A trecut ceva vreme de cand nu am mai povestit ceva rusinos. Era si timpul. Plange masa.
Cireasa si-a dat in sfarsit seama ce l-a determinat pe inginerul fara inima sa o ceara de nevasta intr-o seara de iarna. Si asta la ridicol de putin timp dupa ce fusesera introdusi unul altuia. Vreo luna sau cam asa. Motivul trebuie sa fi fost cum i s-a prezentat ea cu inima curata si cugetul inocent.
Cireasa i-a venit sa ii faca inginerului fara inima un cadou letal. Letal pentru ea, pana la coada. Caci daca inginerul n-ar fi fost impresionat de asemenea dar, poate ca ar mai fi ezitat in a o lua de nevasta. Si ce n-ar fi nu s-ar mai povesti.
Si acum faptele. Cu inima incalzita de fiorii dragostei, a iesit cireasa din baie, ca din spumele marii, direct in sufragerie. A iesit goala pusca. Purta doar o funda rosie de satin la gat. Vezi bine, asa a gasit ea de cuviinta sa-si arate sentimentele curate ce le purta inginerului.
Asa a fost sa fie. Inginerul era acolo, stand in sezut. A vazut asa priveliste si a cazut lat. Nici astazi nu si-a revenit pe deplin, daca este sa judecam faptele al caror erou este. Sa ma opresc totusi, caci simt cum limba mi se despica in doua si suiera de nebuna printre dinti.
Ce mai tura vura, inginerul s-a bucurat teribil. Cireasa isi aminteste ca azi ca el nu a facute tumbe sau ceva asemanator. A ramas demn si s-a bucurat decent. Doar ca dupa cateva zile casatoria era pusa deja la cale. Si cine sa prevada urmarile ireparabile care s-au napustit asupra ei dupa aceasta amuzanta intamplare.
Asa ca as dori sa alterez zicala ai grija ce-ti doresti. Sau ma rog, as veni cu o completare. Ai grija ce daruiesti.
