Cum mi s-a aratat ceva prilej de luat talpasita pentru departe, cum am zis da! da! da! Am devalizat contul meu si i-am implorat si pe alti oameni, fara vreo vina aparenta, sa-mi daruiasca banii lor. Asa am cumparat un bilet nou si stralucitor, de toata frumusetea, cu destinatia Kenya.

Pur si simplu trebuie sa vad ce se intampla acolo si daca nu acum, atunci de ce. Si daca nu eu, atunci unde. Invitatia a sosit insotita de propuneri indecent de tentante. Sa-l vad eu pe ala care ar fi rezistat la asa un desfrau turistic si geografic.

Hai cireaso sa vedem elefantii si girafere in Masai Mara. Hai sa te dau cu transportul public african dintr-o parte in alta a tarii. Cireaso, hai sa stam la plaja si sa bem cocktailuri cu umbreluta la Mombasa. Si apoi stam cuminti pe malul lacului Victoria si pescuim si vorbim cu localnicii. Tu numai hai si o sa fie bine.

Despre Africa nu stiu mare lucru. Nici ea despre mine. Cum s-a ajung la asa ceva nu pot explica dar voi remedia. Nu mai e mult si o sa cotrobai prin toate ungherele ei. O sa iau tablete de malarie si o sa beau apa doar din niste sticle special amenajate, sa nu fac holera. Apoi vin si va zic ce si cum e acolo.

Mai e putin, asa de putin. Sunt aproape excitata.

Pare ca totul s-a sfarsit si sunt morti si ingropati. Dar cum nu esti putin atent, cum se pune de un nou si scurt inceput. Ei sunt cica parte dintr-un trecut oarecum bine ferecat. Dar cum ma intersectez putin cu ei, cum exista posibilitatea sa sara niscaiva scantei de saliva, transpiratie si cine mai stie ce alte chestii.

Si cateodata nu putem sa nu mai vorbim nitel la telefon. Totul incepe din mai nimic. Mai o informatie despre un loc unde am haladuit impreuna. Mai o rugaminte pe care stiu ca numai el sau mai degraba el o poate indeplini cu succes. Mai o intrebare inofensiva.

Si apoi el zice ceva putin desucheat. Si eu rad in felul ala, un ras customizat pentru el. Si gata ciorba. Deunazi, de exemplu. Aveam nevoie de un numar de telefon. Si sun si il cer si toate bune. Dar dintr-o intorsatura de fraza se isca o propunere.

Auzi, cireaso, n-ai vrea sa. Sa mai schimbam si noi o vorba fata in fata. Si eu stiu ce fel de vorba e aia. O vorba cu toata gura si apoi toata pielea si mainile amandoua si si cu toate membrele din dotare. Si nu e ca mi se pare o propunere absurda. O inteleg din rarunchi. Doar ca eu doar voiam un numar de telefon.

Asa ca, sa-mi fie invatatura de minte. Daca ma mai las angrenata in diverse discutii cu ecsi, trebuie sa ma astept sa prestez favoruri sexuale. Sau, de nu, sa vorbesc urat si sa fiu ferma. Sa latru la ecs, sa ii fac sa ii treaca in felul asta orice fior necrestinesc. Si sa mi le indes si pe ale mele sub un covor gros, de matase.

Pazea.

Asa ca de data este vorba despre vecinul bulgar. Pe el vreau sa il iubesc bine. Un om gospodar cat se poate sa fii de gospodar pe aici, prin zona. Care face branza de sta pisica-n coada.

Ani de zile n-am pus piciorul pe taramul vecinilor nostri. Parte din credinta gresita ca acolo nu e nimic de vazut si de facut, parte pentru ca aveam alte treburi, cine mai stie. Dar am indreptat lucrul asta si de ceva vreme nu trec 6 luni si eu ma imbarc cu viteza de croaziera, spre a nu plati amenzi, intr-o destinatie bulgareasca.

Acum a fost Sofia. O alegere mai mult decat adecvata pentru cireasa de sfarsit de saptamana. Durata calatoriei este de 5 ore si stiu ca, la sfarsitul ei, primesc tot felul de premii. Asa ca am luat dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, mi-am pus si sanii mei in valoare cum am putut, sa nu raman mai prejos, si am pornit.

Ne-am suit in sageata albastra si duse am fost. Am alunecat sprintar printre valuri de maci si campuri tipatoare de rapita. Drumul, o placere. Bulgaria pare mereu nelocuita. Verdele ei este mult mai verde decat al nostru. Garantat. Ce tara frumoasa si nu, nu e pacat ca e locuita.

Si apoi, vecinul bulgar vinde la restaurant mancare ieftina, gustoasa si nepereche. Orasul lor e calm si cuminte si verde. Ce noroc are Sofia ca in ea exista un munte si multa padure. O nebunie. Bulgarii sunt prietenosi si dornici sa fraternizeze cu vecinul lor roman. Uite-asa am cunoscut niste bulgari de nadejde cu care sper sa ma vad curand.

Mi-a placut la nebunie la Sofia si abia astept sa o mai calc in picioare inca o data. Au si bere buna. Cat despre bulgaroaice, ar fi fair din partea mea sa zic ca sunt tare bune.

Eram intr-un club incapator si l-am zarit intr-un cotlon mai intunecat, asa. M-am abtinut si nu m-am infipt dintii mei la el in gat dar nici n-am mai putut sta locului. Mi-am fluturat eu de cateva ori nurii pe sub nasul lui dar degeaba. M-am mirat de totala lipsa a spiritului de observatie sau indiferenta lui prea de tot.

Asa ca atunci i-am dat un mesaj. Am primit raspuns ceva mai tarziu decat ma asteptam dar na, tot m-am bucurat. Mesajul lui era foarte amuzant si amuzat. Zicea hai ca ne vedem in bucatarie si apoi mai vedem noi. Deci mie mi se nazarise.

Omul sedea acasa, linistit. Poate isi facea baie cu spuma. Sau poate isi aranja lucrurile de vara in dulap. Sau poate asculta ceva muzica rock si fuma in tihna. Si eu, eu ii zic ca sunt in camera alaturata.

Bleah. Rusinica a lovit napraznic. Mai ales ca, atunci cand vine vorba despre cretul asta, nu eram la prima abatere. Va rog cititi aici ce (i-)am mai facut. Ne-am intalnit peste cateva zile dar n-am mai avut curaj sa-i nici bunaseara si nici dansez si eu la cateva scari departare de tine, sa stii. M-am gandit ca daca ma insel din nou. Nu se mai poate.

Nu-mi dau seama care sa-mi fie conduita in continuare, legat de acest subiect. Dar cu un lucru m-am lamurit. Mesajul eu sunt in camera alaturata, sa stii, este unul surprinzator si bun. El poate fi dat in orice circumstante dar mai ales daca barbatul este in alt oras/alta tara/cu o alta doamna. Genereaza reactii si nu lasa pe nimeni indiferent.

Poate o sa il mai folosesc.

Vreau sa zic acum ce-am facut ok in 2011. Pun de-o restrospectiva de mai mare frumusetea.

M-am apucat de gatit serios. Adica pot spune ca nicio masa cireseasca nu e luata chiar la intamplare. Brusc imi face placere sa ma ingrijesc de mesele mele zilnice. Sigur, nu fac musaca si ciulama si ghiveci de legume in fiecare zi. Dar mai o ciorbita, mai o salata, mai o mazare, mai niste sandvisuri muncite putin tot fac.

Am fost intr-un loc glorios. Am descoperit Bali, unul dintre cele mai tari locuri de pe pamant. Si nu doar peisajul e mare vrajitor. Ci si oamenii, si bucatele scufundate in lapte de cocos. Si fluturii mari si negri, de matase.

Am intalnit un barbat misto. Barbati misto sunt multi, nu-i vorba. Si eu incerc sa am mereu o masa critica de asemenea personaje lange mine. Dar barbatul asta e misto pentru mine. Langa el, cireasa este o femeie draguta, palita cu bata armoniei, si nu un pitbul.

Apoi, m-am si deschis in fel si chip la tot felul de lucruri noi. Am pipait cu mustetile mele tematoare tot felul de activitati care inainte mi se pareau in afara sferei de interese din livada. Am incercat marile cu toate degetele, chiar si cu cele de la picioare. Atat de bogat a fost anul in luceferi, pahare de vin si sebet de zmeura.

Tot anul trecut am reluat si ingrosat legaturile de prietenie pe care le mai lasasem din greseala pe tanjala. Am dereticat prin sentimente amortite, am scos de la naftalina prietenii la radacina carora nu mai sapasem de nepermis de multa vreme.

Rezultatul general a fost unul bun. Si mi-am asternut un culcus bun pentru 2012. Un an care ma mangaie pe cap aproape in fiecare zi.