SANUCA

Unde o fi fost mintea ciresei de nu a alergat deloc in ultimii ani. Unde. Imposibil de spus.

Ma duc la sala de multa vreme si ma multumeste asta destul de profund. Si totusi parca alergatul era una dintre placerile mele, imi sopteste un pitic giumbuslucar, dimineata la cafea. Da dar am abonament la sala, raspund eu marunt in barba. Da, dar la sala nu sunt copaci si copii si pasari. Si ce daca, ii replic nonsalanta.

Dupa ce nu alerg multa vreme, mi-e extraordinar de greu sa ma reapuc. Gasesc o gramada de motive pentru care nu, nu e ok sa ma bag in ciorba asta. Ce-mi trebuie mie, cireasa cheala, asa o tichie fistichie de margaritar. N-am si asa destule probleme?

E greu sa ajung pana intr-un loc in care e ok sa alergi. Unde locuiesc nu pot de masini si de caini, mai ales de caini. Ei n-au fost niciodata de acord cu joggingul ciresei. Si nici cu mersul ei pe bicicleta. Asa sunt ei, cainii, totalitari. Si iese din discutie sa-i supar. Sunt un om rau, caci altfel m-ar lasa in pace. Si sunt si inumana, ca nu ma gandesc la sentimentele lor.

Apoi parca mereu n-am timp sa alerg. Dimineata devreme e mult mai atragator, poate cu 56% mai atragator, sa trag de o cafeluta-cafeloaie si sa o frec prin casa, cu senzatia ca fac ceva important. Iar seara, dupa atatea ore de job, cine mai are chef. Si daca chiar gasesc chef, ca un facut n-am echipamentul cu mine. Nu se face sa alerg intr-o rochie albastra, cu niste carouri mari si cu o funda. Nu.

Pana mi-am calcat pe inima asta mica si nearga si m-am apucat. Am pus un pas dupa celalalt. Si am redescoperit ca alergatul nu e o problema ci o rezolvare pentru aproape orice. Cum m-am lasat lui, alergatului, m-am cufundat intr-o caldare cu placeri.

Asculati marea de pasari cu triluri de teribila veselie, priviti copiii creti calare pe trotinere, numarati fruzele de stejari inalti tivite pe cer albastru, cufundati-va in mirosul de iarba amestecat cu libertate. Stiti ce tare m-am imbatat de la tufele de liliac? Mai sa cad lata si sa nu mai pot articula cuvinte inteligente.

E minunat sa alerg din nou si chiar nu inteleg cum am putut sta departe de toate astea. Prima alergare: 17 minute fara pauza. A doua: 30 de minute fara pauza, pe traseu diferit. Cu rate si apa si canoe inclusa.

Abia astept sa ma intorc imediat pe langa liliacul fara sot si sa il sorb dintr-o ochire si mirosire. Pentru ca e minunat sa te droghezi cu sport si natura.

Nu stiu altii cum sunt si aflu ca, macar din punctul de vedere ce urmeaza a fi prezentat mai jos, nici ca-mi pasa. Uite-asa.

Pentru mine dimineata inseamna ca s-a dat drumul la treaba in cel mai profund mod cu putinta. Nimeni sa nu leneveasca in jurul meu. Nicio vietate sa nu incerce sa prelungeasca noaptea si tihna asociata ei prin cine stie ce sireticluri. Ziua e data omului pentru o viermuiala neincetata, crede cireasa. Sa-i dam drumul.

Cafeaua e asimilata aproape dintr-o unica sorbire desi dimensiunile ibricului rosu cu puncte negre sunt hiperbolice. Cele cat-mai-multe-tartine-oricate-incap-intr-o-singura-gurita-si-cat-mai-variate sunt inghitite tacticos de catre cireasa. In timpul asta, ea rasfoieste pagini de carte placuta la simturile dumisale.

Radioul e dat tare pe Dobro si cand el nu vorbeste si doar pune muzica buna (el, Ciuclaru, Matei sau Craio sau cine o mai fi), cireasa sarbatoreste. Cum incepe o melodie care o intarata, sa zicem ceva indie, ea executa un scurt dar energic dans in chiloti in fata oglinzii, cu un sfesnic pe post de microfon. Tananaaaa si tanananaaa.

Dar toate astea sunt un preludiu la ce va sa vie. Motorul ciresei se pune in functiune si face ravagii de aici inainte, cat e lumina afara.

Cireasa sta pe 7 browsere odata si vorbeste in timpul asta la 5-6 telefoane. Fuge, naluca de dimensiuni piticesti, in pauza la cosmetica sa scape de mustata sau sa capete prin modelarea unui specialist o spranceana mai cu atitudine.

Intre telefoane, smulgerea mustetii, un twitt, o revelatia pe facebook si cafea, fuge sageata blonda catre sport sa-si mentina tulburatoarea silueta de clepsidra nitel stilizata.

Si apoi vaneaza pentru pranz, pe care niciodata nu o sa-l amageasca cu patiserie sau chipsi sau mezeluri. Fiecare masa a ciresei e gandita in detaliu si implica munca rasplatita cu satisfactie imediata.

Rar gasesti cireasa stand degeaba si invartind o suvita de par. De fapt, cred ca pur si simplu nu o gasesti deloc. Are in fiece moment 74 de actiuni care stau la coada pentru a fi intreprinse pe loc. Asa se traieste, crede ea. Facand mereu lucruri.

Iar victoria finala nu consta in a nu face. Cireasa detesta nefacutul de chestii si i se pare ca ea, lenea, chiar semiintelectuala fiind, e promovata doar de nenumitul.Cireasa mai ofteaza pe alocuri de atata treaba pe care si-o inventeaza singura, pentru ca asa crede ca trebuie traita viata. Dar oftaturile sunt doar de intretinere, nu tradeaza o suferinta reala.

Pentru ca ea a fost zamislita sa se miste, ca sa reziste.