la ce spunem NU in pat (material TheSexist.ro)

februarie 24th, 2012

Eu cand ma bag in pat, ma bag in pat. Uite ca nu am cu mine o agenda cu obiective senzuale de indeplinit. Sfarc atins atins atins atins, checked. Sex oral el mie eu lui noi noua saizecisinoua, bifat. Preludiu de 6″ si acum ne asezam confortabil pe spate si asteptam, rezolvat. Deci nu imi propun vreun timeline de tip ah si oh si incerc sa nu fac nici invers. Adica nu mi se pare ca este cazul sa izgonesc din asternut chestii noi sau care par prea din cale-afara, fara sa le incerc. Prefer sa le tatonez cu fine antene senzuale mai intai si apoi sa decid.

Sunt, ce-i drept, orientata catre rezultate. Asta inseamna ca ai face bine sa ma aduci in situatia in care sa-mi iasa ochii din cap pe rand, unul cate unul, de placere. Sa nu care cumva sa-ti treaca prin cap sa ma contactezi pentru a face dragoste de mantuaiala sau cu deasuprica. Caci in patul meu nu, nu se accepta asa ceva. Adica tu poti sa faci sex neinspirat dar sa stii ca apoi te spun tuturor, e alegerea ta. Cand vine vorba despre sex, pot sa declar cu mandrie asa: caprioara (eu) prefera orice. Asta inseamna ca sunt deschisa la tot ce ti, mi si ni se pare ca este o idee buna atunci, pe loc. In timp ce corpurile noastre isi bolborosesc reciproc declaratii de iubire sincera si vesnica, cu voce ragusita de pofta, nu o sa zic nu la prea multe lucruri.

Poate o sa refuz totusi sa te palmuiesc cu furie in timp ce tu latri la mine cu ochi moi si incerci sa dai spasmodic dintr-o coada iluzorie. Nu o sa fiu de acord sa iti indes in gura o bila pe care sa ti-o leg autoritar cu o curelusa din piele naturala la spate in timp ce tu te zbati de ochii mei si ai lumii si ma implori sa fiu rezonabila. A, vezi sa nu incerci sa porti cizme rosii de lac, cu toc inalt, crezand ca asta e un preludiu misto de tot pentru amandoi si ca in felul asta o sa ne distram grozav. (Sana Nicolau, The Sexist, februarie 2012)

Continuarea aici.

sinceritate da/nu/poate

februarie 22nd, 2012

Cam asa cum spun mai jos suna oferta primita recent de la un domn care avea la el toate cuvintele potrivite.

Draga cireasa, eu cam vreau sa ti-o trag. Dar sa stii ca nu e doar asta. Eu sunt dispus si sa discutam tot felul de chestii care imi trec mie prin cap si ma gandesc ca ti-ar placea si tie sa le impartasim. Ca mi se pare ca, pe langa ca probabil ne-am trage-o bine, esti si o buna ascultatoare, cireaso. Sper ca nu o sa-mi iei in nume de rau faptul ca sunt si insurat.

Sigur, el a zis mai bine de-atat, eu am facut doar un rezumat. Propuneri porcoase primesc oarecum des si tac la ele cu gratie. Propuneri porcoase inteligent si iscusit ambalate primesc rar. De aceea i-am si raspuns domnului care mi-a comunicat lucrurile de mai sus in folosindu-se de 72% incredere in sine si 28% limbaj carismatic.

Dar toata discutia m-a facut sa ma gandesc la sinceritate in general. Cam cat o fi bine sa tinem pentru noi si ce anume sa impartasim cu partenerul/viitorul partener/persoana careia vrem sa i-o tragem cu varf si indesat dar mai ales cu indesat.

Intelege cireasa ca, atat la barbati cat si la femei, sinceritatea e la mare pret. Insa dupa cum bine spuneam aici intr-un material, eu prefer uneori sa fiu mintita frumos sau prin sfanta omisiune. Nu mereu dar mai ales acolo unde spunerea adevarului nu ar aduce vreun beneficiu real ascultatorului, adica ciresei.

In general imi place sa mananc sinceritate cu lingurita in relatiile cu foarte apropiatii mei. Si in special cu aia cu care dorm. Chiar si aici sunt insa detalii pe care prefer sa nu le cunosc. Daca ma ajuta in conduita mea viitoare, spune-mi-le pe ele, vestile proaste. Daca doar ma intristeaza/indispun, inghiteti-le si sterge-te la gura.

Iar daca este sa ma gandesc fix la situatia de mai sus, sinceritatea este cea mai rea varianta, cred eu. Cine vrea sa intre in chilotii de cireasa nu trebuie sa-i dezvaluie marsavul plan. Sexul este bun, sexul este asa de bun, si cireasa nu are mare lucru impotriva lui. Insa sa cand oferi cuiva o partida de sex ambalata in conditii, e curios.

Sa tragem o concluzie. Sinceritatea e buna in relatii de inima sau de carne? Da de multe ori. Poate uneori. Cu siguranta nu in unele cazuri.

oamenii si chilotii

februarie 8th, 2012

Pur si simplu stiu ca, daca toti am umbla in chiloti in momentele esentiale, am trai mai armonios.

Cireasa este mereu dornica sa stie cum arata oamenii dezbracati. Ea se joaca de-a indeletnicirea asta cand iese in oras. Se gandeste adica cum ar arata cutare si cutare fara pantaloni si jiletca. Cireasa dezbraca lumea pentru ca nu se poate stapani. Dar este de parere ca oamenii ar face bine sa se dezbrace la propriu si de buna voie mai des.

Cred ca lumea ar fi cu 62% mai buna daca oamenii ar umbla mai des in chiloti. Probabil ca nu ar mai fi nici atatea razboaie. Oricum, eu una as fi atat de multumita incat in niciun caz nu as genera vreunul. Peace, man.

Zilele trecute am participat la o intalnire cu niste oameni care s-au vazut pentru prima data. Intalnirea s-a petrecut direct in chiloti. Fara preludiu, fara menajamente, fara manusi de cauciuc. In jurul nostru era multa apa, din pereti ieseau aburi. Susur de ploaie si pasarele fals dar minunat de cantatoare se auzeau daca dadeai de un buton. Sa zicem ca eram la un spa.

Si acum m-am convins ca nici ca exista mod mai bun pentru niste oameni sa inceapa o relatie de orice fel. Daca te prezinti in chiloti, premizele comunicarii sunt brusc favorabile. Ai un soi de duiosie pentru cineva pe care il vezi pentru prima data si e in chiloti. Daca mai e si putin ud, s-a ispravit. In sensul bun, bineinteles.

Tot gandindu-ma, mi-am dat seama ca interviurile de job ar trebui sa se desfasoare asa. Cu angajatorul si presupusul viitor angajat in chiloti. S-ar lega intre ei un jenesaisquoi greu de frant in cele ce urmeaza. Avand in minte pielea de pe coapse a sefului si parul viguros care il acopera, subalternul ar munci mult mai cu spor.

Bineinteles, locul unde oameni nu ca ar fi bine ci ar trebui cumva obligati de catre municipalitate sa se prezinte in chiloti este prima intalnire romantica. Asta m-ar face mai timida si mi-ar pune bujori in obrajori, ceva ce nu strica la prima intalnire. Dar mi-ar adapa si curiozitatea care oricum ma macina pana cand reusesc sa vad omul nud.

Daca ne-am intalni direct in chiloti am fi mai prietenosi, mai deschisi si mai dornici sa ne apropiam. Senzualitatea ar urma natural si nimeni nu s-ar mai crampona atat de o mica bucata de stofa care acopera, sa speram, o mare bucata de carne. Mmmmm.

cum iubesc girafele

ianuarie 31st, 2012

Primul lucru care trebuie spus este ca se iubesc si ele cum pot. Dar o fac intr-un mod potrivit cu statura si visele lor gingas aninate intre coarne.

Domnule, in primul rand ele iubesc cu pasiune si nu le e jena sa arate asta in public. Asta-mi place mie la girafe. Sunt porno. Primul lucru pe care il fac este o perversiune la care oamenii ajung doar cu straduinta si numai daca sunt siguri ca nu afla alti oameni.

Girafele nu se limiteaza doar la dusuri aurii. Ci ele, mari vietati curioase si nerabdatoare, si gusta din aceasta prima ofranda a dragostei lor. Daca totul este ok, girafele merg mai departe si isi ies din minti impreuna. O fac in mod profesionist, cu simt de raspundere.

Preludiul lor implica mult gat, metri intregi de gat. Le inteleg. La mine la zodie zice ca este una dintre partile cele mai sensibile. Abia dupa ce se unduiesc in fel si chip, ondulandu-se si impletindu-se pana vad stele verzi, girafele se izbavesc in felul ala. Noi, cei mai putin sofisticati, tindem sa procedam asa din prima. Unu zero pentru girafe.

Girafele se iubesc de o maniera totala si deloc cumpatata. Se iubesc asa cum putine fiinte am vazut sa o faca. Fara sa le pese de prejudecati si de gurile lumii slobode. Girafele se iubesc ca si cum nu mai exista un maine. Se iubesc cu mintea goala de facturi si leasinguri si asigurari si dentisti. Se iubesc, banui eu, cu tot ce au mai de soi la purtator.

culori si culori, sex si furori

ianuarie 24th, 2012

Uite la ce ma gandeam, sa-mi fie cu iertare. Ca natura s-a ingrijit asa de bine de culorile pe care le-a numit pentru fiecare capitol in parte.

Sunt foarte multumita. Copacii sunt verzi sau cu puf galben ca de pui cand e anotimpul si cazul. Cerul e albastru ca ochii austriecilor. Sau poate, cine stie, lucrurile stau taman pe dos. Adica austriecii au imprumutat mici bucati de cer si si le-au lipit pe fata. Culorile pamanturilor merg de minune cu cele alese pentru copaci si cer. Si tot asa. E brici.

La un singur subiect nu s-a putut hotari natura, draguta, sa aloce o singura culoare. O inteleg. Subiectul e tare si fierbinte. Tot ea a facut in asa fel incat sexul masculin sa nu vina intr-o singura culoare. Ci sa imbrace una dintre cele patru nuantele aparte, atat de placute ochiului. Daca ne apucam sa vorbim si despre textura, ma apuca zorile.

In functie de noroc, poti capata un sex bej, mov, roz sau negru. Si cand zic negru nu ma refer la negru-negru, ci la sexul brun unui barbat alb. Sa fie clar, eu una sunt pentru oricare dintre ultimele doua categorii nuante. Dar nu fac nazuri.

Incerc sa nu fiu rasista si sa nu refuz un sex doar pe criterii de culoare a pielii. Pentru mine important e ce gandeste el. Ce valori are. Care sunt criteriile lui in viata. Si daca stie carte.

Am inteles ca, atunci cand un barbat isi da lenjeria de corp jos de tot, este ca atunci cand desfaci un kinder cu surprize. N-o sa stii niciodata ce vei capata dar stii ca o sa fie bine. Sexul unui barbat pare sa sfideze nuanta pe care o are restul pielii apartinatorului si are vointa proprie. Astfel, sexul unui barbat oaches poate fi surprinzator de roz. Si tot asa.

Sigur, nu vorbesc din experienta. Am vazut si eu filme, am citit carti. Pe asta ma bazez si pe povestirile prietenilor. Se mai indura cate unul sa ma tina la curent.

Acum va las, a fost doar un gand. E placut sa incepi ziua cu el in minte sau chiar aievea.