am o reteta de frumusete

mai 12th, 2010

M-a intrebat o zana pe nume Diana ieri ceva, in mod public, deci nu-i chip sa nu-i raspund. Cica ce cred eu ca trebuie intreprins ca sa arat bine in pielea mea. Goala pe de o parte, dar si imbracata.

Probabil ca ea pleaca de la premisa ca deja eu ma simt bine in pielea mea. Da, s-a prins, ma comport in ea precum pestisorul de aur in apa. Ma simt bine si inca bine de tot. Desi pielea mea e fina, ea nu e perfecta. Si totusi eu nu vars vreo lacrima din cauza asta, nici macar cand sunt deprimata.

E drept ca nici n-am dat pana acum, in scurta mea experienta amoroasa, peste vreun barbat care sa fuga dimineata urland din dormitor pentru ca mi-a vazut un cearcan. Nici nu am intalnit unul care a dat, strangandu-ma tare de o coapsa, de coaja mea de portocala, si s-a dezlipit de mine dezgustat, spunand cireaso, uita numarul meu de telefon.

Sigur ca nu o sa ma apuc sa spun acum ca doar frumusetea din interior conteaza. Si ca exteriorul e doar asa, o coaja de nuca menita sa atraga spre binecuvantatul miez doar pe cunoscatorii care se califica. E misto ca femeile sa arate bine.

Chiar cred in zicala aia ca barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul. El trebuie sa faca alte chestii care sa ma faca sa-l iubesc. Sa fie amuzant, sa faca bine sex, sa nu-mi fie frica cand sunt cu el pe strada si ne incolteste o haita de caini urbani. Ah, iar vorbesc despre barbati, cand eu de fapt trebuia sa zic reteta.

Am observat ca ce ma face pe mine sa arat cel mai bine, pe langa niste produse cosmetice, este un melanj facut din alte smecherii. Arat foarte hot daca sunt vesela, daca am mancat bine, daca am in minte o vacanta misto, daca e vara, daca dorm 8 ore, daca fac sex-sex-sex.

Deci uite cu ce ma intretin in mod constant ca sa fiu cireasa care m-a consacrat. Stau mult la soare. Beau soare cum bea boul apa. Ma dezbrac de cate ori pot, ca sa capat o suvita de raza de soare, cat de mica, care sa ma stranga in brate. Am mereu la mine costumul de baie. Poate doar cand merg la dentist imi lipseste.

Ma gandesc la fiecare masa ca si cum e vitala. Si din punct de vedere hedonistic, adica sa-mi placa ce-mi intra in gura, dar sa fie si sanatoasa, ca sa fiu frumoasa prin neboala. Cu toate ca sunt atenta la hrana, din cand in cand, poate de doua ori pe an, mananc ceva prajeala preferata si pufuleti si un tort intreg, jofra.

Mananc la rastimpuri si biftec tartar, pe scurt carne cruda. Sunt atenta sa mananc si carne de om, cata incape intr-un trup destul de putintel. Imi plac la nebunie oamenii si mi-i tin pe langa mine pe cei exceptionali. Iau doze mari din oameni si asta ma tine mereu in forma. Nu plecati nicaieri, ca ma uratesc si mor.

Lenevesc rar. Ma misc in continuu, ca un pastrav care are un fir de 220V in fund. Ma duc la concerte rock. Fug in fiecare weekend pe undeva, de obicei. Ma dau cu bicicleta, cand se poate. Alerg cu placere, asta face carnea tare si abdomenul frumos de tot.

Deci, Diana, poate ti-am raspuns. Ca sa arat bine si sa ma simt bine in pielea mea, trebuie, pe langa un par spalat zilnic, o crema fina de ochi, una de fata, si un parfum care sa ma seduca pe mine in primul rand, sa fiu vesela. Si binedispusa. Si ca sa ajung acolo, fac toate cele de mai sus plus multe altele. Unele de spus, altele nu.

peticul groazei

februarie 23rd, 2010

Ciresei nu-i prea place grasimea. Nici a ei, care cand apare soare dispare, nici a altora.

Si se stie doar ca, ce tie la tine nu-ti place, la altul nu-i chip sa tolerezi. Asa ca parca mai urata mi-e grasimea altuia decat a mea. Si parca si cu burta omului pot sa ma obisnuiesc, si parca si cu manerele dragostei. Pe care pana la urma accept sa le folosesc cu incredere, ca sa nu alunec cumva si sa ma ranesc, in toiul procesului amoros.

Dar este o parte de corp la care cireasa nu poate inchide ochii. I se face rau cand da cu ochii de ea pe la oarecine. Si nici nu-i trece prin cap ca ar putea sa ajunga in situatia letala in care sa posede chiar ea una. Ma gandesc la peticul de carne trapezoidala de deasupra sexului la om.

Daca omul e slab, portiunea asta nu sare in ochi ca fiind un domeniu distinct. Daca omul e gras, taramul asta prinde puteri si se segregheaza si de sex si de burta. Se face ca o burta mica, umflata. Capata si viata proprie si nu mai e chip sa-l indesi undeva, cu gandul de a-l piti.

In chiloti nu prea mai vrea sa stea si iese tantos la iveala. Nici frate cu burta si deci incorporat in ea nu mai are chef sa fie. Peticul groazei are ceva propriu de spus, cu voce pitigaiata si insistenta. Sunt gras, independent, si fac ce vreau. Bag spaima si-n prieteni si-n dusmani.

Peticul de grasime mai poate fi ascuns prin fuste, de catre doamne. Dar pantalonii il cam tradeaza pe purtator. Pentru un ochi versat e o nimica toata sa identifice sub curea perna numai buna pentru facut sapun ecologic. S-o fi gandit cineva la asta?

Pana de curand bulgarii cica sechestrau oameni si le luau cu forcepsul cate un rinichi. De ce oare nu extrageau si osanza asta. Ar fi fost toata lumea castigata. Grasul scapa de rusine. Bulgarul facea cosmetice miraculoase, cu extract de locuitor de tara vecina.

Si nu mica mi-a fost bucuria cand am realizat ca nici lamaie, prietena buna de on si offline, nu concepe sa se apropie de peticele groazei. Suntem surori bune si la preferintele pentru carnea de om. Ca sa citez radioul preferat: Va plac fructelor, carnita? Da, dar sa fie curata.

monologul unui taximetrist

ianuarie 7th, 2010

taxi

Cireasa intra in taxi hapaind la un covrig cald, in gerul napraznic ce se lasase iar peste oras.

El: Pofta buna.

Cireasa: Multumesc, crap de foame.

El: Dar nu trebuia sa luati si o tuica inainte?

Cireasa: O tuica?! Pai de ce sa iau.

El: Pai asa se face inainte de masa.

Cireasa: Pai eu ma duc la serviciu sa lucrez. Si in plus, mie mi se pare ca doar de Craciun se bea tuica inainte de masa.

El: Azi ce zi e? Miercuri? Miercuri e, nu? (Cireasa aproba). Da, si e sarbatoare, nu? (Cireasa da din cap cu covrigul infipt in gura).

El: Atunci se cere sa bem tuica. Neaparat.

Cireasa: Hehe.

El: Hehe.

El: Aveti copii? (N-asteapta sa raspund). Cine are copii, sa-i creasca. Cine nu, sa fie sanatos. E greu. Azi m-am certat cu nevasta-mea de la premisa asta. Ca fi-mea aia mica umbla mereu
dezbracata. Nu-i vorba, ca si pe nevasta-mea am luat-o tot dezbracata. Si asa a ramas. Cum isi ia ceva, dupa aia regreta. Aoleu, mi-am luat caciula. Ce ne facem.

Cireasa da din cap intelegator.

Da ma-nerveaza chestia asta. Femeie, cand eu vad un tanc si tu imi zici ca e masina, imi vine sa mor. Adica eu imi dau seama ca cizmele care costa 50 de lei nu au cum sa nu se desfaca dupa o luna. Asteapta femeie, mai taiam un pui de pe lista si niste portocale, mai strangem un pic si apoi iti iei cizme de 120, care sunt bune. De pomana iei mai multe de 50.

Oricum, nu pot sa ma plang ca e cheltuitoare. Ea castiga 12-15 milioane. Si na, acum, dupa atatia ani, o cunosc, ce mai. Stiu cand ramane cu geanta goala, de nu mai are nici pentru un ciorap sau un suc. Eu nu sunt hain, ii mai iau.

Dar am fost saptamana trecuta in piata si am cumparat trei floace de carne si am dat 1 milion si ceva. Trei floace, va spun. Niste carne tocata, pentru sarmale, niste ceafa si cotlete, ca noua astea ne cam plac. 1 milion si ceva, pe onoarea mea. Si cand am venit cu ele acasa, nevasta-mea zice. Aoleu, cata mancare. Ce ne facem. Pai nu te plangeai femeie ca nu ai nimic de pus in oala.

Costa toate.

Cireasa: Da, si eu cumpar mancare aiurea si apoi o arunc si-mi pare asa de rau.

El: Ar fi bine sa va dramuiti banii mai bine. Nu sunt timpuri in care sa aruncam ceva. Sa fiti mai atenta.

Cireasa incuviinteaza.

El: Acum spuneti si dumneavoastra (cireasa da din cap), la aia mica ii place soricul de mama-mama. Si am ales 2 bucatele cat palma ei asa, si am dat pe ele 80 de mii. Pai sigur ca iti rupi de la gura si nu mai mananci tu si ii dai ei. Daca ii place asa de mult.

Cireasa dezaproba treaba asta, dar nu o poate face public. Sa manance si taximetristul, nu numai fetita, zic.

El: Va spun sincer ca nu stiu daca ar fi sa fiu singur, cred ca nu mi-ar mai trebui nici femeie, nici nimic. As dormi trei luni si nici n-as mai avea cicaleala asta. Va spun sincer. Femeia mea, de cand m-am luat cu ea, e tare cicalitoare.

Cireasa aproba.

Stiti, relatiile au trei faze. (Si aici flutura cu mana pe la ureche si imi arata trei, spre parbriz). Prima, cand te simti ca in rai, la inceput. Si ti se pare ca n-ai mai vazut asa ceva. A doua, cand femeia naste si i se schimba creierul. Ca da nastere la o noua viata. Asta e.

Si apoi, spre sfarsit, e greu. E greu sa ai relatii in ziua de azi.

Cireasa incuviinteaza.

Ajungem la destinatie si cireasa termina covrigul. Se da jos si da sa inchida usa.

El: Aveti grija, sa va dramuiti banii mai bine. Chiar daca aveti un salariu bun si munciti bine, aveti mai multa grija. E greu. Trei floace de carne 1 milion si ceva! E ca la circ.

mancarea dulce mult aduce

decembrie 25th, 2009

porc

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.

tentatii carora nu le rezista o cireasa

septembrie 25th, 2009

apa

De demna sunt demna, in general. Dar orice cireasa are un pret. Cu ce se cumpara ea, v-as spune mai jos.

Daca mi se intinde o shaorma aburinda mi se fac ochii scalambi de pofta. Las orice icre rosii, piscoturi, pate de fois gras. Las tot ce fac si ma apuc sa infulec la ea. Cu sos curgandu-mi nedemn pe barbie.

Cand mi se pune in fata o farfurie mica si alaturi o lingurita mica si ea. Dar pe farfurie troneaza o felie mare de tort negru in cerul gurii, m-au avut. Fac tot ce imi cer oferitorii de asa mita. Nu pot sa o imping cu mana si sa zic nu, multumesc.

Negresit o sa-mi straluceasca ochii fara discernamant daca e noapte. Si suntem la tara. Si mi se aprinde in fata un foc. Si sunt luata de mana si dusa langa foc. O sa raman hipnotizata langa el. Si doar cu spaclul o sa mai pot fi luata de acolo. Cand mai e doar un jar amarat.

Daca afara nu e iarna. Si daca in fata mea este o apa de orice fel. Imi scot si arunc cat colo imediat pantofii. Imi sumetesc fusta. Si imi var picioarele acolo. Le balangan asa pana ma trage cineva afara de par.

Cand miroase a cafea intr-o casa, trebuie sa am si eu imediat o ceasca burticoasa. Nu conteaza a cui casa e. Si a cata ceasca pentru mine pe ziua de azi.

Cand da miros de primavara, trebuie sa fug sa amusinez pamantul undeva la tara. Sa vad eu cu mana mea cum explodeaza din el flori, frunze si vietati. Cireasa seamana cu Ion la chestii esentiale. Are si blestemul pamantului, si n-o lasa indiferenta nici iubirea.

Si carnea, carnea imi place. Dar sa fie tanara si fara ate si zgarciuri. Cand imi trece pe dinainte o halca macra, proaspata si aratoasa, strig dupa ea. Abia apoi imi dau peste degete. Sunt la curent cu teoria ca e mai bine sa ma multumesc cu peste si verdeata.

Dar astea sunt doar cateva tentatii care mi-au sarit acum din gura. In ultimele 18 minute. Mai am si altele, poate-mi aduc aminte. Si le insir cu grija in continuare. Voi cum stati? Ce va face sa va vindeti sufletul?