SANUCA

tb sa fiu mai cu bagare de seama. nu pot sa spun in ruptul capului, desi mi-ar face mare placere. in fundul cui se afla acum bine infipt morcovul de care va vb. pana la praselele lui de morcov.

dar pot sa spun ca este incredibil cum functioneaza transferul de morcovi din fund in fund pe lumea asta.

acum ceva vreme, eu aveam un mare morcov in fund. asa de mare ca putea sa mearga cu sanse sigure la expozitia morcovilor. la categoria cei mai mari din acel an.

am incercat sa traiesc si eu cum am putut. desi nu era usor. cand ai un morcov mare in fund, iti trebuie haine speciale. ca sa nu se vada. apoi, tb sa faci eforturi mari sa pitesti mutra de morcov in fund. o mutra trista, speriata, angoasata, stresata.

oamenii nu vor sa stea pe lg oameni cu morcovi in fund. fug de ei. ii mint ca sa scape. ii dispretuiesc. in cel mai bun caz, le e mila. iar mila nu e un sentiment pe care sa doresti sa il starnesti semenilor.

dupa chinuri pe care numai cei cu morcovi mari in fund pot sa le inteleaga, am scapat cu bine. m-am trezit intr-o dimineata si cand sa-mi iau cafeaua pe balcon, am vz ca stau incredibil de bine pe scaun. ce sa fie, ce sa fie.

ooops, nu mai e morcovul. dar unde a plecat. asta pe principiul ca, dupa o vreme, victimei incepe sa-i fie drag calaul. asa si cu morcovul si cu purtatorul lui. ma deranja rau. dar unde a plecat? si de ce?

ce mai conteaza. a plecat. bucura-te. si uite asa a inceput o viata noua. dar noua pe bune. si bineinteles ca, eliberata de presiunea morcovelui, o viata mult mai bogata si mai plina de minuni.

eu stiam ca morcovii circula. dar nu chiar asa. adica eu credeam ca morcovul meu merge doar mai departe. fara sa se intoarca la persoana care mi l-a infipt mie mai demult.

si uite cum acum ma uit la un morcov urias. acelasi morcov pe care il voiam plecat de la mine. ma uit la el. dar el e infipt in fundul altcuiva. o sa stea acolo o vreme.

e un morcov mare. si batran acum. cu mai multe experienta. calit in batalii. n-o sa plece usor, odata ce a gasit o gazda care l-a primit intim. e obosit si el, morcovul. vrea sa stea locului.

omul cu morcovul are fata mea de acum ceva vreme. poarta haine largi doar-doar l-o tine departe de ochii lumii. il doare. il doare rau.

nu pot sa zic ca ma bucur. dar ma minunez de asa fapta si rasplata. divina sau cine stie de unde venita.

atat pot sa spun.

aveti grija cand infigeti morcovi in oameni. s-ar putea sa se intoarca la voi. cu deasupra de masura.

morcovul a murit. traiasca morcovul.

o cireasa simtitoare nu are cum sa ramana indiferenta la mirosuri.

da, sunt prietena si cu celelalte simturi. dar mirosul isi are un loc special in viata mea destul de plina.

si cum mai mereu, vreau nu vreau, miros ceva, m-am gandit sa fac aici un top al miroaselor placute mie. cu dorinta sa aflu dc nu cumva coincid cu ale voastre. ordinea este random. le iubesc la fel de mult.

1. mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor
se impleteste cu imaginea mamaiei. vad pe bune cum se topeste nuca de unt in turtita facuta de maini dibace. si mi-e dor.

2. mirosul de ploaie de vara pe asfalt fierbinte

lumea fuge de ploaie. dar eu nu stiu cum sa mai raman afara. ca sa pot adulmeca si amushina orasul ud pana la piele. sfaraie strazile sub picuri. ma bucura.

3. mirosul de lamai proaspat taiate

imi trezeste toate simturile. pot sa zbor cand miros asta. traiesc sa miros lamaile.

4. mirosul de pepene rosu prospat, din cel care paraie cand il tai

ma anunta ca a venit pe bune vara. imi vine sa chem toti prietenii. sa ne balacim in sos roze. dar mananc sigur, prima, intotdeauna, cocosul. oops.

5. mirosul de cafea facuta de cineva drag dimineata

e mirosul pt care merita sa incepi o noua zi. ma face sa sar din pat cu chef.

6. mirosul de pamant umed amestecat cu plante din padurea de foioase

imi aduce aminte ca sunt una cu pamantul si toate vietatile. ca sunt o cireasa integrata in context. respir mai cu foc. pana in prasele.

7. mirosul de cozonaci de craciun si paste

imi tine de cald. sunt asa de impresionata, ca vreau pe loc sa particip si eu la facere. la facerea lumii de coca si stafide care s-au imprietenit.

8. mirosul din apropierea marii

e motivul pt care imi vine sa alerg la mare cand apar lalelele. si toamna tarzie ma gaseste dardaind in slip, pe mal.

9. mirosul celui pe care il iubesti

e cel mai bun miros din lume. imi face gaina pielea subtire de cireasa. ma amezteste. ma imbata. ma fericeste.

10. mirosul unei carti noi

ma face sa o deschid. sa o pipai. sa o citesc. sa o iubesc. sa o tin in casa.

11. mirosul florilor de tei si iasomie si liliac si lacramioare si violete

ciresele = inrudite cu florile. si cu cele care nu leaga rod. tinem strans legatura.

12. mirosul anotimpurilor, cand tocmai incep

dintre ele as alege mirosul verii care anunta apa si fructe si nopti arzande. si pe al primaverii cu noi inceputuri iesite din muguri plesnind.

13. mirosul unui copil mic

e asa de dulce. de nedescris de minunat. tb sa-l tin in brate. de ce nu s-o face parfum cu miros de copii mici? unde le-o fi mintea.

14. mirosul micului dejun cu paine prajita si tot tacamul

il alunga pe mos ene. si cheama energia. da startul la distractie. si surprize.

15. mirosul ierbii taiate

mi-aduce aminte ca traiesc intens. ma cheama sa ma cuibaresc prin ea, cu gazele.

17. mirosul focului de lemne

ma pune pe ganduri. imi da ghes sa evoluez. ma apuca ideea sa ma mut la tara.

18. mirosul satului pe inserat

miros de lapte proaspat muls, de fete care se spala pe cap, de apa scoasa din fantana. de mancare pregatita atunci, pe loc, de oameni care se strang pe la case. de animale somnoroase.

acestea fiind spuse, va rog sa-mi spuneti la ce mirosuri rezonati voi. va las. ma cheama mirosul marii.

dupa ce colega cireasa a vb despre petzit, eu va zic de nunti. o succesiune normala.

mai-iunie este perioada cireselor. dar si a nuntilor. vb deunazi cu o cireasa despre nunti. si cum le detestam de tare.

cand ne cheama cineva la una, o luam personal. din obrazul parguit de cireasa fuge sangele. fuge mancand nori. pt ca noi, ca cirese-nuntasi, avem numai de pierdut. si nici macar nu intelegem cine are de castigat.

uite cum se vede o nunta prin ochii nostri de cirese stranse cu usa:

1. inseamna ca tb sa alocam o zi de weekend din viata noastra unui alt scop decat ala de a ne relaxa/distra. zicem da unui sir de ore lungi la impuse. petrecute in compania unor oameni cu care nu avem mai nimic de impartit. ca mirii sunt mereu ocupati.

tb sa avem un zambet permanent pe buzele contorsionate a fericire. dc stam cu fatza normala, nerazanda, suntem nepasatoare. sau, si mai rau, reactionare. si atunci de ce am mai venit. cum de ce. pt ca ne-ati obligat.

2. ca bonus, platim o suma frumusica de bani. cu care am fi putut pleca undeva din oras. unde sa ne faca placere si sa putem zburda ca 2 miei liberi.

aici dam suma cu pricina. simtim gheara rece/fierbinte a infarctului cum ne strange sugushandu-ne respiratia. dar stam incorsetate intr-un outfit neprietenos si ne dor picioarele de la pantofii tari. n-avem voie sa ne foim. asta ar arata ca nu ne gasim locul. nepoliticos.

3. suntem single. asa ca suntem mereu puse la o masa cu ciurucuri desperecheate. alti luzeri ca si noi. care n-au stiut sa-si faca un rost in viata.

dar n-au stiut nici sa intoarca situatia in favoarea lor. si sunt si recalcitranti din cauza asta. motiv pt care nu poti nici macar sa faci misto de situatia data.

tot pt ca suntem single, obligatia de a ne uita la valul de fericire emanat de miri este o sfidare. sigur, ne bucuram de uniune.

noua, cireselor, nu ne-ar fi tb niciodata sotul cu pricina. si ne e mila de mireasa. dar tot ne deprimam. rau. traim intr-o lume in care e bine sa fii maritata. si noi nu suntem. ni se spune oricum mereu asta. and now this.

4. suntem obligate sa ne maimutzarim. pe muzica cel putin indoielnica. impopotonate ca la balci, cu rictusul bine fixat pe gura rosie de furie de cireasa, suntem ridicate. cu forta.

e timpul sa mimam fericire coregrafica alaturi de unchi, matusi si altele asemenea. se face cercul. se danseaza nepereche pe coco jambo. e delir maxim.

apoi incepe un blues. pe noi nu ne invita nimeni la dans. e penibil. doar cate un mos libidinos ni se mai uita pofticios prin decolteu. dar isi danseaza tot nevasta grasa. ne miscam ridicol singure. nedansul nu e o optiune.

5. suntem obligate sa inghitim cu pofta ostentativa, in lumina reflectoarelor, cantitati elucubrante de mancare. sa lasi in farfurie e la fel de grav ca nezambetul, nedansul sau nestatul locului.

orice am simti sufleteste si orice am indura fiziceste, nu putem pleca. sa dezertezi inainte de tort e crima mai mare ca violul. la toti ni-i greu. stai, ca n-o sa mori. mireasa, mereu o perversa, aduce tortul cat mai tarziu. ca sa fii obligata sa stai.

6. se fura mireasa. chiar si celelalte ciurucuri desperecheate de la masa noastra sunt putin excitate. circula zvonuri contradictorii. mirele este pus sub o lupa imensa. si obligat sa se arate generos.

generos cu niste nuntasi mirosind a bautura care privesc tulbure. care in loc sa aiba decenta sa stea resemnati la locul lor pana se sfarseste totul, au chef de ghidusii. trag de mireasa. forteaza mirele. hohotesc in ochii poficiosi de intrigi ai rubedeniilor.

ne simtem bine. ni se face pielea gaina de dorinta de a stii. cat e dispus mirele sa dea pe mireasa. si unde au dus-o. si ce au raspuns negociatorii la asa recompensa. noroc ca procesul de rapire si mersul ostilitatilor se da pe goarna la microfon de catre MC. suntem la curent.

sa recapitulam. am pierdut o zi de weekend. suntem imbracati si incaltati incomod. in haine care nu ne reprezinta. tb sa stam ore in sir fara sa facem nimic, cu muzica proasta data ff tare. langa niste necunoscuti jalnici.

la rastimpuri tb sa aratam ca adoram sa dansam pe dr. alban. suntem obligate sa ne uitam la fericirea bagata prin statie a altora. sa ne intrebam dar noi ce avem de nu ne-am fc un rost pana acum. tb sa zambim in tot timpul asta. si sa mancam enorm. exprimand bucurie de viata. si platim si ceva bani buni pt asta.

o nunta poate sa-ti strice nu un weekend, ci o saptamana intreaga. daca esti mai simtitoare, o nunta poate sa-ti strice o vara. sau o viata.

si atunci, ne intrebam eu si a cherry. cui ii plac nuntile? ne-am batut ceva capul, dar am razbit cu un raspuns. mireselor, rudelor de gradul I-II si luzerilor.

am fost si eu mireasa si mi-a placut grozav. iar acum sa nu vad nuntile in ochi. deci nu vb ca vulpea care nu ajunge la struguri. pt ca are picioare scurte.

iar luzerii nu sunt mirii. lor stim ca nu le plac nuntile. luzerii sunt o categorie aparte. de oameni care traiesc pt nunti, botezuri si inmormantari.

si ne-am mai intrebat. dc aproape toata lumea se vaita de mersul la nunti, atunci de ce sunt asa de multe? pt ca sunt multe mirese. multe rude. si multi luzeri.

suna just.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand simt rost de samantza de iubire in oameni trebuie sa o ud, sa-i pun ingrasaminte, s-o hranesc pana creste mare. Daca imi marturiseste cineva vreo pasiune ascunsa nu e chip sa ramana asa. Nu ca o trambitz peste mari si tzari (stai linistita, esti in sigurantza..) dar nu se poate s-o lasi sa moara cand si-asa e plin de oameni singuri in jur, nefericiti, stresati si, ce mai .. niste tristi. Ah, ce m-am enervat!

Si asa am ajuns in cele mai penibile situatii din viatza mea, ma rog, au mai fost unele… cand m-am trezit intre doi oameni care trebuiau legati cumva. Si pune-te pe research, soro. Si nu-mi spuneti ca nu stiti ce inseamna asta ca toti ati facut-o la un moment dat cand v-a pasat. Doar ca eu o fac profesionist. Cu cautari pe google, cu telefoane la firma unde lucreaza date sub identitati ascunse, cu imprieteniri de conjunctura cu amicii lui/ei. Profesia mea probabil imi face curiozitatea sa clocoteasca in vine si nu pot sa ma abtin. Transform pasiunea respectiva in scop personal si de-aici nu mai e scapare.

Stai ca ma indepartez. Ideea e ca asa am dat de dracu o data cand incercam sa aflu mai multe despre un domn bine, placut adanc de o buna prietena (draga, io am incercat, te pup). Se facea ca el era politist tanar, cu ambitii mari, visuri maretze si orizonturi.. stramte. Am ajus repede la el. Politistii de fel sunt in ochiul public, nu se feresc de popor, doar trebuie sa apere si sa protejeze. Cum nici nu stia ca fata exista, trebuia ca asa zisul meu interes sa fie evident, ca domnul sa faca legaturi. Nu vreau sa fiu rea sau generalista, dar acest domn in uniforma nu putea sa faca decat o singura legatura. La sireturi.

Si dai si chinuie-te si inceara si transmite-i in timp ce fata, ca o floare, se topea langa mine. Si el ce a priceput? Nimic. Iar la un punct cand eu incercam mai cu foc, a mai si crezut ca subsemnata e cea in cauza. Adica, ma intelegeti, cu bucurii la el. oooof, si dai si lupta-te atunci sa-i explici cumva ca tu nu, ca tu nici macar, ca sa ma lase… A fost greu va zic, dar fara invatzaminte. Am facut la fel si am sa fac mereu.

Deci care cum stati mai prost pe relatii, just ask (sorry cherry, la tine nu pot, ma bantuie asta cu politistul). Oricum nu incercati asta acasa, va zic. Retzeta e experimentala si nu a fost aprobata de asociatia medicilor din Romania. Cautam voluntari.

doar cu un picior pt ca n-am zburat inca. dar mi-a placut cat am stat acolo, un pic. m-a apucat ameteala.

pe turcul oachesh cu ochii de taciune sfaraitor l-am intalnit acum 2 ani. din cauza lui am in sufragerie astazi un covor obscen. frumos, n-am ce zice. dar prea scump si de care n-aveam nevoie.

hoinaream prin bazar cu 3 prieteni si m-a invitat sa-i vad magazinul de covoare. i-am tarat pe toti de par pana acolo pt ca am vz magia. n-aveam nevoie de un covor normal. dar am inteles ca el, H, are covoare fermecate. asa ca am zis ca tb sa vad.

ne-am targuit o ora. spre disperarea si plictiseala prietenilor mei, care aveau si alte treburi. negocierea a durat atat de mult pt ca de fapt voiam sa mai stam impreuna pe covor. era o tensiune in aer s-o tai cu cutitul.

cand mi-a zis, spre final, asta e covorul pt tine, are culoarea cireselor salbatice, am capitulat. am scos fishicul cu bani. am plecat cu un covor la subrat si cu inima facuta arshice.

turcul cu nas coroiat exact cat tb m-a invitat in oras. dar eu urma sa ma marit. nooot. nu l-am uitat. acum o sapt nu m-am dus sa-l vad. m-am gandit ca e prea de tot. pana la urma nu am impartit decat niste vb, niste bani si un covor. si au trecut 2 ani.

eram in cu totul alta parte in istanbul, si incercam sa cumpar cercei. in jur, colcaiala de turci mii si mii si o zarva nemaipomenita. din spatele panoului cu cercei, de lg vanzator, imi vb cineva.

inima mea simtitoare de cireasa s-a strans mica-mica. am ridicat privirea si da. era H. cu ochii sfaraind de taciune pe fata oachesha. el nu ma recunoscuse. dar m-a placut din nou. eu l-am lamurit ca am covor de la el. de culoarea cireselor salbatice.

cat de mare a zis. uite cam asa, am zis eu. mi-a dat un trandafir rosu, pregatit pt cine stie cine. asa sunt turcii. dar totusi H mi-a dat un trandafir. ochii negri de taciune s-au aprins pt mine.

am stat amandoi din nou o vreme pe covorul fermecat. n-am zburat nici de data asta. dar mi-a fost bine. am ametit putzin. mi-a zis ca si-a extins afacerea si sa vin sa vad noul magazin de covoare. covoare fermecate normal. H nu vinde covoare normale.

si acum zambesc. what are the chances. ca intr-o mare de otomani nasosi si parosi si cu parul de smoala sa ma intalnesc din nou cu H. dc asta nu e semn, atunci care e.

am un trandafir catifelat. si un covor fermecat. sunt acum doar cu un picior pe el. dar as putea sa ma urc cu totul. si sa zbor.

destinatia, sincer, nu prea conteaza. ci doar sa crosetez, de mana, o poveste. de culoarea cireselor salbatice.