familia mea e gravida

februarie 1st, 2012

Familia mea e de doua feluri mari si late.

Una dintre ramuri cuprinde niste personaje inrudite prin sangele care apa nu se face, oricat am incercat eu sa-l diluez. Pe asta nu am ales-o dar a iesit ok. Nu ma inchipui pe mine avand alti parinti. Din vitrina de produse, mi-au fost dati cei mai tari. Ei si cativa veri si o mana de matusi fac toti banii.

Cealalta familie este cea formata din prietenii buni. Zau ca nu glumesc. E tot familie. Pe asta am ales-o si a iesit tot bine. Am cu ei revelatii folositoare, certuri aprige, desfatari comune, sarbatori pregatite cu apa in gura, vacante zbuciumate, weekenduri ce inoata in spritz, probleme medii si solutii dulci. Exact ca intr-o familie normala.

In prima familie, cine a fost sa (se) nasca (s-)a nascut. Dar cea de-a doua familie a mea este aproape in intregime gravida.Deocamdata si in mare parte, este gravida ca stare de spirit. Dar simtesc eu ca nu va curge multa apa pe Dambovita si vor incepe sa rasara bebelusi pe banda rulanta in livada.

O parte din familie a zamislit deja vreo 3-4-5 copii. Altii au copii in asteptare, pentru a fi livrati in curand. Abia astept sa vad ce tin mamele prietene acolo, inauntru. Sunt curioasa sa vad cu ce s-au ocupat bun toate lunile astea. Alta parte de familie se straduie deja sa-si puna seminte de bebelusi in marsupiu si asta va asigur ca este o treaba foarte placuta.

In fine, ultimii incep a se gandi cu placere la copii si vor sa ii capete in curand. Pentru asta exerseaza senzual de-o viata intreaga si acum vor roade. Cireasa se bucura pentru toata lumea. Si pentru cei care au pui in burta si pentru cei care isi cultiva semintele cu ravna. Dar simte in cosul pieptului o mica greutate.

Cataroiul asta este format dintr-o parte frica, doua parti presiune sociala si inca o parte frica, dar de alt fel decat prima. Prima frica suna asa. Familia mea functiona perfect asa cum era, in formula consacrata. Cu un stol de bebelusi, oare o sa mai fie ea la fel de legata si armonioasa? Ea spera ca familia se va lega si nu dezbina, odata ce apare necesitatea orelor fixe de masa si de (ne)somn.

Presiunea sociala o inghionteste pe cireasa si o arata cu degetul, adresandu-i intrebari suparatoare. Despre ultima frica cireasa nu vrea sa vorbeasca dar nu este de neglijat. Acestea ziind fise, nu este mare lucru de facut. Familia mea e gravida. Si asta e si prilej de bucurie dar vine la pachet si cu greturi si hormoni. Tineti-ma de mana, va rog.

bors de legume 1000 de flori

septembrie 13th, 2011

Iar am scris de mana o reteta pentru colega mea mare amatoare de frunze si flori si mai putin carnuri.

Se numeste bors 1000 de flori, este bun de baut rece. Si mai ales dimineata in weekend, pe la 11, cand te sustragi/extragi/retragi dandaratelea din pat. Merge si hapait direct din oala, cand ai o stare mai lejera de spirit si o foame mare in gat. Sa purcedem.

Se cumpara o sticla de bors de la Danila dar sigur ca merge si orice alt bors. Se taie 2 cepe maruntel. Se taie si 2 morcovi, o telina mica si un pastarnac, patratele. Se perpelesc dar mai degraba fierb toate astea cu apa destula incat sa le acopere plus ulei. 2 linguri de ulei ai nevoie. Asa.

Cand legumele se mai schimba la fata in sensul bun, se adauga un ardei taiat marunt dar nu prea. Se mai pica nitica apa. Cand se inmoaie si el, se adauga 4 cartofi potriviti, taiati cuburi nu prea mari. Si apa cat sa fiarba ei bine acoperiti si fericiti.

Cand cartofii devin macar un pic stravezii pe la colturi, dupa cam 15 minute, vin si cei 2 dovlecei vartosi sau 4 mai pirpirii, curatati de coaja si taiati cuburi mai mari decat cartofii. Tot acum se adauga si 2-3 cani de bors, in functie de cum vreti de acra ciorbita. Eu pun 4 cani, caci imi place sa ma doara de ce acra e.

Odata cu borsul se mai completeaza cu apa pana sus, se pune sare cam trei apucaturi intre degete si piper. Dupa ce mai fierb ele asa putintel, se alatura o conserva de rosii despielitate intregi, pe care le ciopartesti tu acolo, deasupra oalei in clocot. Se scurge bine si tot sucul ramas in ea, in care dormeau rosiile.

Cand au fiert toate si s-au imprietenit, adica peste inca vreo 12 minute, pui leustean proaspat si capac si stingi focul. Muah.

tocana de cartofi “micul paris”

august 31st, 2011

Am taiat marunt doua cepe imense. Asa am inceput. Ba nu, intai am dat drumul radioului si am ras la ceva ce a zis Dobro. Mereu rad la ceva ce zice Dobro. Imi place Dobro. Ce imi mai place Dobro. Bine, hai ca incerc sa ma linistesc.

Am taiat in cuburi mari cinci cartofi imensi. Spun imensi pentru a se intelege ca, daca nu aveti imensi, puneti mai multi cartofi medii, si inca mai multi cartofi mici sau o puzderie de cartofi mici, mici de tot. Am lasat cartofii sa se odihneasca intr-un castron cu apa. Apoi am ras iar. Asa sunt eu.

Am calit-fiert de fapt ceapa cu apa cat sa o acopere, plus trei linguri de ulei de floarea soarelui. Ma scoate din minti faptul ca lumea a trecut uleiul de floare in rezerva si foloseste doar ulei de masline. Bun uleiul de masline dar in anumite situatii. Pentru tocana “micul paris” e taman bun cel neaos.

Dupa ce s-a inmuiat ceapa, am adaugat un ardei rosu taiat patratele. Am asteptat 5 minute, sa se imprieteneasca ardeiul cu ceapa. Am adaugat 3 linguri zdravene de bulion si am aruncat de sus si cartofii inca picurand. Am adaugat apa cat sa inoate ei in voie dar sa nu stea deloc cu al lor cap la fund.

Am ras. Am pus apoi sub cratita o tabla din aia de care au babele, in general. Exista ori una mare, cu un maner, asa. Ori una mai mica, care acopera doar flacara. Asta ajuta mancarea sa nu se prinda. Daca nu exista tabla, desi orice om trebuie sa posede o tabla, cred eu, trebuie sa amesteci des.

Cand s-au fiert cartofii, am adaugat o capatana de usturoi taiata ciobaneste, fara discernamant. Am pus sare 3 manute si piper negru presarat destul. Am lasat 5 minute, sa se imprieteneasca usturoiul cu toata trebusoara asta care fierbea pe foc mic.

Am stins focul si am adaugat o legatura de marar si una de patrunjel, taiate marunt. Am ras. Am amestecat. Am mancat. Am lesinat. Lucru pe care vi-l doresc si dumneavoastra. Tocana “micul paris”* este pe gustul orisicui, fara sa piste la buzunar. Pofta buna.

*Reteta este scrisa initial de mana, urat de tot, cum pot eu, pe o foaie velina. Pentru o colega buna care a apucat sa miroasa tocana cand ea era abia luata de pe foc. Am zis apoi sa impart totul si aici, in livada.

cireasa si spuma laptelui

octombrie 3rd, 2010

Fac ce fac si iar ajung sa vorbesc sa vorbesc despre lapte. La o cercetare sumara am descoperit ca este una dintre cele mai des folosite etichete in livada mea. Imi place laptele nemaipomenit. Dar nu-i stiam dalbele-i taine.

Am ajuns in vizita de lucru la fabrica de lapte. Sunt la Albalact in White Julia. Aici m-am dumirit cum sa il aleg. Si am inteles ca asta merita expus mai departe, turistilor ce viziteaza aceste site. Acest post este o lectie despre lapte si cum se cumpara el.

Uite-ma imbracata in cosmonaut priceput. Purtand inclusiv o tichie simpatica precum cele pe care le folosesti cand vrei sa te dusezi si sa nu-ti uzi parul.

Cica e bine sa ma relaxez putin si sa nu mai alerg dupa lapte de tara. Este in regula sa alerg dupa oua de tara, dupa gaini crescute in libertate absoluta si rosii de gradina cu a lor carne zemoasa. Dar nu dupa lapte de tara, cu orice pret.

Laptele e un lichid viu. Iar manevrarea lui gresita, de la sanul primitor al vacii cu ochi mari si umezi pana la mine in frigider, poate sa il faca si mai viu. In defavoarea mea, bineinteles.

Daca ma gandesc bine trebuia sa-mi inchipui. Vacutele mananca iarba de pe orisiunde gasesc. Asta inseamna si marginea soselelor si de prin santuri si alte vagauni. Si nu exista niciun mod prin care sa aflu eu care vacuta a pascut corect si care a inghitit plumb.

Nici cu mulsul nu mi-e rusine. Sanii vacii nu sunt mereu curati, caci ea merge prin hatisusi si alte balarii prafuite. Sanii vacii care da lapte pentru fabrica sunt spalati cu apa calduta si masati cu alcool. (Cred ca asta se intampla putin si pentru placerea ei). Daca e murdar, laptele e refuzat pe loc si trimis inapoi.

Pana acum am avut retinerile mele legate de laptele cu termen lung de valabilitate. Cel pe care poti sa il pui si pe raft in biblioteca, si tot ok ramane. Am recunoscut fata de specialist ca imi vine sa-l aleg mereu pe cel care se strica repede.

Dar cica laptele UHT, caci el are termen mare de valabilitate, nu e mai rau decat laptele proaspat. E procesat la temperaturi mai mari dar pentru mai scurt timp. Apoi e ambalat ok, in Tetra Pak, in conditii de securitate extrema.

Am vazut cu ochii mei vigilenti, am inteles cu mintea mea asemenea. Asta il face pe laptele procesat sa reziste atata. Cum il deschizi, incepe sa se comporte ca orice alt lapte. Caci asta si e.

Mi-a placut vizita de lucru mult. Am gasit un loc curat, tehnologizat la maximum si cu diriguitori tare simpatici. Are cea mai moderna tehnologie din Ro si acolo se fac Zuzu, Fulga si Raraul. Si acum sa beau un pahar cu lapte rece. De la ei.

o cireasa si 3 mic dejunuri

martie 8th, 2010

S-a intamplat ca livada mea sa fie plina ochi de oameni. In fiecare coltisor doarme cate cineva. Un prieten bun sau vechi sau imaginar.

Se scoala cireasa, isi pune ibricele si la treaba. Se pregateste sa manance ceva care nu e nici de dulce, nici nesanatos din fire. Mare preocupare petnru a manca cu istetime are dansa in ultima vreme. Si are si un ajutor pe masura in acest demers. A cherry.

Vine primul partener de mic dejun. El o insoteste pe cireasa in demersul ei de a manca radacini si alte mancaruri care nu misca. Se ia micul dejun, se savureaza, se discuta chestii, se pun la cale lucruri. Inghite si cireasa, caci ce-i mai place ei mancarea de dimineata, in cantitati industiale.

Insotitorul de mic dejun se pierde prin meandrele apartamentului de doua camere. Livada ciresei este mica dar plina sa stufarisuri si ascunzisuri in care cineva lesne dispare, daca vrea.

Cireasa curata locul faptei. Reuseste sa termine fix la termen pentru cel de-al doilea combatant. Mai mancau, mai bine pregatit, mai nepasator de sanatate cu pret scump. Scoate cireasa carnuri, icre, branze, pateuri facute de mana si alte giumbuslucuri culinare. Se inghit cantitati impresionante de mancare.

In timpul asta, cireasa bea ceai si are grija sa nu lipseasca nimic de pe masa imbielsugata. Se discuta, se emit idei, se trag concluzii. Participantul cu numarul doi pe tricou paraseste scena, cu treburi urgente prin livada.

Cireasa retrage in pripa carnea de pe masa, in toate formele creative in care se gaseste ea aici. Urmatorul vizitator de la micul dejun nu suporta vedenia ei. Curata bancul de lucru, adica masa din bucatarie. Scoate la iveala un brat de fructe.

Intra in scena cel de-al treilea musafir, cu pofta lui de mic dejun. Cireasa ocupa acelasi loc pe scaunelul ei scartaitor, plin de valori sentimentale. Musafirul curata si hapaie fructe. Cireasa mai se uita, mai ia o bucatica de mango. Care dispare in gura ei mica de obicei, acum facuta hau.

Se discuta lucruri printre imbucaturi de fructe. Cireasa mai soarbe si cate o gurita de cafea. Ce buna o face ea, stie toata lumea. Musafirul face o iesire spectaculos de rapida.

E dimineata si cireasa ramai locului, obosita placut de la atata actiune. A luat trei mic dejunuri si este plina de povesti si energie.