cireasa bogatanca

septembrie 30th, 2009

bogatie

Sunt o cireasa bogata. Dupa modelul mielul gras, ii curg banii prin nas. Stiu ca e o mica problema gramaticala. Dar suna bine.

Sunt o cireasa bogata este singura concluzie pe care o pot trage. Cand ma gandesc cat platesc eu pentru a vedea o anumita emisiune la televizor. Sunt o cireasa boieroaica si ma respect. Sunt guvernata de capriciile mele.

Mi-am facut abonament la cablu acum cateva luni. Dupa vreo 2 ani de pauza inversunata. Pe naiba inversunata, ca a fost tare bine. Dar am zis sa intru si eu in randul lumii. Si tot fiind inghiontita din public, am facut pasul spre normalitate.

Dar shhhhht. A mai fost un motiv. Si inca unul serios. Vazand eu ca in casa mea nu mai poposeste niciun televizor nou adus de vreun barbat de nadejde, cum se intampla de obicei, am zis sa schimb putin conceptul.

Sa vad: daca vin eu cu televizorul, impotriva firii, si fortez norocul, primesc un barbat? Raspuns corect da. Deci am banuit bine. Si nu exista echivoc. S-a petrecut intocmai si la extrem de putin timp dupa instalarea televizorului.

De-asta acum un prieten, fie el si imaginar. Multumesc lui a cherry care mi-a adus televizorul. Si obiectului in sine pentru ca mi-a adus pe I. Multumesc si lui I. pentru ca s-a lasat atras in cursa asta putin neortodoxa.

La cablu am cerut optiunea medie, pentru ca nu aveam o parere documentata in domeniu. Asa ca am zis sa nu fie nici prea-prea saracut. Dar nici foarte-foarte opulent. Am multe canale. Nu stiu exact cate si care. Abonamentul costa 47 de lei.

De atunci incoace am deschis televizorul de 4 ori. Asta inseamna, oricum ai lua-o, o medie de cel mult un film pe luna. Daca esti indulgent. Si socotesti ca a fost si vacanta si am prins si sarbatori legale, plus alte acareturi.

Deci eu platesc 47 de lei pentru un uitat scurt la televizor. Adica mai scump decat daca as merge la orice movie/multi/lightplex. As avea bani si de floricele formula elefant sau poate chiar mamut.

Contractul e facut pe mult timp. Si mi-e greu sa cred ca o sa incep de-odata sa ma uit ardent la ecran. Din pura pasiune sau doar ca sa-mi amortizez costurile. Asa ca e clar. Ma comport ca o cireasa bogatanca.

Ma simt ca in basmul ala cu printesa care musca doar de doua ori din feliile de pepene, doar cocosul recte. Si apoi le arunca la gunoi, ca nu-i mai faceau trebuinta.

Ei i se parea ca asa se mananca. Si mie mi se pare ca, dintr-o luna, doar atat trebuie sa te uiti la televizor. O zi. Si nu e frumos.

televizor fara barbat la pachet

aprilie 16th, 2009

man_tv

Mai ieri spuneam ca sunt in cautare de televizor compatibil. Pentru cei nu au ragaz pentru click aici. Dar nu vor intelege totusi premisa discutiei. Fac putina dantela explicativa.

La mine s-a demonstrat ca televizoarele sunt aduse de barbati. Vin ei, se uita grabiti prin casa. Apoi aduc si televizorul si o vreme e armonie. Sofaua fasaie convenabil sub fundurile multumite. In ceaun pocnesc floricele. Afara se reface stratul de ozon.

Dupa ce ne saturam de privit impreuna. Ei le scot din priza. Fac firul covrig si pleaca de unde-au venit cu ele la subrat. Sau jucandu-le pe degetul aratator. Ori tinandu-le pe pectorali sau bucile tari, dupa caz.

Vazand insa ca gluma se ingroasa teribilmente. Si ca nu apare niciun hercule care sa-mi vare cu de-a sila dar totusi in chip placut. Un nou televizor in casa. Am schimbat strategia pe 2009. Mi-am zis marunt in barba. Sa procedez dandaratelea.

Sa aduc aparatul intai. Si apoi barbatul ala care mi-e predestinat oricum. Sa fie obligat sa vina degraba, ca manat de uragan. Atras ca un magnet de tehnologia care strange oamenii pe canapea. Ca pasarelele umar la umar pe craca.

A cherry mi-a livrat un televizor negricios. Care a schimbat domiciliul des, fiind deci obisnuit cu haiducia. L-am instalat in sufragerie in locul rece acum. Unde sezuse raposatul, acum 2 ani. Luat in graba de cel mai iubit dintre pamanteni.

Dar cum nu posedam cablu. A ramas cu oglinda fara de viata. Si a inceput sa stranga praf. Daca a cherry uita de el. Probabil ca ar fi ajuns pe sestache pe dasiprimeste. Dar s-a sesizat.

Si m-a trimis sa-mi pun cablu. Prima data nu am putut, obiectiv vorbind. Pentru ca m-a alergat un caine batran si gras. Care isi avea cazemata in scara operatorului.

Apoi, inarmata cu aparatul care ii face pe caini cu nervii. Si cu un ciorap tras pe fata. Sa nu se prinza ca sunt tot eu. Am reusit sa ma strecor la casierie. Si am inchis un contract amiabil.

Dupa ce am strans mana calduros operatoarei. Si am pupat-o pe gura de recunostinta. Am fugit acasa si am asteptat. Echipa a venit. A transpirat (stiu sigur). A montat. Si de-atunci viata mea s-a schimbat.

Azi am fugit de la serviciu pretinzand ca am o urgenta. Ca sa prind Ratatouille. Apoi am aflat ca la 10 e Frida. Si de fapt nu mai am timp de nimic. Si s-ar putea trebuiasca sa-mi dau demisia. Ca sa nu ma concedieze ei, pentru chiul.

Sau macar sa-mi iau maximum de zile prevazute in concediul legal. Ca sa ma pot uita in liniste la televizor. Pentru ca asa, exact cand sunt programe tari. Dana vrea sa-i scriu ceva. Asta nu e viata.

El merge doar de doua zile. Si la usa blocului e macel. Deja m-au sunat de la administrator. Cireaso, vezi de fa ordine in barbatii astia. Cheama-i mai bine pe un stadion. Nici nu e omenos ce faci. Da-le macar apa. Si batoane energizante.

Dar eu zau ca nu pot sa misc un deget. Pentru ca azi o sa fie Frumoasa venetiana. Si am treaba.