vulpea buna mult aduce

decembrie 1st, 2009

inima

Vulpea este Lia, roscata din blogosfera care are o inima cat casa si isi striga cu folos al ei rebel yell.

Ea a lansat proiectul oameni darnici, in cadrul caruia face lucruri unul si-unul. Si nu se lasa pana nu ajuta oameni multi, cat poate ea de tare.

Vreau sa va rog sa aruncati un ochi pe ce face ea acum. Ne si va roaga pe toti sa cumparati pana pe 13 decembrie mici nimicuri de facut cadou unor copii, vedeti aici exact ce si cum.

Si dupa ce faceti asta, sa va intalniti cu ea, vulpea, care o sa stea de veghe la universitate timp de trei zile, 14, 15, 16 decembrie. Si va strange de la voi toate lucrurile intr-un loc.

Vulpea buna mult aduce. Si asa putem sa facem si noi, tot mult.

eseu despre succes

octombrie 29th, 2009

success copy

Se pare ca eseu vine de la a incerca. Un cuvant frantuzesc care da si numele unui stil literar.

Este vineri si mai jos este zugravita incercarea mea de cireasa romaneasca de a explica succesul. Cand o intreaba invatatoarea la scoala cireaso, pentru dumneata ce este succesul? Si adauga: fa bine de alcatuieste o compunere, cireasa se explica.

Premisa este in felul urmator si de la ea plec eu pe drumul meu. Societatea te invata ca succesul este suma a ceea ce-si doresc majoritatea oamenilor din societatea in care te invarti ca un titirez.

El se refera de cele mai multe multe ori la proprietati si alte bunuri palpabile. Si asta se completeaza echilibrat cu momente de glorie efemera. Precum aparutul la televizor si gura lumii (vecini, colegi de munca, fitecine).

Am stat si m-am gandit enorm. Pentru mine succesul nu este legat de succesul altora. El tinde sa fie complet relativ si se gudura pe langa ce-mi place mie mai mult sa fac in viata.

Daca reusesc sa ating treburile alea, inseamna ca am succes. Daca nu, inseamna ca trebuie sa mai muncesc sa il ating. Dar e clara treaba. Succesul meu n-are nicio treaba cu succesul general acceptat.

Mie pe lume imi place sa mananc bine, sa fac sport, sa iubesc fizic si psihic, sa lenevesc dimineata, sa calatoresc, sa port haine si incaltaminte comoda, sa ma rasfat cu tot felul de delicii. Sa am mult timp liber, sa muncesc ce-mi place, sa stau inconjurata de oameni, sa dansez. Sa merg mult la tara, sa merg cu bicicleta, sa am timp sa fac des cumparaturi la piata.

Dar societatea pare sa ma contrazica dramatic. Asa cum il inteleg eu, succesul la care ar trebui de fapt sa acced arata cam asa.

Societatea: Sa aiba cireasa o casa maricica pe pamant. Intr-o zona rezidentiala cu renume, inafara Bucurestiului.

Comentariul ciresei: Dar eu nu vreau sa imi ia zilnic 2 ore drumul pana in oras si inapoi. Si nici nu vreau ca odata ajunsa acasa, sa nu mai am chef sa ma dau jos de pe canapea. Din cauza ca mi-e lene sa bat atata drum.

Eu vreau in centru, intr-o casa mica, usor de intretinut. Pentru ca nici nu vreau facturi mari, impovaratoare. Eu vreau sa cheltui pe calatorii si pantofi si curmale proaspete si cafele in oras. Nu pe gaz, portat, fosa septica si impozit.

Societatea: Sa aiba cireasa o masina mare. Care sa ii inadeasca piticimea. Sa simta si ea ca e om. Sa scuipe seminte in capul pamantenilor de rand. Sa fie puternica prin cai.

Comentariul ciresei: Dar eu vreau o masina mica. Cu care sa ma strecor ca un tipar electric. Si sa parchez precum o antilopa supla de trafic. In plus, nu vreau sa stric planeta si mai tare prin poluare. Si nici sa-mi cheltui mare parte din salariu pe o masina gurmanda.

Societatea: Sa fie cireasa sefa sau sa aiba afacerea ei. Sa aiba oameni in subordine pe care sa ii struneasca cu succes. Sau sa nu dea socoteala nimanui, sa se indestuleze doar pe sine. Nu pe cine stie ce patroni.

Comentariul ciresei. Dar stati. Eu nu vreau sa fiu sefa pentru ca subordonatii au tot felul de probleme si sunt stresanti. Eu nu vreau sa muncesc ore tarzii la job. Am atatea altele de facut.

Si nici nu vreau sa-mi tremure camesa in spinare ca nu-mi ating obiectivele. Sau ca nu ma ajuta contabila. Sau ca nu am de unde da salariile sau ca angajatii ma fura. Eu vreau sa fiu fara griji. Sa se impauneze altcineva cu toate astea.

Societatea: Sa apara cireasa la televizor. De cate ori se poate si in cat mai multe conjuncturi.

Cireasa: E dragut la televizor. Dar cum apari acolo, cum incepe lumea sa te injure. Mai bine nu. Eu vreau sa ma iubeasca lumea. Asa necunoscuta cum sunt.

Societatea: Sa fie cireasa maritata si cu doi copii. Sa aibe un rost in viata cum trebuie sa avem toti. Sa se grabeasca sa-si faca o familie. Altfel nu e in randul lumii.

Cireasa: Auzi? Vreau sa imi dovedesti tu ca esti fericita. Si apoi, daca imi dovedesti prin procente ca asta si numai asta e calea. Apai imi reconsider si eu atitudinea. Ochesc un barbat-partida buna si ii torn cati copii trebuie.

Dar deocamdata mi-e tare bine asa. Am atatea lucruri de scris. Trebuie sa scot o carticica. Si inca o carticica. Vreau sa vad lumea. Imi place cum traiesc acum. De ce sa schimb doar asa?

Societatea: Sa izbandeasca cireasa in cariera. Sa ajunga CEO in domeniul in care activeaza. Si apoi director pe lume. Si sa poarte taioare si sa fie dura. Si sa se scrie studii de caz despre cum isi desfasoara ea business-ul.

Cireasa: Nu, multumesc. Pentru mine succesul in cariera este sa nu existe pic de stres in viata mea. Si sa imi placa maxim ce lucrez. Culmea e ca, dupa gustul meu, am deja succes. Mult.

Cam asa arata incercarea ciresei de a-si explica parerea despre succes. Nu stiu daca s-a prins cineva, dar personajul colectiv societatea a pierdut in fata ciresei. Care o sa incerce neobosita sa atinga succesul ei personal. Dupa criteriile ei personale.

Cum arata succesul vostru?

cireasa si reproducerea ei

octombrie 7th, 2009

ginecolog

S-a facut anul. Asa ca am luat drumul ginecologului.

Ma duc la domnul B. pentru ca poarta jeansi si camasi in carouri. Dar si pentru ca pe seama lui nu umbla vreun zvon cum ca a omorat pe cineva din diletantism. I googled him.

Zambeste mereu si ar putea fi tatal meu. Cu care sa fumez ca pe vremuri prea multe tigari, desi nu e voie. Si sa beau prea multe pahare, desi nu e voie. Si sa vorbesc porcarii care mai de care. Desi iar nu e voie.

Desi merge din cezariana-n cezariana si deci isi vara mereu mainile prin vreo burta ce asteapta alinare, nu e niciodata stresat. Foarte reconfortant. Ca si cum piguleste toata ziulica la niste rasaduri de orhideea comunis frumosus mirositoris et relaxantus est.

-Buna ziua, cireaso.
-Buna ziua domnule.
-De ce ai venit.
-Pentru ca nu v-am mai vazut de multa vreme. Si stiu ca e o dovada de civilizatie sa va vad o data pe an.
-Super. Mai rar pacienti ca tine.
-Da, domnule. Ma dezbrac?
-Mai stai putin sa mai vorbim. Dupa aia nu o sa te simti bine, asa pe jumate goala. Jumatatea de jos.
-Ihim.
-Cati ani avem?
-33, domnule.
-Ultimul ciclu.
-Aa…Aa…Aa. Intr-o luni.
-Cireaso, concentreaza-te. E important.
-Sa zicem pe x septembrie, domnule.

Mereu uit ca ma intreaba asta. Si nu sunt pregatita. Imi vine sa ma justific ridicol. O scuza de-aia ca la scoala. Stiti, eu lucrez online…Si cu treburi de-astea pamantene, mai subtire.

-Nasteri?
-Zero.
-Avorturi?
-Unul. :-( . … :-(:-(

Aici urmeaza o scurta discutie despre actualitatea romaneasca. Cum nu merge nimic in tara asta. Cum nici nu o sa mearga probabil. Ce bine e in Bavaria si la Munchen. Dam amandoi din cap la unison. Dar ce bine e si in Tirol si la Viena. Iar dam din cap.

-Cireso, sa te duci la vot neaparat.
-Da, domnule.
-Gata, acum putem sa ne dezbracam.

Ma duc eu dupa paravan. Scot ce e de scos si patesc ca de obicei. Niciodata nu stiu ce sa fac cu o pereche de bikini. Si niste sosete. Am la indemana un cuier. Dar parca niciodata nu ma simt in largul meu. Sa pun niste bikini in cuier. Ca si cum ar fi un palton.

Pana la urma fac ce fac de multe ori. Le fac un cocolos mic si le var in gaoacea aia de la cuier. In care de obicei pui umbrelele. Dar pun pariu ca suportul asta nu a tinut niciodata umbrele. Ci doar chiloti.

Ies de-acolo si ma sui pe chestia aia. Brr.

-Stiu cireaso, ca nu-ti place masa asta. Sa stii ca s-au inventat niste scaune noi acum. Foarte tare. Unele doamne mi-au zis ca e ca si cum ar sta pe Harley Davidson. Aduna picioarele inapoi. Si te sprijini pe un fel de pedale.

-Super, domnule. Banuiesc ca o sa vin aici de placere. Sa ma relaxez dupa o zi nasoala la job.

Rade el. Rad si eu, cireasa.

-Cireaso, mai ai doi ani in care ar fi de preferat sa faci un copil. Apoi intri in zona de risc. Si trebuie sa te intep in burtica sa vad daca e bine. Chiar, cireaso, de ce nu faci un copil?

-Daca n-am gasit cu cine, domnule. Mie nu-mi vine sa ma reproduc, doar asa. Ca sa duc specia mai departe.

-Da, ai dreptate. Trebuie sa ai langa cine sa faci un copil. (Proceduri ginecologice & liniste, o vreme).

Cireaso, dar de fapt n-ai dreptate. Ar trebui sa faci un copil. Oamenii destepti ar trebui sa faca musai copii. Fara sa se mai gandeasca la cine stie ce ratiuni. Pentru ca oile fac oricum copii. Si noi trebuie sa tinem balanta corecta.

-Hihi, eu. Domnule, eu mai astept un pic. (Proceduri ginecologice & liniste).

-Gata, cireaso. Coboara, rogu-te. Stai, unde te grabesti asa. Trebuie sa-ti scriu un biletel. Si, cireaso. Sa stii ca totusi copiii se fac la timpul lor. Si tine minte, noi trebuie sa votam. Noi si copiii nostri.

Mai ai doi ani. Ar fi bine sa-l faci repede. Si sa nu fii workoholica, cireaso.

-Nu, domnule, nu sunt. De fapt, stiti. Eu vreau sa muncesc cat mai putin. Si in rest sa traiesc bine.

-Super, cireaso. Si eu la fel.

Deci gluma, negluma, mai am doi ani. In care ar fi bine sa fac un copil. Ca dupa aia domnul doctor trebuie sa ma intepe in burtica si asta nu o sa ne placa.

Si m-am gandit eu. Daca in doi ani nu mi se arata natural tatal copilului, fortez natura. Ii bag pumnul in gura.

Mai stiti cum au facut trupa Asia, un concurs mare la televizor. Cautam pe cea de-a patra membra. Tralalalalalalaa. Deci daca nu merge altfel, asa o sa fac si eu. O sa ma prezint cu un concept bun la o televiziune. Ce pacat ca a murit Lazarov, m-ar fi ajutat.

Dar ideea o sa fie cam la fel. Am vazut ca prinde la public. O sa caut si eu, aproape ca ele: nu o noua membra, ci un nou membru. Si fac un fel de licitatie fara bani. Doar cu inzestrari genetice cat mai bune.

Si astfel se va inchide aceasta poveste. Despre reproducerea ciresei si alti demoni.

viata cu sos pe piept

aprilie 2nd, 2009

pepene

Sunt genul de cireasa care face ce face. Si ajunge sa puna mereu sos pe pieptu-i gene-ros de sentimente.

Totul in rest e in regula. Nu merg cu fermoarul desfacut la intalniri de strategie. Si ma duc repede la baie dupa ce mananc patrunjel sau mac. Ca sa inlatur eventualele pierderi colaterale.

Incerc sa-mi tin sanii in sutien la mare. Desi nu este usor, sfantul sisoe mi-e martor. Sunt atenta ca mucii sa stea in nas si nu pe interlocutor cand stranut.

Si dupa ce ies de la baie, fusta nu prea-mi ramane ridicata la spate pana la talie. Prinsa fiind din greseala cand mi-am tras ciorapii lungi sus la loc peste arcuitele-mi picioare.

Dar cand vine vorba despre lucruri pe care le bag in gura. Ceva merge mereu prost. Fie ca sunt eu prea hulpava si nu am rabdare si atunci indes si atunci sar stropi. Fie ca alimentele se straduie sa scape innebunite. De gura de cireasa care nu iarta.

Cert e ca am aproape zilnic pe piept drept marturie. Lista partiala a lucrurilor de care m-am bucurat cu fiecare papila. Scrijelita convenabil pe sau intre sani.

Cand beau cafea, mi se intampla cum patea Stefan cel Mare in filmele istorice, inaintea bataliilor cu turcii. Stiti cum bea el apa din pocal ca un purcel. Si avea pierderi de lichid prin marginile gurii. Mie imi place de mor Stefan cel Mare.

Daca am in fata o tocanita, marai la ea si ma zborsesc de pofta. Pana se burzuluie si ea inapoi la mine. Rezultatul fiind ca tocanita castiga si isi insemneaza victoria prin 3 mici pete rosii, inegale si dispuse anarhic. Intre sani.

Cand nu am sos rosu, pun sos din salata cu ulei de masline. Cand nu am nici macar de-asta, ma enervez subit si imi sare lapte din cana. Iar cand chiar nu-i chip sa reusesc singura sa-mi pun pe mine. Am ajutoare.

Sigur trece un caine care aluneca si da peste o baba. Care se dezechilibreaza. Scapa plasa cu paine. Care cade intr-o balta cu noroi. Din noroi se desprinde o parte care aterizeaza pe un carut si o mama.

Copilul se sperie si plange. Mama se impacienteaza, ii sare din mana borcanelul cu piure de mere si gust oribil. Borcanelul face triplu tulup prin aer si jumate din incarcatura incerta aterizeaza la mine pe sani.

Cum am o viata sociala teribil de activa. Si ma vad cu oameni la pranz, deci cand ziua abia a inceput. Mi-e rusine sa ma prezint gata patata. O sa zica respectivul lume, lume, la cireasa asta ii cade din plisc. Am o imagine de protejat.

Si atunci m-am gandit asa. Sa-mi cumpar o geanta de voiaj mica, cum au doamnele bogate. Pe care sa o car zilnic dupa mine, prin oras. In ea sa pun niste schimburi si albituri. Si la jumatea zilei sa scot bustiera plina de sos. Si sa imbrac ceva decent.

Daca ma intreaba cineva, o sa pretind ca tocmai m-am intors de la Londra. Iar daca se prinde ca mint si insista. O sa-i raspund cu voce mica. Sunt genul care pune sos pe piept. Nu ma judeca prea aspru pentru asta. La toti ni-i greu.

doi nepoti sunt mai buni decat unul singur

martie 17th, 2009

nepoti

Am doi nepoti nou-nouti, de culoare roz. Sunt identici, poarta ochi albastri si nasuri minuscule ca niste butoane pe care iti vine sa tot apesi. Au in gat foame de titani.

Mai am pe langa astia doi de care zic acum inca 6 nepoti. Dar bag seama ca fapturile astea proaspete. Care ridica numarul nepotilor mei la 8. Ma impresioneaza mai tare decat m-am asteptat.

Varul meu, pe care l-am gasit astazi tinand la sanul lui cupa B pe unul dintre baieti. Zice ca abia acum intelege ce vrea sa zica zicala aia. Ce puii mei. Il inteleg perfect.

Cand ai gemeni, una dintre probleme este ca pe bune ca nu stii. Care-i unul si care-i altul. Parintii sustin fata de mine si alte rubedenii. Ca sigur ca au inceput sa-i cunoasca. Si ca nu e nicio problema.

Dar am vazut groaza din ochii varului meu. La ideea cu care a venit careva din familie. Ca am putea face o gluma proasta. Si le-am schimba costumasele intre ei.

Unul are o zgarietura pe fata. Celalalt nu. Se pare ca parintii stiu exact numele celui cu zgarietura, fara sa ezite. Si asa se prind ca e el.

Pentru ca imi place sa ma implic si pentru ca imi pasa. Le-am propus ca imediat ce pare ca ii trece celui insemnat zgarietura. Sa il zgarie putin din nou, in acelasi loc. Ca sa poate sa il bungheasca repede. Nu stiu daca de complezenta. Sau pentru ca au vrut sa inchida discutia. Au zis ca e superidee.

Nepotii mei in varsta de 3 saptamani. Au fiecare unghiile lungi doar la cate o mana. Si scurte la alta. Asta pentru ca parintii cu cearcane. Atat au apucat sa faca atunci cand au ajuns la capitolul cosmetizare gemeni. Apoi s-au luat cu altele.

P si M sunt ca doi pui de pasari mici. Sunt cuminti si cand rad la mine. Desi e destul de aleatoriu. Nu stii niciodata daca chiar au vrut asta. Mi se pare ca port soarele pe post de palarie.

Am doi nepoti cu puf in cap si puta. Care adorm ascultand radio. Si care prind cu degetele lor cu unghii roz bonbon cat o gamalie. Mana ce ii hraneste. Si se tin vitejeste de ea.

Am doi nepoti cum nu s-a mai pomenit. Si ce puii mei. Imi vine sa zic un adevar absolut. Doi nepoti sunt mult mai buni decat unul singur.