cireasa si micimea universului cunoscut

august 31st, 2010

Cireasa nu poate sa priceapa de ce povestile ei sunt mai imbarligate decat ale altor oameni.

Ea se simte in permanenta intr-o oala in care aparent e bagata cu oameni, animale, locuri geografice si intamplari care nu au legatura intre ele. Si, pe masura ce lucrurile avanseaza, se prinde ca totul e cumva gandit de un papusar nebun, ce are chef de distractie cu blonde minione. Pe care le gateste indelung, la foc mic, sa se perpeleasca incetinel.

Am informatii sigure potrivit carora sunt implicata intr-un univers daca nu paralel, macar mai bine planificat decat al altora. Aproape tot ce ating cu aripa mea dreapta se contecteaza prin fire de poveste. Desi eu ma preocup cu incapatanare de prezent, in jurul meu reiese un trecut si se tese un viitor legat cu ite initial nevazute dar ulterior rosii de atata intensitate.

Oamenii importanti din viata mea sunt din zone atat de diferite. Ai zice ca n-ar putea sa se cunoasca intre ei si sa creeze impreuna ceva memorabil. Si totusi, soarta imi joaca feste hilare. Si va asigur ca toate legaturile sunt la limita acceptabilului de catre un om normal, d-apai o cireasa. Totul e putin probabil, putin promiscuu si putin peste un scenariu de telenovela cu buget mic.

Fostul meu sot, inginerul fara inima, urmeaza sa-l cunoasca in scurt timp pe SMPE. Vor face plaja impreuna si sor sorbi din paharele prieteniei. Daca n-as fi asa obosita de atatea intamplari, poate ca as fi chiar curioasa ce o sa iasa din aceasta impreunare impotriva naturii. Jeep-ul intalneste BMW-ul, ceasul de x mii il intalneste pe cel de y mii, nebunia periculos de discreta intalneste nebunia scanteietoare ca o nestemata. Cucoana lene cunoaste pe adolescentul neastampar.

Am trait s-o vad si pe-asta. Cel mai iubit dintre pamanteni a avut multa treaba cu poneiul. Poneiul este bun prieten recent cu mine. Si pentru ponei cel mai iubit dintre pamanteni este cel mai iubit dintre pamanteni. Prietenul meu imaginar e legat fedeles de alti oameni de prin viata mea. Si fete si baieti. Dinainte de a ne cunoaste. In moduri greu de descris dar care ar descreti multe frunti pline de griji.

E greu, va spun. Viata mea e ca o mancarica. Locurile prin care ma plimb poarta indicatoare. Aici s-au petrecut, cireaso, urmatoarele fapte care au legatura directa cu mata. Oamenii langa care ma priponesc poarta urmele unor burice de degete familiare. Daca nu poarta inca, vor purta. Marile iubiri fie sunt cunostinte de gradinita, fie se vor cunoaste in viitorul apropiat.

Universul meu e cat o nuca. Si desi se labarteaza pe alocuri ca sa inghita date si contexte noi, apoi se strange la loc si-mi arata, dand cu tifla, noile combinatii sub semnul coincidentei supreme. Cireasa nu stie ce sa mai aleaga. Unde sa mai mearga. Cu cine si de ce. Si se uita la ce-i trece pe dinaintea ochilor cu sentimentul unui deja vu viitor.

Sa inceapa petrecerea.

turnir pentru un ochelarist

august 26th, 2010

A cherry si cu mine am tras o concluzie. Ochelaristii cu aer ingenuu si ani putini sunt cei mai sexy barbati ai verii 2010.

La inceput nu i-am luat in seama. Mergeau ochelaristii pe langa noi liberi ca pasarile cerului. Noi nu ii luam in considerare si le lasam libera trecere, fara taxa un sarut. Pana intr-o seara, la malul marii, cand am fost lovite dimpreuna cu leuca la tampla.

E de facut aici un mic preludiu. A cherry si cu mine nu apreciam acelasi soi de barbat. Ea apreciaza genul de barbat Mark, sotul lui Sandy Bell. Iar mie imi place de nu se poate Rahan. Aici detalii. Iar personajul colectiv barbat alege mereu ori o cireasa, ori alta cireasa. Sa ne faca ochi dulci amandurora nu s-a mai vazut. Si totusi…

Am ochit Ochelaristul cu pricina in tandem. Si, ca un facut, el pe amandoua ne-a placut din prima. Acum, eu si a cherry stim sa jucam fair play. Fara suparare, am zis ca e momentul Ochelaristului. Sa zica el ce si cum. Dupa ce aflam pe care o place el mai tare, cealalta se retrage decent.

Dar sa vezi pozna. Ochelaristul se uita la noi ca buchet si nu-i chip sa ne dam seama ce floare il atrage mai dihai. Vazand asa, am hotarat sa nu mai dansam umar la umar. Ne-am despartit, cum am vazut la paradele aviatice, in formatie stea. O cireasa intr-o parte, alta cireasa in alta parte.

Zero rezultat, ochelaristul nu s-a mai uitat deloc o vreme. Am decis atunci cu a cherry sa organizam un concurs de abilitati. Modelul concursului: turnir in toata regula. Sa castige cea mai buna, in lupta dreapta, ne-am zis.

Ne-am pus harnasamente, ne-am luat doi cai odihniti si ne-am tot incontrat. Am incercat sa ne sabiem in fata unei multimi de cheflii. Strans in fata stabilimentului stuf, publicul nostru este dornic sa vada un strop de sange.

Ochelaristul nimic. Danseaza cu zulufii lui in vant, pe jumatate gol. Partea lui de sus, cea care se vede, este magnifica. Muschii oblici se vad crocanti. Pectoralii sunt frumosi de la natura. Umerii sunt lati, pielea fina bine intinsa pe carnea tanara. Partea lui care nu se vede pare si mai frumoasa. Ca asa sunt toate partile care nu se vad.

Obosim, se trage cortina, ne promitem sa reluam a doua zi. Si uite-ne pe plaja, cu aceeasi pofta in cuget si-n simtire si turnirul tinut in plin soare. A cherry vede cum Ochelaristul mirific intra in apa. Si pentru ca incercase apa si era rece, imi arunca peste umar. Cireaso, acum e momentul sa il incercuiesti fara mine, daca ai pofta.

Ma uit putin, imi fac niste socoteli. Pun in balanta placerea de a jughini Ochelaristul si, pe celalalt taler, demintatea si responsabilitatea mea ca om. Vad luminita de la capatului tunelului si ii dau lui a cherry o replica mortala. Nu, ca eu nu-mi bag calul in apa.

11 ani si jumatate

iulie 23rd, 2010

Cireasa a avut foarte mult timp de gandire acum, la mare.

A avut asa de mult timp a avut incat a putut sa se scobeasca pana in cele mai indepartate unghere ale mintii. Scopul a fost unul demn: de a deretica si de a scutura de praf lucruri uitate. De a arunca ce nu mai e trebuincios si a gasi un loc mai bun idelor cu prioritate zero.

Tot umbland ea pe acolo, au iesit la iveala chestii.

De exemplu, se juca ea asa, facand cu buricele degetelor minuscule castele de nisip. Din cele cu structura de rezistenta care sa le permita sa reziste macar un minut jumate. Si a facut un calcul rapid cu radical luate cate trei si a descoperit cat timp a investit in relatii lungi.

Doamnelor si domnilor, am avut 11 ani si jumatate de relatii de lunga durata.

Daca imi pun mintea si adun la socoteala, ca un harciog harnic si nebun, si incercarile mai scurte si mai zvapaiate, iese ceva incredibil. Sunt o cireasa incredibil de romantica, asta reiese. Ca imi place ceva de speriat sa ma joc de-a mama si de-a tata si cateodata si de-a copii lor si uneori de-a doctorul.

Practic, inafara de orele cand sunt competenta la serviciu si de cele cand dorm fara vise si de cele cand sunt ocupata sa mananc tort de ciocolata cu trufe, am cateva viteze simple. Dragoste, dragoste si iar dragoste.

Eu ba sunt intr-o relatie si ma ocup intens de gradinarit in vederea unor roade de calitate. Mi-e drag de celalalt gradinar de parte masculina, sadesc soiuri noi, altoiesc ce nu mai e chiar multumitor, ud si tot asa.

Ba am iesit dintr-o relatie si am nostalgii si dileme si sufletul sfasiat in 84 de parti inegale, cusute la repezeala intre ele cu sarma ghimpata. Ma uit inapoi la ce am parcurs, ma intreb, ma sucesc, ma rasucesc.

Si daca nu este una dintre cele doua de mai sus, inseamna ca e cea de-a treia. Cea plina de sperante, care raspandeste primavara in jur. Probabil ca tocmai ma ciupesc de obraji pentru un strop de culoare in plus si imi musc buzele increzatoare pentru noua relatie ce urmeaza.

Stai sa vezi ce bine o sa fie, cireaso, de data asta.

11 ani jumate de inima tinuta in lesa sau sah nu e putin lucru. Se cladesc imperii intr-asa un rastimp. Se schimba cateva guverne, se nasc cativa copii, incep si se termina razboaie. Eu, cu inima. Ocupata sa o tin sa nu sara din piept de entuziasm. Sau sa nu moara de inanitie. Sau sa se irige suficient.

Sunt foarte curioasa la ce cifra ajung in final, cand inima o sa fie utilizata la capacitate maxima si nu o sa poata mai mult. Cat o sa insumeze kilometrajul meu inimos, asta poftesc sa stiu. Si mai vroi sa aflu cati ani ati fost voi in relatii, daca adunati. Va multumesc.

numai bun de adorat

aprilie 16th, 2010

Daca imi place ceva pe lumea asta, este bumbacul. Cand e prea frig pentru bumbac, imi place lana. Cand arsita ma intinde pe spate de moleseala dar trebuie sa ma acopar cu ceva, aleg matasea. Ador matasea pentru ca ma mangaie timp ce merg. Ador sa fiu mangaiata in timp ce merg. Oops. Imi place sa fiu mangaiata si in timp ce stau.

In spatiul unde locuiesc fie si episodic trebuie sa fie mult lemn pe bune, nu vreo facatura maro, si multa piatra de-adevaratelea, nu cine stie ce compozit. Imi place sa mangai pietrele de pe unde merg. Pietrele zgrumturoase taiate si slefuite putin si folosite la constructii. De lemn in place sa imi lipesc obrazul. De piatra tot corpul.

Cand bine vorba de carne de om, imi place pielea de bebelus, pe care nu ma pot abtine sa nu o ciupesc de proaspata ce e. La om imi place linia dintre gat si umar. Cand imi trece pe dinainte, imi vine sa cer voie sa vad cum e facuta. Fara suparare. E la fel de tentant ca atunci cand dai chilotii jos.

Consider ca liliacul mov cu flori mici ca imi intra binevoitor in nas in timp ce incerc sa il miros e cea mai floare intre flori. Dar e ruda de-a-ntaia cu lalelele, care sunt umede orice-ar face si miros a iarba si salata de flori. Si as mai zice de trandafirii de gradina, aia pitici, care miros si fac flori neregulate si inteapa, daca vrei sa ii frangi si sa le retezi legatura cu pamantul.

Imi place soarele. Si nucile verzi imi plac, de pe care iau pielita. Si senzatia de sare de mare uscata pe piele cand stau intinsa soparla lenesa si fara job description, la soare. Imi place parul meu cret de la vara si parul altora cret, de la orice este el cret. Si norii cum trec pe fond albastru si limonada rece cand mi-e sete si gargaritele care se urca pe mine sperand ca sunt un camp.

Ador mirosul pamantului dimineata devreme si coaja de paine facuta in casa si scoasa proaspat din cuptor si smochinele proaspete si tortul de ciocolata neagra si grea in care indes lingurita pana la refuz si apoi o cufund, plina, in gura perfect pregatita pentru asta.

Ma dau in vant dupa ploaia in par cand afara e cald si abia mai pot sa ma desprind cand vad un copac in floare. Magnoliile sunt un spectacol aproape porno. Si imi place sa vad cum din mana mea nasc mladite adica pui de plate noi, care exista doar dintr-un capriciu al meu.

Si ah, cate lucruri mai sunt de iubit pe lumea asta. N-am hartie si nici timp si nici un public la dispozitie in continuu. Am mii de lucruri numai bune de adorat. Voi?

cireasa si barbatul

februarie 24th, 2010

Post inspirat de vizionarea filmului 300. O productie tulburatoare, care in mod normal nu ar fi genul meu. Prea mult sange. Dar ah! Si multi barbati stransi la un loc. 300 de barbati aflati permanent in chiloti. Cu abdomene la vedere si ce mai abdomene. Gata cu introducerea.

Ce putin ii trebuie ciresei sa exulte. Pe scurt, un barbat care sa o incante. Si ei nu sunt putini, de fapt lumea geme de barbati extraordinari. O plaja larga de barbati foarte reusiti. S-au facut barbati buni in ultimele decenii, n-am ce zice.

Cum ma intorc, cum ma sucesc, dau peste un palc de astfel de exemplare. Sau de cate un individ seperat de restul grupului. Numai bun de urmarit de catre pradatorul sangeros care zace in cireasa ametita de miros.

Ce-i mai plac ei barbatii slabi, cu mijlocelul tras ca printr-un inel de-al ciresei. Ce-i mai plac dansei barbatii solizi, ca trupuri ca niste sifoniere prevazute doar cu o usa. Ce-i mai plac ei barbatii taman buni, nici zdraveni, nici zvelti.

Ce-i mai plac barbatii medii spre mici de statura, cu care se poate cireasa saruta pe indelete. Fara sa se ridice pe un scaunel. Cei mai plac insa ciresei barbatii inalti, care o insotesc pe post de stindard, de se mira toata lumea. Uite, domnule, la cireasa asta pitica, ce palaluga si-a gasit langa ea.

Cireasa adora barbatii bruneti, blonzi si mai ales roscati. Si are un jenesaisqua pentru cei nitel sau de tot cheliosi. Cireasa crede ca barbatii cu ochi verzi sunt absolut deliciosi. Dar si cei cu ochi caprui, ca ai ei. Sau albastri, ca ai unei ape numai bune de scaldat, cu tot cu capul la fund.

Dar barbatii cu umor, cuvinte potrivite. Si cei buni reparatori de case, priceputi bucatari, dornici de calatorii. Alaturi de aceia care asculta muzica alternativa, skiaza si isi trec degetele prin par, pe pielea de pe gat si de pe spate. O da, si aceia sunt foarte buni.

Fabulos mi se pare ca barbatul nici macar nu trebuie sa se afle in imediata proximitate. Desi asta, cu siguranta, ar ajuta. Dar orice vecinatate, fie si prin intermediul mediilor de comunicare in masa sau pe ecranul laptopului, a unui barbat/unui grup de barbati frumosi, e buna.

Acestea fiind spuse, ma retrag sa meditez. Sa ma cufund intr-o zona de liniste, neintrerupta de nimic. Poate doar, din cand in cand, de gandul la un barbat. Unul misto, cum vad mereu.