omul pescarus sau hai sa fim liberi

noiembrie 30th, 2011

Viteza e putere. Viteza e bucurie suprema. Viteza e frumusete.

Tadaaa. Este un mic fragment din Omul Pescarus sau Drumul spre frumos, ultimul spectacol al lui Chris Simion. De vazut in fiecare marti, incepand de maine, 29 noiembrie, la Grand Cinema Digiplex. Este primul spectacol de teatru acrobatic din Romania si un tare bun preludiu pentru spectacolul Cirque du Soleil.

As fi notat eu mai multe lucruri care s-au spus acolo, in piesa asta acrobatica, dar era intuneric si nu puteam sa fosnesc si sa ma foiesc la infinit. Piesa este o combinatie de imagini tare bine sincronizate cu un potop de cuvinte potrivite si, mai ales, jocul emotionant al celor cinci pescarusi tineri si profesionisti.

Omul Pescarus este versiunea scenica a celebrei nuvele Pescarusul Jonathan Livingston de Richard Bach. Este o fabula a zborului si a desavarsirii umane. Ascultand pe fundal vocile actorilor Marius Manole, Vitalie Bichir, Carla-Maria Teaha, Gabriela Iacob, Dragos Olaru si Cristi Iacob, te gandesti instantaneu la ale tale.

Mesajul piesei este simplu, insistent si ajunge repede la tine. Pe masura ce inaintezi in piesa, iti intra in cap faptul ca smecheria e sa fii liber, sa zbori diferit, sa vrei mai mult, sa te zbati sa iesi din conformitate. Esti incurajat sa nu te sperii de opozitia celor din jur.

Pescarusul nostru special nu vrea doar sa manance. El vrea sa zboare mai sus pentru a vedea mai departe. In Omul Pescarus coregrafia este foarte importanta si cei cinci pescarusi ai trupei Xtreme zboara non-stop undeva intre 0 si 15 metri inaltime. Vazand ca aici se zboara, nu gluma, am lasat deoparte dorintele mele de levitatie si am urmarit ce mi s-a pregatit.

Sa fi vazut ce emotionata era Chris Simion… Dar nu-i nimic, emotia se transmite suficient prin jocul actorilor. Mergeti sa vedeti piesa la Baneasa Shopping City. Si daca tot ajungeti aici, verificati si celelalte programe pe care le are Grand Cinema Digiplex. Nu de alta dar aici se tin stand-up comedy-uri in fiecare luni si filme in 13 sali in fiecare zi.

Un bilet la Omul Pescarus costa 60 de lei iar scaunele de la sala Epika sunt megacalifragilistic de confortabile.

Un singur lucru mai am de zis. Am ramas dupa Omul Pescarus cu chestia asta in cap: Cauta neincetat sa fii liber. Asa sa ne ramana numele, maria ta.

sex cu mine dar sex si cu el

noiembrie 29th, 2011

Ca un facut, Barbat nu se afla absolut in fiece minut in viata ciresei, la dispozitia dumisale. Ai zice ca se afla dar uite ca mai are si el treburi-chestii-socoteli. Absent motivat sau nu prea, ce mai conteaza. El mai si lipseste, asta e de tinut minte.

Ma refer la Barbat ca la acest personaj mereu principal, caruia-i ofer cu placere rolul asta. Barbat ca multime, Barbat ca personaj colectiv. Barbat inceput si sfarsit, Barbat alb-negru, yin-yang, pat si patason, tusea si junghiul, hihi. Si totusi acel Barbat anume, singur si special, Barbatul meu.

Ei bine, lipsa Barbatului nu o fereste insa pe cireasa de impregnarea spontana cu senzualitate profunda. Si cand asta se intampla, este o actiune cu implicatii imediate. Ce daca el lipseste momentan. Ea este cuprinsa de pofte carnale numai bune pentru a fi satisfacute numaidecat. Si atunci, asta e, apelam la aparatura din dotare.

Avem un dormitor, avem o seara libera, avem muzica buna si un pahar de vin. E cald in casa, avem si chef. Bineinteles ca nu mai stau pe ganduri. Ma retrag eu cu mine in budoar si acolo avem parte de o dragoste salbatica. O dragoste satisfacatoare si de calitate superioara, cum numai cireasa stie sa-si faca cu mana ei dreapta.

Zis si facut. Insa, tot ca un facut, sunt dati in care Barbat apare brusc in schema, dupa autosatisfacere. Si cireasa este pusa in incurcatura. Sigur ca Barbat are pe vino-ncoace si o tenteaza pe cireasa cu deasupra de masura. Dar corpul, corpul ei fizic isi spune cuvantul. Cireasa e deja satisfacuta trupeste si asta o se bate cap in cap cu pofta ei potentiala.

Se uita cireasa pofticios la Barbat, apoi se gandeste jenata la ce tocmai a comis. Nu-i nimic, adjudeca ea. Lasa, ca unde merge mia, merge si inc-o mie. Ba chiar doua, trei. Asa ca isi sufleca ea manecile pana la brau si nu spune nu noului gen de sexualitate, cea impartasita, care o invadeaza.

Si atunci apare situatia asta bizara. Fac sex si cu mine dar sex si cu el. Din dormitor scapa cine poate.

cireasa zburatoare

noiembrie 28th, 2011

Unul dintre visele mele preferate este cel in care zbor de-mi merg fulgii. Si stiti, o fac fara vreo insarcinare speciala. Zbor doar asa, pentru ca-mi place de nu se poate povesti.

Se intampla de fiecare data la fel. Zborul meu nocturn revine cu insistenta unui cosmar, doar ca este un vis pufos si bun. Nu stiu altii cum sunt insa mie nu-mi iese zborul fara sa-mi iau putin avant. Poate pentru ca sunt genul mai precaut si-mi dau seama ca o decolare abrupta antreneaza tot felul de probleme. Asta inseamna ca in fiecare vis trebuie sa mi se puna la dispozitie o pista de lansare, ca pentru avioanele mici, particulare. Si imediat ce o detine, cireasa falfaie din maini, se concentraza, si pana la urma razbeste. S-a prins ea ca zborul, in vise au ba, se obtine daca ai un psihic bun, de invingator. Exista, ce-i drept, si vise cand nu prea reusesc sa zbor, pentru ca sunt putin trista sau neincrezatoare. Dar ele sunt putine. De obicei am zborul la degetul meu mic.

Uite-o pe cireasa planand libera de sarcini deasupra orasului ei preferat. Unul cu turle si cladiri frumoase, unul uimitor de asemanator cu Praga de Craciun sau cu Viena. Unul in care oamenii traiesc in armonie, fara sa stie ca sunt observati. Ma uit de sus, ca gaina la margica, cum locuitorii cumpara paine calda, stau in jurul unei masute de cafea, isi mangaie copiii, se dezmiarda, rad cu pofta. Dar oops, trebuie sa fiu atenta. Sunt mereu la mustata sa-mi prind rochia mea verde in varful ascutit ca un ac al unei cladiri frumoase din orasul asta pe care mi l-am crosetat singura, dupa pofta inimii. Rochia verde e cea mai potrivita pentru aceasta indeletnicire, lucru dovedit in ani lumina de zbor.

Dimineata sunt putin obosita dar oh, atat de satisfacuta. Insa poftim pozna. Acum nu mai trebuie sa ma rezum la zborul din in vise. Am fost invitata de catre Grand Cinema Dixiplex, din Baneasa, sa zbor la o avanpremiera, de fata cu lume aleasa. Adica merg astazi la Omul Pescarus, primul spectacol de teatru – acrobatic fabricat in Romania. Este o productie a regizoarei Chris Simion, realizat dupa nuvela Pescarusul Jonathan Livingston, de Richard Bach. Spectacolul este o fabula a zborului si a desavarsirii umane. Show-ul se inalta pana la 15 metri in aer si inseamna dans, text, video-proiectie, acrobatie, sunet, virtuozitate, forta.

Omul Pescarus este povestea a cinci tineri care isi imagineaza ca se transforma in pasari. Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie. Jonathan Livingston nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele. Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini mult mai inalte, care il adopta si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea. Omul Pescarus este un spectacol care provoaca emotie si curaj si care iti propune sa te descoperi altfel decat te vezi in fiecare zi, care iti reaminteste sa zbori, sa fii liber. Cireasa gusta asa ceva.

Mi se pare foarte tare faptul ca sunt invitata sa zbor gratis intr-un cadru festiv. Dar si ca sunt printre alesii, specialii, primii care o sa vada acest spectacol. Voi puteti sa il vedeti prima data marti, 29 noiembrie, atunci e premiera. Ma duc si zic apoi cum a fost. Fal-fal-fal.

cireasa maniaca

noiembrie 25th, 2011

Ani de zile m-am sabiat cu subiectul si am tot castigat, bagandu-l de fiecare data in pamant pan’ la gleznisoare, pan’ la tatisoare. Acum insa m-am facut si eu una cu flagelul asta care m-a luat in gura si fuge cu mine prin casa.

Caci eu am dispretuit intai in taina pe entuziastii serialelor. Apoi am ras public de ei si de patima lor. I-am aratat cu degetul, i-am apasat unde-i doare, acolo sub centura. Si taman cand ma credeam izbavita, m-a palit. Serialele s-au strecurat la mine in casa prin usita din dos. Le-a adus un barbat.

Fara mare tamtam, el a dat drumul unui serial. Placandu-mi barbatul, am inghitit cu placere prima mea portie dintr-un serial. Apoi am aprofundat nebanuitoare experienta, intai in inghitituri mici, apoi din ce in ce mai hulpav. Am ajuns in cele din urma sa-mi vin in vena o perfuzie permanenta cu un serial.

Odata impiciorongata institutia serialului la mine in livada, am inceput timid niste investigatii pe cont propriu. M-am apucat de primul serial de una singura. M-a multumit asa de tare incat am inceput si eu sa fiu la fel de propovaduitoare ca prietenii mei de care radeam. Am facut din serial o religie pagana. Cum se vede omul cu mine, cum ii zic uita-te la Californication.

Iarna asta a picat la fix, nici ca-mi puteam dori o experienta mai intensa. Abia astept sa ajung seara acasa. Cireasa sociala cu deasupra de masura a ajuns o cireasa sociopata. Una care se inchide in casa cu laptoptul, isi pune o paturica rosie pe genunchi, prajeste o tigaie de seminte si vede cate 6 episoade odata.

Oare cum o fi viata dupa ce se termina Californication. Pai cred ca e buna, caci am alte 4 seriale care stau la coada, dornice de a fi inghitite bucata cu bucata.

Si asa a devenit cireasa o maniaca de seriale. Si ce-o mai fi om vedea. Acum trebuie sa ma apuc de sezonul 3, e urgent.

draga mosule

noiembrie 24th, 2011

Draga mosule,

Uite ca nu o sa te mai iau cu lugu-lugu si o sa intru direct in subiectul care ma pasioneaza.

Mosule, mai e putin si tu vii si eu am nevoie de niste chestii rau de tot. Iti dau o luna sa te descurci cu ce-mi trebuie. Stiu ca mata esti experimentat si o sa reusesti, nu-mi fac probleme. O sa te impresioneze placut faptul ca lista mea e mai subtire decat anii trecuti, cand poftele mele erau nemasurate. Am devenit o femeie decenta. Uite.

Exista niste ghetute cu blanita pe bulevardul ala care duce de la Universitate la Kogalniceanu. Ele sunt cum mergi mata asa, pe partea stanga. Costa decent si au o varietate mare de culori. Mie sa-mi iei ori bleumarin, ori rosii. Nu fac mutre, cum crezi si mata ca-mi sade mai bine.

Apoi ma arde un bilet de avion spre Vietnam si Laos. Oferta de la AirAsia mai tine cateva zile, poate ca ar fi chibzuit din partea mata sa il iei acum, cat e promotia asta. A, si daca tot iei unul, ia te rog inca 3, am obligatii. Daca nu mai au pentru Vietnam, ia pentru un oras din sudul Chinei sau chiar Bali si de acolo vad eu.

Apoi, daca tot suntem la departamentul asta, sa stii ca vreau inca doua bilete la Amsterdam, pe numele meu si al mamei de cireasa. Dar sa ma lasi pe mine sa i-l dau, biletul, sa nu te impaunezi mata cu el in fata ei. Stiu ca ai orgoliu mare si vrei sa arati ca faci tu tot si esti cel mai tare. Dar in cazul asta permite-mi sa-ti ofer doar rolul de facilitator.

Bun. Bine ca am stabilit asta. Acum mai vreau asa. Trei corpuri de iluminat din cele care se atarna de tavan, caci ma nemultumesc rau cele pe care le am acum. Dau lumina alba si ma intristeaza. Consulta-te si mata cu un arhitect, sa stiu sigur ca nu alegi prostii. Ca esti batran si probabil nu mai stii ce si cum cu lucrurile astea.

Baga in sacul tau cel fara de fund si niste carti bune, alese pe spranceana si poate inca o saptamana de ski, undeva prin martie, cu un grup misto de prieteni. Si mosule, nu in ultimul rand, vreau cartea aia pe care am oferit-o cadou de curand, uite aici detalii. A, si vreau si un abonament de cea mai buna calitate la festivalul Werchter, pentru la vara.

Te pup si astept cu enorm interes sa rezolvi mata tot ce ti-am pus pe platouas.