zi de parada, prajituri si fanfaronada

noiembrie 30th, 2010

Se trezeste cireasa inca de cu dimineata, care e deja instalata in al ei cap. Se trezeste cireasa pentru a apuca sa vada parada militara a Romaniei.

Inca nu m-am plictisit de vanatorii de munte cu ale lor palariute fistichii. Inca nu mi se pare de domeniul banalului sa vad cum lipaie scafandrii pe caldaramul celei mai bune parti din oras. Ca sa nu mai amintesc de genistii periculosi si marinarii albi ca laptele de capra cu toata grasimea inclusa. Pe toti astia si oricare or mai fi maine la defilare, abia astept sa-i vad.

O sa ma postez la Arcul de Triumf si o sa astept. O sa-mi lungesc gatul in compensarea piticimii ce ma caracterizeaza si o sa astept. Daca o sa vad rau de unde stau, o sa rog un domn patriot si prietenos sa ma ia pe umeri. Haide domnule, parca te mai uiti. De dragul privelistii a ce are patria mai bun din punct de vedere masculin si militar, merita sa facem impreuna o formatie de tip circ. Sigur o sa inteleaga.

Azi este ziua tarii mele, asa ca astept sa ma trateze cu prajituri si voie buna. Intai o sa caut amandine si bomboane fondante si pricomigdale de la Capsa prinse cu fundite de copaceii pe langa care trec. Poate s-a gandit sa ma serveasca. Daca insa nu gasesc, o sa-mi incropesc singura ceva. Cu manutele astea doua. O sa atrag in viata mea cat mai multe bunatati, ca la o aniversare adevarata.

Si toata ziulica o sa huzuresc. Nu o sa ma ating de net si pix si net si pix nici cat negru sub unghie. Ziua Romaniei este si ziua mea si prin nemunca va fi ea sarbatorita. Abia daca o sa rasfoiesc repede ofertele de ski austriac care se imbulzesc in casuta mea de scrisori. O sa trandavesc prin oras, la o cafea fara lapte. Apoi probabil ca voi inghiti ceva placut, alaturi de prietenii pe care ii gasesc lenevind ca si mine.

O sa ma plimb pe strazi cu pieptul scos inainte, cu mandrie, ca un soldat in civil, aflat in permisie de-o zi. Si ce zi. Ziua Romaniei. O sa aplic pas de parada, cu picioarele prea sus si cu mainile taind aerul regulamentar, pe langa talie. O sa spun tuturor trecatorilor grabiti si zgribuliti la multi ani. O sa fac fanfaronada de asa sarbatoare si o sa mai ciugulesc o prajitura.

Azi e ziua noastra si ne-o meritam cu varf si indesat. Sa ridicam paharul pentru noi si pentru ea, tara. Si sa facem tot ce putem noi mai bine.

Poza este luata de aici.

scriu prea bine pentru mine

noiembrie 29th, 2010

Dupa modelul I am too sexy for my shirt, eu am decis sa scriu prea bine pentru a mai putea trai linistita.

Si spun asta in cunostinta de cauza, nu asa aiurea in tramvai. Ma refer la faptul ca sunt contactata de catre diverse firme sa scriu despre o sama de produse si servicii care mi se flutura sub nas. Fac asta contra cost sau contra altor servicii, dupa caz. Accept sa testez sau sa ma interesez in legatura cu propunerea care mi se face.

Apoi iau tastatura la prestidigitatie si incep sa insir-te margarite aici, pe coala alba de hartie. Initial, interesul meu este unul financiar-contabil. Accept sa prezint anumite branduri pentru a trai mai bine. Si aici intervine lucrul curios care mi se tot intampla. Sare in scena dragostea mea pentru cuvinte. Care este asa de mare incat le iubesc in orice faza a existentei lor.

Cochetez cu vorbele cand inca se invart in miscare de revolutie prin cap. Si apoi cand tocmai la scriu si-mi stau pe buricele degetelor. Dar mai ales imi fac cu ochiul slovele dupa ce le-am asezat in ordinea care-mi place. In aceasta ultima ipostaza mi se par asa de nimerite incat cad prada lor.

Si ma trezesc ca adopt sub aripioara mea ocrotitoare produse si incep sa folosesc cu seriozitate servicii despre care nu aveam habar. Sau despre care auzisem si nu aveam o parere ferma. Sau care nu-mi trebuie sau toate cele de mai sus la un loc. Odata ce am istorisit despre un produs, o fac in asa fel incat ma apuca pofta de a vedea despre ce e vorba.

Si uite cum ajung sa prind dragoste sincera de lucruri pentru care pana ai de curand nu simteam nici un mancarici. Si, odata scrisa oda lor, incep a le propovadui singura si neplatita de nimeni mai departe, altora. Daca ar stii companiile care ma angajeaza sa testez si sa scriu despre produse cu cine au de-a face. Daca ar sti ele ca in 83% dintre cazuri raman fidela nevoie mare si duc mai departe stindardul brandului. Daca ar sti.

Concluzia e clara. Trebuie sa fiu foarte atenta despre ce chestii aleg sa scriu aici, pe blog, sau in diverse alte contexte. Pentru ca implicatia e dubla. Nu doar ca imi ofer micul meu ziar zilnic pentru reclama respectiva, prezentata in maniera romantata a ciresei. Dar se prea poate ca insasi cireasa, sedusa de propriile-i cuvinte, sa inceapa sa nu mai poata trai decat in apropierea produsului sau serviciului respectiv.

Daca ar sti companiile, daca ar sti.

viata buna cu bulburuci

noiembrie 29th, 2010

Am fost 10, cred. Ne-am intalnit ca la un semn si pe inserat in strada Alexandru Constantinescu nr. 33.

Am fost asa: Marie Jeanne, Cristina Bazavan, Raluxa, Nina, Adina Necula, Pietricel, Anurim si nu, deloc in ultimul rand, Maldita. La un pocnet din degete si acompaniate de o lumina potrivit de difuza, am sarit toate in jacuzzi-ul luminos de albastru, cu cate un cocktail albastriu-galbior intr-o mana.

Si s-a incins, stimata audienta, o discutie vesela, ca o sporovaiala de vrabii fericite, printre bulburucii minunati. Taci tu sa zic eu a fost deviza acestei sesiuni de balaceala organizata. Mai zdup in sauna, mai sedinte de dus cu 15 viteze. Pace si armonie si atmosfera de tropice in spa-ul hotelului cu pricina. Uiti de griji, daca le ai.

Apoi ne-am zvantat nitelus si am urcat un etaj. Suficient cat sa beneficiem de bunatatile pregatite de Mohamed. Pasta de humus cu seminte de pin, creveti grasuti investmantati intr-o hainuta de pane, salata tabule si un desert cu fructe tavalite in diverse bauturi magice. Cu asta ne-am distrat si cu multe altele. N-as putea povesti pe indelete caci am degustat doar o parte dintre fatoasele mancaruri.

Mai un ananas, mai o poveste. Mai o painica garnisita cu susan in care inghesui un calamar, mai o discutie despre facebook si twitter. Insa miezul noptii ne-a prins in camera de la etajul 4, cu vedere frumoasa la terasa si de pe terasa catre tot cartierul asta care arata bine. Ne-a prins inconjurate de pantofii Mihaelei Glavan. Niste minuni in care, daca e sa o citez pe Maldita, pare ca te-ai nascut.

Si am transformat camera care arata pesonal si bine luminat, ca un dormitor al cuiva si nu chiar ca o camera rece de hotel, in propriul nostru budoar. Unde am baut ceai dupa pofta inimii si unele dintre noi s-au uitat la filme. Altele au fugit rapuse sa se ascunda intre asternuturi pufoase si cearseafuri albe ca zapada. Touche.

Toate astea si multe altele s-au petrecut la Hotel Residence Domenii Plaza, cu subtitlul Cerisiers, adica facut pentru mine, cred. O cireasa. Viata buna e cu bulburuci si prieteni dar si intr-un context bun. Precum cel pus la dispozitie de gazdele noastre. Multumim.

despre dragoste si (ne)ingradirea ei

noiembrie 25th, 2010

Am primit o leapsa care ma imbie sa vorbesc despre lucruri nitel deocheate. Sunt indemnata de catre Copila blonda de la Siblondelegandesc.ro spun ce face pentru mine contraceptivul ideal. Ei bine…

Metoda care ma coafeaza cel mai tare inseamna ce formula prefer eu sa folosesc pentru a ma iubi la adapost in livada. Atunci cand o fac, insist sa prestez cu spor dar si fara a ma spori, in sensul de inmultirea propriu-zisa.

Pentru inceput trebuie sa recunosc ca sunt o cireasa talpa tarii. Pe langa faptul ca ador parizerul cu paine cu unt si alte aspecte din popor&topor, uite ca atunci cand vine vorba despre dragoste facuta inteligent ma dau in vant tot dupa lucruri la indemana. Metoda pentru mine e aia lesne de folosit.

Un contraceptiv bun e in primul rand ala care nu ma pune sa dau teste de memorie pe pielea mea. M-am razboit cu pilula ani de zile si ea a castigat de fiecare data. Uit sa o iau si pace. Din pricina asta am dat-o deoparte si o tin acum in surghiun.

Ma mai gandesc pe alocuri la ceva nou. Care sa-mi dea verde la iubire carnala dar fara sa ma chinuie in vreun fel. Sincera sa fiu, inca nu m-am lamurit ce cale sa apuc. Intre timp folosesc cu succes, spre groaza partenerilor mei si unori si spre insatisfactia mea personala, prezervativul.

El e musai marca Durex si incerc cu delicatete sa nu dau peste varianta colorata in rosu. Care mi se pare inventata de catre un om cu simtul umorului si ma sperie de-mi vine sa urlu ca lupii in miez de noapte. In loc sa respir des si usor, cum ar fi frumos.

Spun spre groaza lor pentru ca nu toti au cea mai ferma erectie din lume cand il vad pe el, pe prezervativ. Se intampla ca ea, batrana doamna stiti-voi-cine, sa mai lesine de la emotia timpilor necesari desfacerii celui mai bine impachetat pachetel din lume si se frange de sale.

Eu, vazand-o la pamant, ma uit in singurul ei ochi si ma pierd cu firea la randul meu. Asta egal cu sunt sanse sa avem de-a face cu un coitus interuptus inainte de a fi chiar inceputus. Are defecte prezervativul dar macar are grija de diverse lucruri pentru mine.

Dintre metodele noi si nitel mai SF, as spune ca imi convine ca si acoperire in timp formula trimestriala. Dar zau daca pot sa ma intep la fiecare 3 luni, ca un bolnav cronic. Si asta cand eu de fapt vreau sa fiu de fapt bolnava doar de/din/dupa dragoste fizica. Nu e chiar stilul meu.

Partea cu o chestie bagata sub piele ma cutremura putin. Cireasa nu vrea sa fie un catel care a fugit de-acasa si poate fi reperat cu ajutorul unui cip minune, plasat sub blanita. In straintate se foloseste mult, banuiesc ca e doar o chestie de obisnuita. Dar cu siguranta nu a mea, ii las pe altii.

De varianta cu inelul am auzit de putina vreme. Acum nu stiu prea multe dar aflu in curand destule. Asigura protectie lunara si cica nu jeneaza niciun coltisor din femeie. Ce ma amuza in legatura cu metoda asta este ideea ca, daca m-as apuca de ea, m-as gasi probabil intr-o grandioasa fratie a inelului.

Am auzit si de metoda saptamanala, cea cu plasture aplicat in locuri expuse publicului larg. Sincera sa fiu imi suna bine. Nu-mi pasa ca se zgaieste la el cineva. Dar daca iar uit sa schimb plasturii sau la al catelea plasture se presupune ca am ajuns si de ce. Probabil ar trebui mereu sa sun un prieten sau sa intreb publicul. Dar nu zic nu.

S-au spus deja destule si gura de cireasa trebuie sa caute hodina pentru a fi eficienta pe termen lung. Sa zica despre asta mai departe, daca au glas si cuvinte destule, prietenii ei din livada: A cherry, Tsigara de dupa, Jeanette.ro si Pietricel.

cireasa, o egoista

noiembrie 25th, 2010

Sunt o cireasa cu masina. Asta e foarte bine, n-as schimba conditia de sofer pe altceva.

E prea bine sa biciclesti sau pasesti pas dupa pas, pe trotuar. Miros iarba si floarea si pamantul si soarele, cand e cazul. Ma bucur de vantul prin plete si prin fusta, cand apuc. Dar cu masina ma misc ca o tiribomba. Reusesc sa bifez una dupa alta cele minimum 2 maximum 3 activitati importante de inghesuit intr-o zi. Adica mai o circa financiara bleah, mai o vizita scurta si placuta, mai un film bengos.

Dar din conditia de sofer reies si diverse nefoloase. Asa ca pot vorbi despre care sunt foloasele vacii si oii dar, imi vine sa zic si care sunt nefoloasele soferului. Cum ar fi ca, atunci cand esti unul, asta capata un inteles social. Ai, n-ai treaba, lumea inconjuratoare crede ca trebuie sa-ti dea prilejul sa-ti folosesti masina cat mai mult si mai altruist. Masina mea pare cunoscutilor prilej sa-si rezolve ei diverse probleme.

Ori eu, doamnelor si domnilor, mi-am cumparat masina ca sa ajung eu mai repede unde am nevoie. Nu ca sa intreprind activitati de curierat, mutand oameni si colete, catei si mai stiu eu ce. Imi aduc aminte ca era o vreme cand nu aveam masina. Si ca atunci chiar si eu avea aceeasi parere scalamba despre soferi. Cum cunosteam unul, cum mi se parea ca trebuie sa ma ajute in tot ce am eu de facut in viata. Iertare, domnilor, n-am stiut ce fac.

Ca sa scap acum de diversele propuneri neloiale ce mi se fac, cred ca trebuie sa recurg la un afis mobil. Un petec mare de hartie, scris cu litere de-o schioapa, pe care sa-l port cu mine. Mesajul meu catre pedestrasi este.

Stimati cunoscuti, eu mi-am luat masina ca sa imi fie mai usor decat atunci cand n-as avea. Ca sa ajung mai repede la destinatie. Ca sa nu petrec prea mult timp intre diversele rute. Ca sa nu fac ocoluri cu mijloace de transport sau piciorul. Pentru asta platesc la ea de ani buni. Pentru asta ii pun benzina cum bea boul apa. Pentru asta ii fac revizii anuale si platesc asigurari. Pentru asta nu beau o bere cand sunt in oras.

E deci o corvoada asumata pentru niste beneficii. Si banui eu ca voi, stimati cunoscuti, n-aveti chef de toate responsabilitatile astea de nu aveti si voi masina.

Ori, stimati cunoscuti calatori, daca voi ma rugati cu barbia tremuranda sa va duc in diverse locuri, beneficiile mele dispar. Daca va duc si pe voi acasa, mi se intampla taman ocolurile de care voiam sa fug si de-aia mi-am luat masina. Daca va ridic din locuri cu diverse obiecte ce le carati dupa voi, imi stirbesc din libertatile mele. Pierd timp si spatiu supra viteza la patrat.

Eu am masina pentru ca vreau sa-mi fie mai usor, nu din ce in ce mai complicat. Asa ca va rog enorm, oamenilor care nu aveti asa ceva si mi-ati pus gand rau. Ganditi-va bine si, daca chiar aveti nevoie de mine in mod special, cu carca mea si cu masina mea, atunci sunati-ma si voi veni fara de preget.

Daca insa aveti nevoie doar de o masina oricare si un sofer pentru ea, un taxi poate sa faca treaba. Nu ezitati. E ieftin si usor de folosit. Si ma ajuta si pe mine sa ajung prima si nu ultima gaina din ograda acasa.