mai 21st, 2012
Prea multa vreme a trecut de cand nu am scris despre inginerul fara inima.
Acest personaj nu trebuie lasat sa se odihneasca in pace. Ci a lui cenusa de om in mod curios viu se cade rascolita in permanenta. Chiar de e plecat pe taramuri indepartate, de soare si asiatici pline, unde nu exista durere si nici intristare.
Fostul meu sot, inginerul fara inima, avea mai multe metehne. Acum despre inca una dintre ele, una inrobitoare.
El adora sa doarma si/sau macar sa leneveasca. Pasamite avea inginerul asta o pofta nebuna sa isi traiasca viata cu tenul foarte intins si zero cearcane. Altfel nu imi inchipui cum de sedea el intins in pat taman cand era mai frumos afara si pasarelele cantau mai cu foc si norii faceau figurine mai cu spor.
Ca o fetita cu chibrituri dar una inchisa in interior, ma uitam cu jind la orice era afara. Socoteam cu obida orele care se scurgeau fara rost, pe langa vreo canapea, in fata vreunui televizor, la capataiul acestui barbat.
Nu stiu sa socotesc cate duminici sunt in 7 ani. Dar probabil ca prea multe, din moment ce inginerul fara inima a reusit sa mi le otraveasca pe toate, si pe cele ce au urmat. Caci si acum o duminica imi face rau, daca e goala. Mi-e frica de duminicile fara rost ca de gandaci.
Duminicile mele trebuie sa sfaraie de activitati, treaba si tot felul de bunatati pentru a nu ma face sa plang. Inginerul fara inima a plecat dar a lasat insamantat in cireasa un fel de boala sezoniera. Una care se activeaza cand mi-e lumea mai draga si mai ales cand cred ca am scapat.
Dar eu ma dau in continuare cu dezinfectat si pana la urma sper sa scap. Nu mor ciresele cand vor inginerii, fie ei si unii mari si fara inima.
Tags: absurd, barbati, duminici, frica, inginerul fara inima, nori, pasari mici
Posted in Mintea mea sorcova | No Comments »
mai 17th, 2012
Eu miros tot ce prind.
A se intelege prin asta ca amusinez tot ce mi-e drag sau mi se pare ca arata bine. Capsunile din castron, iarba pe care ma las, pielea unui barbat care imi place si si-a scos tricoul, parul unui copil prin care am privilegiul sa-mi trec degetele, painea proaspata pe care o rup in doua inainte de musca din ea cu sete.
Si mi-am dat seama intr-o discutie foarte serioasa tinuta azi in soare, la o cafea, ca mirosul bate filmul.
El este o componenta megacalifragilistic de importanta intre doi oameni care se plac sau vor sa se placa in cele ce urmeaza. Si ca, daca partenerii unui cuplu isi mentin un bun management al mirosului pentru intregul lor corp, viata e mult mai sexy.
Principiile de management sunt simple. Se ia corpul omului, se imparte in regiuni distincte de interese. Se trateaza fiecare regiune separat, in functie de nevoile si caracteristicile specifice. Se indeparteaza chiar si umbra unui miros neplacut acolo unde e cazul. Corpul omului trebuie sa fie un fel de farmacie. Sa poata fi mirosit si lins in aproape fiecare clipa.
In schimb, se exacerbeaza, hiperbolizeaza si metaforizeaza un miros bun acolo unde ne mirosim toti cand ne intalnim. Ma refer la locuri decente, din categoria celor de care ne lipim obrazurile si gaturile, ca niste girafe indragostite ce suntem.
Cand iti vine sa iti lipesti nasul de cineva, e mare lucru. Este inceputul dar si continuarea unei frumoase prietenii. Cu un miros ademenitor pot muta muntii din loc, pot face senzualitatea sa explodeze si intregul meu mic univers sa se roteasca in jurul meu.
Tags: barbati, love, miros frumos, sex, sexy, subrat
Posted in Indiscretii la discretie | No Comments »
mai 17th, 2012
Ca e vorba despre dragoste, sport in exces sau treburi casnice, lucrurile stau la fel. Mie imi trebuie neaparat o poveste ca sa fac o treaba ce nu-mi place.
Prin urmare, cand nu scriu pentru altcineva, imi fauresc mie insami un scenariu bine ticluit. Astfel incat sa ma conving sa fac nu stiu ce lucru spre care nu prea ma trage ata.
Cu sportul am gasit chichita. Imi spun ca trebuie sa alerg neaparat pana in punctul G. Altfel omenirea va fi nimicita de niste creaturi rele, de culoare mov si cu puteri mult prea supranaturale. Asta a fost singura conditie a invadatorilor. Cireasa sa-si termine trainingul chiar daca asta e nitel mai obosita. Si ce sa fac. Trag acolo, caci vreau sa salvez omenirea si n-as suporta ca ea sa dispara doar pentru ca eu sunt slabita.
De curand insa am gasit o strategie-poveste pe care o caut de ani de zile si dau chix. Dulapul meu geme saracul sub povara hainelor pe care le indes constant in el. Intrarile sunt multiple si insotite de chiote si veselie. Iesirile sunt chinuite, putine si triste. Ca la un prohod. Si chiar dupa ce reusesc sa ma debarasez de lucrurile pe care nu le port, tot mai ramane un segment gros de haine si accesorii de care nu ma ating dar pe care nu e chip sa le dezlipesc de pe raft.
Povestea suna asa. Cireaso, pleci intr-o calatorie fantastica, cum le este dat doar unui numar restrans de muritori. Dar oamenii astia care au facut aranjamentele nu te pot lua cu tot dulapul asta. Daca vrei sa pleci, trebuie sa scoti 10 haine din fiecare teant. Dar eu clar vreau sa fac calatoria asta. Doar tot eu sunt cea care am salvat mai sus omenirea deci merit cu prisosinta. Si astfel, cu inima strans, aleg din fiecare teanc 10 bluze condamnate la moarte.
In felul asta raman cele pe care chiar le iubesc si asa mai departe.
Tags: dulap, haine de dat, puteri supranaturale, salvarea lumii, wonder woman
Posted in Uncategorized | No Comments »
mai 16th, 2012
Ziceam ca anul asta stau pe aici, prin batatura. Ti-ai gasit.
Cum mi s-a aratat ceva prilej de luat talpasita pentru departe, cum am zis da! da! da! Am devalizat contul meu si i-am implorat si pe alti oameni, fara vreo vina aparenta, sa-mi daruiasca banii lor. Asa am cumparat un bilet nou si stralucitor, de toata frumusetea, cu destinatia Kenya.
Pur si simplu trebuie sa vad ce se intampla acolo si daca nu acum, atunci de ce. Si daca nu eu, atunci unde. Invitatia a sosit insotita de propuneri indecent de tentante. Sa-l vad eu pe ala care ar fi rezistat la asa un desfrau turistic si geografic.
Hai cireaso sa vedem elefantii si girafere in Masai Mara. Hai sa te dau cu transportul public african dintr-o parte in alta a tarii. Cireaso, hai sa stam la plaja si sa bem cocktailuri cu umbreluta la Mombasa. Si apoi stam cuminti pe malul lacului Victoria si pescuim si vorbim cu localnicii. Tu numai hai si o sa fie bine.
Despre Africa nu stiu mare lucru. Nici ea despre mine. Cum s-a ajung la asa ceva nu pot explica dar voi remedia. Nu mai e mult si o sa cotrobai prin toate ungherele ei. O sa iau tablete de malarie si o sa beau apa doar din niste sticle special amenajate, sa nu fac holera. Apoi vin si va zic ce si cum e acolo.
Mai e putin, asa de putin. Sunt aproape excitata.
Posted in Uncategorized | 3 Comments »
mai 15th, 2012
Ce ti-e si cu ecsii astia.
Pare ca totul s-a sfarsit si sunt morti si ingropati. Dar cum nu esti putin atent, cum se pune de un nou si scurt inceput. Ei sunt cica parte dintr-un trecut oarecum bine ferecat. Dar cum ma intersectez putin cu ei, cum exista posibilitatea sa sara niscaiva scantei de saliva, transpiratie si cine mai stie ce alte chestii.
Si cateodata nu putem sa nu mai vorbim nitel la telefon. Totul incepe din mai nimic. Mai o informatie despre un loc unde am haladuit impreuna. Mai o rugaminte pe care stiu ca numai el sau mai degraba el o poate indeplini cu succes. Mai o intrebare inofensiva.
Si apoi el zice ceva putin desucheat. Si eu rad in felul ala, un ras customizat pentru el. Si gata ciorba. Deunazi, de exemplu. Aveam nevoie de un numar de telefon. Si sun si il cer si toate bune. Dar dintr-o intorsatura de fraza se isca o propunere.
Auzi, cireaso, n-ai vrea sa. Sa mai schimbam si noi o vorba fata in fata. Si eu stiu ce fel de vorba e aia. O vorba cu toata gura si apoi toata pielea si mainile amandoua si si cu toate membrele din dotare. Si nu e ca mi se pare o propunere absurda. O inteleg din rarunchi. Doar ca eu doar voiam un numar de telefon.
Asa ca, sa-mi fie invatatura de minte. Daca ma mai las angrenata in diverse discutii cu ecsi, trebuie sa ma astept sa prestez favoruri sexuale. Sau, de nu, sa vorbesc urat si sa fiu ferma. Sa latru la ecs, sa ii fac sa ii treaca in felul asta orice fior necrestinesc. Si sa mi le indes si pe ale mele sub un covor gros, de matase.
Pazea.
Tags: barbati, ecsi, favoruri sexuale, inima, love, pofta, sex
Posted in Indiscretii la discretie | 1 Comment »
