pe inginerul fara inima sa o ceara de nevasta intr-o seara de iarna. Si asta la ridicol de putin timp dupa ce fusesera introdusi unul altuia. Vreo luna sau cam asa. Motivul trebuie sa fi fost cum i s-a prezentat ea cu inima curata si cugetul inocent.

Cireasa i-a venit sa ii faca inginerului fara inima un cadou letal. Letal pentru ea, pana la coada. Caci daca inginerul n-ar fi fost impresionat de asemenea dar, poate ca ar mai fi ezitat in a o lua de nevasta. Si ce n-ar fi nu s-ar mai povesti.

Si acum faptele. Cu inima incalzita de fiorii dragostei, a iesit cireasa din baie, ca din spumele marii, direct in sufragerie. A iesit goala pusca. Purta doar o funda rosie de satin la gat. Vezi bine, asa a gasit ea de cuviinta sa-si arate sentimentele curate ce le purta inginerului.

Asa a fost sa fie. Inginerul era acolo, stand in sezut. A vazut asa priveliste si a cazut lat. Nici astazi nu si-a revenit pe deplin, daca este sa judecam faptele al caror erou este. Sa ma opresc totusi, caci simt cum limba mi se despica in doua si suiera de nebuna printre dinti.

Ce mai tura vura, inginerul s-a bucurat teribil. Cireasa isi aminteste ca azi ca el nu a facute tumbe sau ceva asemanator. A ramas demn si s-a bucurat decent. Doar ca dupa cateva zile casatoria era pusa deja la cale. Si cine sa prevada urmarile ireparabile care s-au napustit asupra ei dupa aceasta amuzanta intamplare.

Asa ca as dori sa alterez zicala ai grija ce-ti doresti. Sau ma rog, as veni cu o completare. Ai grija ce daruiesti.