pledoarie finala a ciresei pentru cireasa

februarie 26th, 2009

bear-card-1 copy

Va place de mine? Atunci votati-ma.

Astazi eu sunt avocatul meu. Si voi sunteti juratii care tineti painea si cutitul. Dar si click-ul vostru la care visez tremurand de emotie. Cand noaptea e tanara si asa sunt si eu.

Mintea mi-e numai la click. Stau cu camesa lipita de pielita stravezie de cireasa. Cu ciupilica cu ciucure, cu papucii intorsi ca la piticii padurilor. Puteti acum sa ma jucati din tastatura. Sau nu.

Pick me. Pick me.

Stiu ca este greu. Stiu ca este antipatic de intrat acolo, pe site la roblogfest. Stiu ca e un efort mare. Si ca odata intrat, ai atatea si atatea posibilitati. Incat de ce sa votezi taman cireasa.

Cu chestia asta, ultima, n-am cum sa ma lupt. Sau ma rog, am cum. Pot sa va fac vizite la domiciliu, cu umerii in jos si privire de caprioara. Pot sa si plang sa va induiosez, la nevoie. Dar mai bine pot sa va aduc tava cu micul dejun la pat.

Pot sa incerc sa va distrez, sa ma tin dupa voi, sa va ajut la cumparaturi. Sa fac lectiile cu copiii vostri. Sa port tricouri cu numele vostru, in orele de maxima audienta. Cand ies in weekend, in oras. Sa merg cu voi la doctor, sa va tin de urat pana intrati.

Dar incerc sa raman o doamna. Si in plus, tin strategia asta 1-to-1 pentru cand o sa candidez la primarie.

Va dati cred seama. Ca atunci cand o sa fiu cireasa batraioara si nu o sa mai am (poate) atatea scormoneli launtrice pe teme amoroase de abordat aici, asta o sa fac. O sa candidez la primarie. Si tot la voi o sa fac apel.

Acum pot doar va rog ca, daca in mod natural ati vrea sa ma votati la roblogfest. Asta daca ar fi sa votati pe cineva. Pentru ca ma cititi si va distreaza. Va rog sa treceti peste sila de a completa un formular. Si sa o faceti negresit.

Stiu cat de naspa e pentru ca am facut-o anul trecut pentru Dono. Doar pentru ca beam cafeaua cu textele lui zilnic. Mi s-a parut suficient ca sa trec de sentimentele de respingere pe care le incercam fata de birocratia votarii.

Sa votezi nu e simplu. Trebuie sa-ti faci cont pe site-ul roblogfest. Apoi sa dai click pe patratul asta de la mine de pe blog. Cand ma votezi pe mine, trebuie sa fii logat. Logheaza-te pls.

Apoi alegi pe rand categoriile cele 3: blog personal/popular/entertainment, unde sunt eu inscrisa. Un om logat poate pune un singur vot pe categorie. Deci ori eu, ori altul. Eu, normal.

Iti apare o lista mare. Cauta-ma in lista, ma gasesti, apesi pe guguloi. Apoi gata. Te duci in josul paginii ca sa dai click pe voteaza. Si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. Multumesc. Stiu, e greu. Dar iti place de mine? Atunci voteaza-ma. Azi.

Asta-i pohta ce-am pohtit-o. Pentru ca vreau sa vad masura, in procente, a cat de mult va place de mine. In perioada asta am nevoie de afectiune. Big time.

despre posibile ritualuri de imperechere la muste

februarie 25th, 2009

fly

Dupa ce am marturisit cum cred eu ca se iubesc melcii si aricii. Acum e randul mustelor. Brrrr.

Craiul-musca stie ce vrea. O craiasa-musca gingasa, cu abdomen plat si incheieturi fine. Totusi neinfricata, care sa falfaie neobosita din aripile-i verzui.

Asa e si mama lui. Asa e si bunica lui. Sa se multumeasca alti muscoi cu muste negre, penibil de simple, fara gratie si strop de personalitate. El gandeste big.

Vrea sa imparta cu craiasa asta musca ospaturile lumii. Sa se balaceasca in bai de putregai in zilele toride de vara. Sa isi bage trompa in cele mai proaspete cadavre din oras.

Sa vada impreuna lumea. Sa cotrobaie in case periculoase, de oameni rai. Care au pus capcane si unde in mod normal o musca ce are capul pe umeri nu s-ar aventura. Dar incercarea asta sa-i uneasca. Si apoi sa nasca viermi puzderie. Sanatosi si galbeni de grasi.

Si cum se gandeste el asa, zburand razant pe deasupra carnii pregatite pentru gatit, o vede. Sau mai degraba o simte. Vederea n-a fost niciodata punctul lui forte. Dar se concentreaza tare, cat poate el de tare.

Si observa cum ea se aseaza usoara ca un fulg pe o fleica. Isi freaca intai picioarele din spate. Apoi introduce incetisor trompa lunga si subtire intr-un fald de carne roz. Si suge fara zgomot, inchizand ochii de placere.

Apoi isi freaca labutele din fata intre ele, a satisfactie. Le freaca indelung. Si si le trece apoi grabita pe fata si prin par. Apoi iar freaca picioarele din spate. Si totul inc-o data, de la capat. E fermecatoare. E cea mai tulburatoare musca in viata.

That’s my girl. Se gandeste craiul-musca. Bazaie puternic, de zici ca-i bondar, pana la ea. Craiasa ridica ochii si ce vede in prea multe exemplare, o multumeste. E puternic, are toracele umflat, e plin de par negru si des. Viril nevoie mare.

Exact ce i-a recomandat doctorul chemat de urgenta saptamana trecuta. Cand a simtit ameteala. Este el, craiul musca pe care il merita o musca verde ca ea. Si pe care l-a visat mereu.

Craiul musca nu o intraba nimic. Isi vara trompa in forta fix langa a ei. Si sug impreuna, doua paie dintr-acelasi carne latte. Se strange mai aproape, fornaie a nerabdare naravas din trompa.

Tacerea craiesei il asigura ca n-a gresit. Intoarce privirea mandra si sigura. Miile lor de fatete se intalnesc. El ridica o labuta. O strecoara pe dupa talia ei de viespe. Stiti, verisoara buna cu musca asta, acum a lui.

Ea tremura usor si nu zice nici pas. Se lasa moala in bratele lui vanjoase, cu peri fermi, ca niste mici lame de ras. El o impinge tandru. Craiasa sa lasa pe burta si isi propteste barbia in carnea trandafirie.

Dar vai, nu! Gospodina vrea sa arunce patul in oala. Craiul isi cheama locotenentii. Muste razboinice, de care-l leaga multe alte actiuni de guerilla. Roiul de muste se strange in jurul capului de bunica. O impresoara, o bazaie, o ating pe gura.

O gonesc din bucatarie, urmarind-o cu cruzime. Sfetnicul de incredere lasa in goana-i nebuna si storurile. Se face intuneric prielnic. Zzzzzzzzz…Zzzzzz…Zzzz…Zz…Z.z..

Flop se desprind dulce. Umar la umar, beti de placere. Zboara pe fereastra, in plina primavara, la +2 grade. Craiul o strange apasat de labuta si o invita galant. Acum hai, iubita mea, sa mancam ceva cumsecade.

Se opresc pe primul caine. Isi pun servetele la gat. Sa saruta cu tzoc. Indeasa trompele si se ospateaza apoi craieste, cu pofta de dupa dragoste. Se hotarasc sa ramana aici peste noapte. Si dupa numai 9 luni in termeni musculini, apar copiii.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.

cireasa cu zabaluta

februarie 24th, 2009

dinti

Intai dentista ma pune sa musc dintr-o chestie galbena, cu pronuntat gust de banane. Cireasa admira bananele si le inghite cu placere. Dar asta e chimic si nu ne place.

Smacul ala intai e moale. Apoi mi se inclesteaza dintii in el. Si nu mai pot sa zic nici pas. Nici crrrr, nici mrrr. Dar sa vedeti ce ochisori expresivi probabil ca am, si rugatori. Doamna doctor, va rog nu-mi faceti rau. Sunt labila.

In punctul asta culminant dentista ma roaga pe ton autoritar sa nu-mi inghit limba. Abia acum mi-a dat idei. Deci sunt in pericol sa-mi inghit limba. Uliuuuu. Miroase a banane sintetice. Ma loveste panica.

Limba mea cu care am gustat atatea lucruri. Limba mea cu care am cantat de bucurie. Limba mea cu care am spus chestii inteligente si funny. Limba mea pe care am scos-o la cine am avut chef. Limba mea. Limba mea. Ce-am facut doamne cu ea.

Dupa minute ce par ani, dentista ma trage de gura rau de tot. Limba sta adunata de frica in cerul gurii. Si uita cu ochisorii ei de limba speriata. Si isi pune in cap manutele ei de limba ingrijorata. Stai cu mine draga mea. Nu aluneca pe gat in jos, ca ne prapadim amandoua.

Dentista ma trimite acasa si cand ma intorc imi prezinta doua zabalute din plastic tare si aproape alb. Imi deschide gura si imi monteaza una sus. Si una jos. E ca si cum cineva ma strange tare de dinti. Cu intentia nemernica, probabil, sa zic si laptele pe care l-am supt de la muma-mea.

Asa vei dormi toate noptile de acum inainte, cireaso. Pentru ca esti nevricoasa, n-avem ce-ti face. Asta ca sa ai dinti si la batranete, haine grele. Ca sa mananca si gura ta ceva.

Ce se intamplase. Am dormit cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Care mi-a zis la micul dejun ca scrasnesc foarte tare din dinti. Si ca asta e semn de mare stres si un dezastru pentru dinti. Si m-a trimis sa-mi fac urgent zabalute.

Dar va intreb eu. Cand vine noaptea, care, se stie, e un sfetnic bun. Si cireasa trece prin momente romantice. Cum sa procedeze? Daca ea cumva crede ca e safe. Adica el doarme si ea poate sa puna zabaluta.

Dar apoi el se trezeste brusc si mai vrea sa mai zica ceva. De parca mai ceva de zis. Si o prinde pe cireasa in flagrant, cu 2 randuri de dinti. Aratand ca frankenstein si scotand mormaituri ininteligibile, ca de mamifer salbatic de dimensiuni mari.

Pai nu se scoala el cu parul maciuca. Si fuge in toiul noptii, urland si trezind toti vecinii? Si sincer, pe buna dreptate. Pentru ca arat destul de traumatizant cu zabalutele in gura. Si eu m-am speriat in prima dimineata din noua viata.

Sau poate vrea sa ma trezeasca dimineata in tandreturi. Si in plina deszmierdare, da cu ochii de gura mea. In care se intampla lucruri cel putin hilare. Asta daca esti genul care vede ceva amuzant si acolo unde nu e.

Si uite cum operatia a reusit. Romantismul e mort. Sau lasa asta. Sa trecem la lucruri mai practice. Daca dau hotii sau daca e un incediu. Pana apuca cireasa sa zica ngiii-ngiii si sa scoata naibilor alea din gura. Totul e pierdut.

Ce sa va zic. Sunt cam jenata. O sa am dinti cu mult mai sanatosi. Dar trebuie pasamite sa dorm singura intr-o scorbura in toiul noptii. Ca sa nu speriu vanatul. Vai mie. Vai voua. Ce ti-e si cu stresul asta din livada.

mister cel mai greu de prins si ars

februarie 23rd, 2009

B00066T3V0.01._SCLZZZZZZZ_ copy

E bine stiut ca victimele se indragostesc de calaii lor pentru puterea pe care o emana. Si pentru biciul dulce cu care le sfichiuesc/sficuiesc/scifuesc/fuciesc (cum naiba e?!) pielea lor, gaina de atata pofta.

R. este antrenor la cea mai de fitze sala de fitness din oras, unde presteaza si cireasa. Mai stiti (asta pentru doamne) cum scriam cand eram mici in oracole? Eu vreau ca prietenul meu sa fie brunet, cu ochii albastri, umeri largi, inalt.

Acum sunt mare si as mai adauga. Si buci mici si rotunde, gura arcuita cu arcuitorul, maini frumoase si piele de catifea. Piele care o mangaie ea pe mana, cand o atinge, nu invers. Ei bine, asa e el, R. Rrrrrr.

Poarta mereu pantaloni albi, prin care se vede. Si chiloti tot albi, prin care nu se mai vede. Ce dezamagire. Ochii lui adanci nu ascund mai nimic sau totul. Dar chilotii, chilotii?

Ora lui e plina de femei de toate varstele si gabariturile, cu valori si vise si principii diferite. Cand se intoarce cu spatele. Toate femeile astea se uita in chilotii lui opaci. Care se misca odata cu fundul cel mai greu de prins si ars.

Asta pentru ca stiu de la vestiar ca fundul asta nu se daruie, in ciuda insistentelor. Aud ca e permanent hartuit de cate o grasuna care se pierde cu firea. Si isi ia concediu sa-l poata suna in continuu.

Sau care ii atine calea prin tufisurile de la bloc. Probabil next step este sa se tavaleasca prin miere si fulgi, cotcodacind amoros. Si sa lase sa cada, din dragoste, cate un ou pe caldaramul rece.

R. stie ce emana dar ramane demn. Loveste, zice. Si toate lovim cu sete. Doar-doar l-om atinge cand se plimba prin sala. Si avem pretext sa incepem o lupta dreapta acolo jos, pe parchet. Unde sa ne dam in final invinse. Indurare, maria ta.

Alearga, zice. Se aude pe fundal chorus-ul care intreaba cu metavoce: bine, bine, dar ma prinzi, da? Ca eu ma impiedic sigur. Si am si obosit. Oblojeste-ma.

Lasa-te acum! Bine, bine, ma las. Nu insist sa conduc eu ostilitatile in pat. Facem cum zici tu. Apleaca-te mai mult! Ma aplec, cum sa nu, uite ce tare ma aplec. Asa de tare ma aplec ca e deja jenant.

Cireasa nu prea merge la ora lui, desi e tare bun. Dar am ajuns ieri. Si cum eu incerc sa-mi retin secretiile doar pentru mine. R. e intarat taman de atitudinea mea de play hard to get. Stiti cum e.

Asa ca vine sa ma imblanzeasca. Si imi ofera palma lui, sa lovesc in ea adica. Ma apasa pe spate sa ma las mai tare. Ma tine pe mine de solduri sa imi imprime directia buna. Cu pelvisul inainte, asa. Mmmmm. Rrrrrr.

Chorus-ul maraie. Am deja infipte in spate 18 cutite bine ascutite cu ascutitorul. Adica cum imi permit eu, o cireasa pitica. Sa vin sa iau frisca de pe tortul asta la care ele au pus atata sange si limfa si saliva.

Mainile sus! Ramai asa! Inca un pic, nu renunta! Rrrrrr. Chorusul e happy. Cand tii mainile sus, sanii stau cel mai bine. Si da, asa o sa ramanem. Cat zici tu. Ne motivezi groaznic. Esti ca un morcov proaspat pentru un iepure infometat nevoie mare.

Si chorus-ul cu fezte rosii trage si mai tare. Femeile vor sa-i demonstreze ca pot si ca sportul e viata lor. Dar spera in secret ca el o sa termine odata cu prostia asta. Si intr-o joi o sa zica.

Doamnelor, lasati ganterele. Aruncati saltelele. Astazi facem doar sex in grup. Rrrrr.

poveste chinezeasca cu participatiune romaneasca

februarie 21st, 2009

DSC09312

Azi constat cu placere ca este nu codrul, ci chinezul cel care este frate cu romanul.

Dupa cum explicam mai acum vreo 2 posturi ca vrem sa facem. Ma vad cu lamaie si eCostin in parculet sa ducem cate ceva chinezilor. Din mai multi cititori sensibilizati care s-au anuntat pe dasiprimeste. La fata locului este doar lupul negru.

Care fara prea multe menajamente cumpara imediat haine pentru cativa chinezi de imbracat de sus pana jos. Si alti cativa chinezi jumatati de sus.

Merci lupule alb de bun ce esti. Merci ca ai venit desi stiu ca nu prea erai in apele tale. O sa fac incantatii pentru bila aia a ta.

DSC09198

DSC09199

Cu 200 de lei, (dintre care jumate sunt trimisi din strainatate) de la Sabina, Lucian si Ionut. Mergem la supermarket sa alegem ceva cat mai potrivit.

Dar apar tot felul de dileme. Oare chinezii mananca branza? Ce conserve sunt cele mai potrivite petnru chinezii care nu au nimic si sufera de frig?

Pana la urma lasam presupunerile. Si alegem in functie de cantitate/pret. Oricum nu avem cum sa le luam mancare chinezeasca, ca doar suntem in Romania. Asa ca…

Rezulta 5 pungi pline ochi cu paine, conserve de carne, tocana si conserve de legume, si croissantes si tigari. Si alte maruntisuri.

DSC09207

Ajungem si se porneste un ropot de aplauze. Chinezii sunt multi si marunti si incredibil de draguti. O armata intreaga de teracota care a inviat. Vin si iau ce le-am adus fara sa se buluceasca, desi situatia lor e clar disperata.

DSC09218

Cred ca cel mai mult s-au bucurat de tigari. Le impart repede intre ei. Si se apuca de fumat instant. Ca un fel de demo pentru noi. Sa vedem noi ca i-am facut fericiti.

DSC09224

Pentru ca afara e soare, pare ca de fapt chinezii au iesit sa se plimbe putin prin Herastrau. Sa-si dezmorteasca oasele lor mici, chinezesti. Zero mizerie, ii vad cum strang fiecare gunoi si il duc la cos.

Mie in continuare mi se pare ca ma uit la copiii celor care au facut pentru cireasa. Si alti copii mioritici. Creioane si ascutitori si penare si gume de sters care miros frumos, a strainatate.

DSC09303

Cat timp stam acolo, mai vin multi romani si aduc diverse chestii. Paturi, mancare gatita, medicamente. E sambata mortilor si sunt bucuroasa sa vad ca romanii sunt generosi cu vii. Chiar daca au ochii mici si lunguieti.

DSC09254

Mai ales sunt doua doamne care poarta blanuri si au venit cu termosuri mari pline cu…tzeai chinezesc. Imi zice unul din chinezi, care imi intinde si un pahar. El mie.

DSC09236

Exista amenajate niste corturi dintr-un celofan, asa. Dar nu sunt suficiente pentru toti chinezii. Chiar daca ei sunt la fel de mici ca mine. Pe soare lucrurile arata mai putin dramatice. Noaptea trebuie sa fie oribil.

DSC09265

Exista si bidoane cu apa si si un maldar de paine. Si o stiva cu alte alimente. Dar nu-mi dau seama cat o sa le ajunga. Aflam de la unul din chinezii lideri, care rup romaneste, pardon “lomaneste”. Ca mai au de stat o luna pana se intampla ceva. Nu stim exact ce.

DSC09319

O sa ne intoarcem chinezilor. Pentru ca ca ne-ati emotionat cumplit. Mie si acum imi mai tremura codita. Si am pielita subtire de cireasa mai roz decat normal. O sa ne intoarcem cu intariri.

Later edit: film pe hotcity, aici.