SANUCA

Si asta ma linisteste enorm. Pentru ca fiecare dintre noi, locuitorii acestei tari cel putin creative, suntem ingrijorati cand vine vorba de sistemul responsabil de generarea sanatatii populatiei.

Am ingurgitat spitale pe jumatate in ruina, saloane urat mirositoare cu saltele matusalemice, aparaturi batranesti cu iz de experiment si personal medical calificat dar oh, nepasator. Plus infirmiere cinice, analize indoielnice, curatenie lipsind si portari tigani spagari si fara inima.

Cireasa are si ea parerea ei, vezi mai sus. Sau mai precis avea, pana sa i se intampla urmatoarea intamplare. Se intalneste ea pe culoar cu Brunetul, ultimul doctor ce tine strans in mana cheia de la vezica ciresei. Pe culoar, multi oameni cu probleme. Prin urmare, intelege ca ii trebuie o campanie puternica de PR ad-hoc.

Ca sa fie bagata in seama si sa obtina de la el cuvintele trebuincioase, trebuie sa sara in ochi Brunetului. Si asta altfel decat prin sanii generosi si pielita fina de cireasa. Isi propune sa vorbeasca repede si concis, ca sa reuseasca sa trezeasca o urma de interes.

Reuseste. Brunetul ii spune peste umar, asaltat de alti pacienti, cu un marketing mai slab, sa revina peste o saptamana. Intre timp sa duca un borcanel doldora la analize. Adresa la care trebuie lasat borcanelul este in alt corp de cladire. Unde se fac lucrari, totul arata ca pradat de turci. Cu holdele arse, fantanile otravite, fecioarele pangarite si-asa-mai-departe.

Multumita e cireasa ca a reusit sa smulga de la doctor atentie. Desi e absolut convinsa ca dansul nu stie cine e si a uitat in cateva secunde, in timp ce era tras de halat de catre alti bolnavi, ce, cum si de ce.

Trece timpul. Aici va rog sa inchipuiti procedeul ala prin care se semnalizeaza in filme treaba asta. Dimineata, pranz, inserare, noapte, toate cu repezitorul. Si asta de sapte ori.

Vine cireasa la sorocul cuvenit. Tine cu manute tremurande borcanelul pretioasa incarcatura. O livreaza unei asistente la laboratorul spitalului. Si apoi da sa plece. Cand, surpriza. Asistenta se uita pe al ei computer (pe care cireasa o banuia ca il are doar ca sa ascunda silueta unui borcan cu ciorba sau o revista de scandal) si zice.

Cireaso. Da doamna. Tu vrei sa arati analiza asta vineri, cand te intalnesti cu Brunetul, nu? Da doamna. Atunci o sa bagam tare sa fie gata pana atunci, ca sa ai pe ce sa vorbiti.

…

Poate ca nu ati inteles ce spun eu aici. Un doctor ocupat mi-a spus in timp ce aproape mergea pe culoar sa vin in data x, la ora x. Nu numai ca stia cine sunt dar a notat intalnirea asta cu mine intr-un carnetel intranetic, astfel incat si alti oameni potential interesati de soarta mea, locati in alte parti, sa poata sti treaba asta. Si sa contribuie, dupa caz.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare absolut fabulos asta. Desi jumate din spital e o ruina si prin camere fluiera a paguba si lene niste muncitori cu basca pe-o parte, asa, cireasa era trecuta in sistem. Si se stia de soarta ei.

Exista speranta pe lume, as spune eu.