mai 21st, 2012
Prea multa vreme a trecut de cand nu am scris despre inginerul fara inima.
Acest personaj nu trebuie lasat sa se odihneasca in pace. Ci a lui cenusa de om in mod curios viu se cade rascolita in permanenta. Chiar de e plecat pe taramuri indepartate, de soare si asiatici pline, unde nu exista durere si nici intristare.
Fostul meu sot, inginerul fara inima, avea mai multe metehne. Acum despre inca una dintre ele, una inrobitoare.
El adora sa doarma si/sau macar sa leneveasca. Pasamite avea inginerul asta o pofta nebuna sa isi traiasca viata cu tenul foarte intins si zero cearcane. Altfel nu imi inchipui cum de sedea el intins in pat taman cand era mai frumos afara si pasarelele cantau mai cu foc si norii faceau figurine mai cu spor.
Ca o fetita cu chibrituri dar una inchisa in interior, ma uitam cu jind la orice era afara. Socoteam cu obida orele care se scurgeau fara rost, pe langa vreo canapea, in fata vreunui televizor, la capataiul acestui barbat.
Nu stiu sa socotesc cate duminici sunt in 7 ani. Dar probabil ca prea multe, din moment ce inginerul fara inima a reusit sa mi le otraveasca pe toate, si pe cele ce au urmat. Caci si acum o duminica imi face rau, daca e goala. Mi-e frica de duminicile fara rost ca de gandaci.
Duminicile mele trebuie sa sfaraie de activitati, treaba si tot felul de bunatati pentru a nu ma face sa plang. Inginerul fara inima a plecat dar a lasat insamantat in cireasa un fel de boala sezoniera. Una care se activeaza cand mi-e lumea mai draga si mai ales cand cred ca am scapat.
Dar eu ma dau in continuare cu dezinfectat si pana la urma sper sa scap. Nu mor ciresele cand vor inginerii, fie ei si unii mari si fara inima.
Tags: absurd, barbati, duminici, frica, inginerul fara inima, nori, pasari mici
Posted in Mintea mea sorcova | No Comments »
mai 17th, 2012
Eu miros tot ce prind.
A se intelege prin asta ca amusinez tot ce mi-e drag sau mi se pare ca arata bine. Capsunile din castron, iarba pe care ma las, pielea unui barbat care imi place si si-a scos tricoul, parul unui copil prin care am privilegiul sa-mi trec degetele, painea proaspata pe care o rup in doua inainte de musca din ea cu sete.
Si mi-am dat seama intr-o discutie foarte serioasa tinuta azi in soare, la o cafea, ca mirosul bate filmul.
El este o componenta megacalifragilistic de importanta intre doi oameni care se plac sau vor sa se placa in cele ce urmeaza. Si ca, daca partenerii unui cuplu isi mentin un bun management al mirosului pentru intregul lor corp, viata e mult mai sexy.
Principiile de management sunt simple. Se ia corpul omului, se imparte in regiuni distincte de interese. Se trateaza fiecare regiune separat, in functie de nevoile si caracteristicile specifice. Se indeparteaza chiar si umbra unui miros neplacut acolo unde e cazul. Corpul omului trebuie sa fie un fel de farmacie. Sa poata fi mirosit si lins in aproape fiecare clipa.
In schimb, se exacerbeaza, hiperbolizeaza si metaforizeaza un miros bun acolo unde ne mirosim toti cand ne intalnim. Ma refer la locuri decente, din categoria celor de care ne lipim obrazurile si gaturile, ca niste girafe indragostite ce suntem.
Cand iti vine sa iti lipesti nasul de cineva, e mare lucru. Este inceputul dar si continuarea unei frumoase prietenii. Cu un miros ademenitor pot muta muntii din loc, pot face senzualitatea sa explodeze si intregul meu mic univers sa se roteasca in jurul meu.
Tags: barbati, love, miros frumos, sex, sexy, subrat
Posted in Indiscretii la discretie | No Comments »
mai 15th, 2012
Ce ti-e si cu ecsii astia.
Pare ca totul s-a sfarsit si sunt morti si ingropati. Dar cum nu esti putin atent, cum se pune de un nou si scurt inceput. Ei sunt cica parte dintr-un trecut oarecum bine ferecat. Dar cum ma intersectez putin cu ei, cum exista posibilitatea sa sara niscaiva scantei de saliva, transpiratie si cine mai stie ce alte chestii.
Si cateodata nu putem sa nu mai vorbim nitel la telefon. Totul incepe din mai nimic. Mai o informatie despre un loc unde am haladuit impreuna. Mai o rugaminte pe care stiu ca numai el sau mai degraba el o poate indeplini cu succes. Mai o intrebare inofensiva.
Si apoi el zice ceva putin desucheat. Si eu rad in felul ala, un ras customizat pentru el. Si gata ciorba. Deunazi, de exemplu. Aveam nevoie de un numar de telefon. Si sun si il cer si toate bune. Dar dintr-o intorsatura de fraza se isca o propunere.
Auzi, cireaso, n-ai vrea sa. Sa mai schimbam si noi o vorba fata in fata. Si eu stiu ce fel de vorba e aia. O vorba cu toata gura si apoi toata pielea si mainile amandoua si si cu toate membrele din dotare. Si nu e ca mi se pare o propunere absurda. O inteleg din rarunchi. Doar ca eu doar voiam un numar de telefon.
Asa ca, sa-mi fie invatatura de minte. Daca ma mai las angrenata in diverse discutii cu ecsi, trebuie sa ma astept sa prestez favoruri sexuale. Sau, de nu, sa vorbesc urat si sa fiu ferma. Sa latru la ecs, sa ii fac sa ii treaca in felul asta orice fior necrestinesc. Si sa mi le indes si pe ale mele sub un covor gros, de matase.
Pazea.
Tags: barbati, ecsi, favoruri sexuale, inima, love, pofta, sex
Posted in Indiscretii la discretie | 1 Comment »
mai 11th, 2012
Eu sunt in camera alaturata, sa stii. Zambet. Asa i-am scris lui, un barbat cret care mi se pare tare dragut.
Eram intr-un club incapator si l-am zarit intr-un cotlon mai intunecat, asa. M-am abtinut si nu m-am infipt dintii mei la el in gat dar nici n-am mai putut sta locului. Mi-am fluturat eu de cateva ori nurii pe sub nasul lui dar degeaba. M-am mirat de totala lipsa a spiritului de observatie sau indiferenta lui prea de tot.
Asa ca atunci i-am dat un mesaj. Am primit raspuns ceva mai tarziu decat ma asteptam dar na, tot m-am bucurat. Mesajul lui era foarte amuzant si amuzat. Zicea hai ca ne vedem in bucatarie si apoi mai vedem noi. Deci mie mi se nazarise.
Omul sedea acasa, linistit. Poate isi facea baie cu spuma. Sau poate isi aranja lucrurile de vara in dulap. Sau poate asculta ceva muzica rock si fuma in tihna. Si eu, eu ii zic ca sunt in camera alaturata.
Bleah. Rusinica a lovit napraznic. Mai ales ca, atunci cand vine vorba despre cretul asta, nu eram la prima abatere. Va rog cititi aici ce (i-)am mai facut. Ne-am intalnit peste cateva zile dar n-am mai avut curaj sa-i nici bunaseara si nici dansez si eu la cateva scari departare de tine, sa stii. M-am gandit ca daca ma insel din nou. Nu se mai poate.
Nu-mi dau seama care sa-mi fie conduita in continuare, legat de acest subiect. Dar cu un lucru m-am lamurit. Mesajul eu sunt in camera alaturata, sa stii, este unul surprinzator si bun. El poate fi dat in orice circumstante dar mai ales daca barbatul este in alt oras/alta tara/cu o alta doamna. Genereaza reactii si nu lasa pe nimeni indiferent.
Poate o sa il mai folosesc.
Tags: agatat, barbati, creti, flirt, inima, pofta, sexy
Posted in De dragoste si dor | 6 Comments »
aprilie 19th, 2012
Ciresei ii place grozav sa fie vanata de catre personajul Barbat intr-o majoritate covarsitoare de cazuri. Cine are sange, sa cuteze. Cine nu, sa croseteze ceva si sa uite de cireasa. Are balta peste.
Si totusi, uite ca exista situatii curioase. Situati in care, nu se stie de ce, ea ajunge sa tina pusca la picior. Si sa tina painea si cutitul actului de seductie. Exista, ce sa-i faci, barbati ce merita osteneala. Barbati care ii dau tarcoale ciresei dar insista sa ii dea tot ei cheile ritualului de imperechere.
Cum dansa nu se pricepe prea bine le treaba asta, nici rezultatele nu sunt chiar cele scontate. Cireasa stie sa fie sedusa si apoi taraita de par in vizuina. Unde barbatul de isprava este indemnat sa dea tot ce are el mai bun prin corp. Ori, cand lucrurile stau invers si este ea care trebuie sa sara harnica si rabdatoare toate obstacolele si sa organizeze o cucerire in stil mafiot, totul se da de-a dura. Totul.
Cireasa mai e si nerabdatoare. Cand cineva nu se lasa cum ar fi cazul sa se lase, din prima si cu entuziasm, ia foc mintea ciresei. Strategiile care urmeaza acestei stari de fapt pot fi ba hilare ba greu de pus in practica ba mizeaza pe elementul surpriza. Aici este prezentata pe foarte scurt una dintre ele.
Ma gandesc sa il invit la film. Si, la vreo 28 de minute dupa ce se stinge lumina, sa imi las usor capul pe umarul lui. Apoi sa il musc brusc si salbatic de aorta. Taman cand nu mai se asteapta si se relaxase si credea ca pericolul a trecut. Apoi aplic un garou stans si ii explic ca totul e spre binele lui. Sa nu se zbata, ca isi grabeste sfarsitul.
Cu vanatul astfel in gura, ar fi bine sa ma indrept degraba spre casa, neluand in seama privirile ingrijorate ale trecatorilor. Ce sa fac, uneori e prea mult de asteptat, coane Petrache.
Tags: barbati, cucerire, inima, mmmm, pofta, seductie, strategie
Posted in De dragoste si dor | 2 Comments »
