vintage: ziua 61

februarie 18th, 2012

Eu zic ca 60 de zile. 60 de zile batute pe muchie dureaza sa te prinzi daca o relatie merge unsa sau merge cu gogaltz-gogaltz. Cum intrau sarmalele pe gatul lupului, in contra naturii si spre satisfactia caprei si a cruzilor de iezi.

Armonia de inceput e pe modelul I’ll show you mine, you’ll show me yours. E atata fascinatie in a ne descoperi invelisul carnal cuta cu cuta, ia sa vad eu ce ai tu aici. Desi stim toti ca e doar sufletul si interiorul cel care conteaza, suntem prea ocupati. Mult prea ocupati sa observam ca ce-am adunat de pe strada si-am adus acasa ni se potriveste precum girafa ca pereche de drum lung pentru vecina barza.

60 de zile sar din pat ca un arc dimineata sa-i fac lui viata mai usoara. Desi soiul meu este lenevos, cu somn incurcat prin gene pana tarziu. 60 de zile renunt si la omleta si mananc numai oua ochi, lasa domnule, asta sa fie problema. M-a facut pe mine o omleta? Se poate si fara, nici nu simt ca lipseste. Care omleta? Mai bine arata-mi te rog ce ai acolo, da-da, acolo. Mmmmmm. Asa, asa.

Ziua 61, dar exact ziua 61, e hotaratoare, ia amintiti-va si voi.

In ziua 61 pot sa ma intorc in pat de pe-o parte pe alta si ceva nu-mi convine. Poate e modul in care tine gura deschisa cand doarme. Uite ca nu mai e asa de dragalas. A fost vreodata? Hm. (Sana Nicolau, 17 septembrie 2008, hotcity.ro)

Continuarea aici.

Tags: , , , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | No Comments »

discutie intre fete

februarie 12th, 2012

A se vedea mai jos cum arata o discutie intre fete si femei. Mai multe fete si mai multe femei iar declaratiile sunt combinate in asa fel incat nimeni sa nu se recunoasca nici macar putin. O discutie probabila intre toate fetele din lume, dupa ce am vorbit cu niste sute dintre ele.

As vrea un iubit care sa ma intrebe ce am facut la examen. Mi-ar placea sa-l gasesc acolo seara acasa. As vrea un iubit cu care sa fac revelionul si Craciunul si sa ma cheme la ai lui de Paste. As vrea un iubit care sa ma iubeasca. M-am saturat de fuck buddies.

Vreau un iubit cu care sa fac un copil. Nu insist sa creasca el copilul dar as vrea sa fie de acord sa facem un copil. Sa inteleaga ca nu e asa mare chestie ce ii cer si sa nu se sperie sa si produca seminte de buna voie. Vreau un iubit care sa se imbrace frumos si sa fie responsabil.

Cand iubitul merge la bustul gol prin casa si ii vad parul de pe piept, ma apuca toate pandaliile. Si eu vreau un iubit care are par pe piept. Un nu, eu vreau unul care are pielea fina si e slab si are niste muschi. Eu vreau un iubit care e salbatic si asculta muzica buna. Vreau un iubit care sa aiba chef sa calatoreasca prin lume cu mine.

Daca ati sti ce fund are iubitul meu si cum arata el si cu pantaloni si fara. Imi place ca iubitul meu sa imi gateasa. N-am avut niciodata un iubit care sa imi gateasca. Vreau un iubit care sa aiba erectie des. Ce bine ar fi sa propuna el sa facem tot felul de chestii misto. Nu vreau un iubit comod. Vreau un iubit cu bani.

As vrea un iubit care sa se inteleaga cu prietenii mei. Unul pe care sa il admir. Vreau un iubit care sa fie cocos in casa si sa ma intretina, daca eu nu muncesc din nu stiu ce motiv. Vreau un iubit care sa se inteleaga bine cu familia mea. Eu unul care sa se inteleaga bine cu familia lui.

Vreau un iubit.

Tags: , , , , , ,
Posted in Uncategorized | 7 Comments »

vintage: alinta-ma la fel

aprilie 8th, 2011

“Exista atatea cuvinte nefolositoare in limba noastra, uitate prin sertare, pe care nimeni nu se mai grabeste sa le scoata la inaintare si sa le gaseasca vreun rost in viata. Si exista doar cateva nume de alint pe care partenerii unui cuplu pot sa si le atribuie drept ale lor. Rezultatul: o criza.

Sigur, cand ni se spune pisicuta si iepuras, ridicam aprig din spranceana, dezvelim un colt de argint si il suspectam pe iubit ca a mai zis la inca cel putin 43% din fostele iubite in acelasi fel. Nemernicule, pisicuta e mama ta. Si iepuras tot ea. Asta e un caz simplu de clasat.

Cand vreun iubit ne spune mami, ne inchipuim ca vrea de la noi sa-i calcam, sa-i spalam, sa-i facem de mancare si sa-i scoatem petele de sos de la pranz scapate din cioc in cel mai eficient mod cu putinta. Si parca si vedem grupate in spatele lui, ca la parada de inot sincron, cu clips prins de nas, o cireada de alte mami de la care si-a dorit pe rand aceleasi lucruri. Du-te domnule si cauta pe alta mami, sa te alapteze ea la san, ca de tu te crezi fiul, nu-ti sunt muma eu.” (Sana Nicolau, hotcity.ro, 13 august 2008)

Continuarea aici.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | No Comments »

pomelnicul telefoanelor mele

martie 27th, 2011

Seria intamplarilor triste cu telefoane mobile a inceput acum 5 ani. Era intr-o toamna cand mi-a disparut telefonul de 250 de euro. Intr-un club, strecurandu-se afara din niste pantaloni albi ce imi veneau tare bine. Orbita de succesul ce inregistram, l-am ignorat.

Sentimentul avut atunci a fost de pierdere a unui prieten drag. Unul in care am investit mult. Unul de la care aveam asteptari mari. Cum ar fi sa ma insoteasca pe complicatele cai ale vietii de-a pururi. Sa trec eu in nefiinta si el sa ramana. Cam asa imi doream.

Traumatizata fiind de o asemenea intamplare, am achizitionat unul mai ieftin. Unul care sa ma faca sa sufar mai putin. Asta, al doilea, a plecat pe tacute. Fara tamtam, fara sa vrea sa imi dea o palma morala. Nici macar n-a spus unde. Pur si simplu nu a mai fost de gasit. Pentru ca a plecat destul de repede din viata mea, nu am mai apucat sa ma atasez cum faceam de obicei.

M-am intors atunci la un telefon al meu teribil de vechi. Unul ponosit dar de nadejde, care nu m-a tradat niciodata. Pentru ca insa societatea te impinge de la spate sa tii pasul cat de cat, a trebuit sa imi iau in curand unul nou. A intrat in scena telefonul de culoarea zmeurei.

Frumos la stat dar teribil de labil la sfat. Nu auzeam ce zice interlocutorul. Vedeam cine ma suna doar daca era noapte. Am petrecut impreuna un an si ceva. Cea mai lunga relatie cireasa-telefon. Ne invatasem reciproc slabiciunile, ne bucuram in tihna de putinele lui puncte tari.

A venit un val mai vijelios si mi l-a luat. Am reusit sa-l recuperez din spuma marii dar nisipul si algele intrate in strafundurile lui i-au cauzat. De atunci inainte nu a mai vrut sa ma slujeasca. Am cumparat atunci unul pe puncte, de la operatorul meu de telefonie mobila. Un telefon care arata bine dar nu a mers niciodata.

Inca de la inceput, lumea ma auzea cu voce de vrajitoare-cotoroanta. L-am dus de la 4 ori la service. Am incercat sa ma razboiesc cu sistemul. Am pierdut lamentabil. Sistemul stie ce face. De atunci, oamenii au inceput sa-mi daruie telefoanele lor mai vechi dar inca vii.

In primul venit am turnat lapte proaspat, la doua saptamani de cand eram impreuna. A refuzat sa mai mearga. Am primit unul mai mic si mai urat, un model 1900 toamna. El accepta sa trimita 3-4 smsuri, apoi se pune pe picioarele de dinapoi si nu mai vrea. Trebuie sa-i scot bateria ca sa-l conving sa trimita din nou.

Oricum, i-am spart plasticul de la ecran indesandu-l in bagajul de Londra. Noroc ca acum merge ala in care am turnat lapte. S-a uscat pelicula cu pricina si a pornit.

Ce-o mai fi, om vedea. Daca il coplesesc din nou cu lapte, mai am unul de rezerva. Lumea nu ma mai intreaba acum daca imi merge mobilul. Vine pur si simplu si imi da ce are. Stie ca o sa am mare nevoie candva, repede.

Tags: , , , , , ,
Posted in Uncategorized | No Comments »

those we don’t speak of

martie 17th, 2011

Acesta este numele de cod pe care il folosim atunci cand vorbim de marile noastre foste iubiri.

Asa soptim cand ne strangem. Those we don’t speak of. Asa murmura patrula de femei prietene. Si anume cireasa, a cherry, poneiul si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Au inventat ele o porecla comuna pentru barbatii care le mai bantuie oniricul si teluricul. Barbati care au iesit din scena dar nu si din capete.

Culmea e ca those we don’t speak of e o denumire complet ironica. Asta pentru ca those we don’t speak of sunt niste personaje despre care vorbim de fapt mai mereu, cand ne plictisim. Nu cred ca exista subiect mai plin de zeama pentru o seara de iarna.

Fiecare dintre noi are un those we don’t speak of al ei, personal. Fiecare dintre noi stie exact care este we don’t speak of-ul celeilalte. Asta se intampla chiar daca we don’t speak of nu sunt numerotati cu numere de la 1-4 sau alt cod, sa zicem de culoare.

Those we don’t speak of se numesc asa nu pentru ca sunt niste nemernici. Ci pentru ca sunt inca destul de capabili sa ne influenteze starea de spirit si uneori chiar si alegerile in viata, de la o distanta apreciabila. Ei sunt barbatii langa care ne inchipuim fericite, daca ar fi fost sa fie.

Din pricina asta those we don’t speak of, adica barbatii pe care ii tragem mereu pe masa noastra comuna de disectie, probabil ca sughit tot timpul. Cand ne concentram prea tare si mintea sta sa ne ia foc, ei se intrupeaza intr-o forma sau alta si incep sa mearga liber prin camera.

Those we don’t speak of sunt barbati despre care ar fi bine sa nu vorbim, intr-adevar. Asa spune teoria. Insa practica, draguta, ne arata ca despre ei si pentru ei si cu ei stim sa slobozim cele mai dulci ganduri si cuvinte. Na c-am zis-o.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 3 Comments »

« Older Entries

sunt si la