O mica previziune imi permit. Sambata, ora 8 dimineata. Cafeaua e in termos, masina e plina, se ia drumul Giurgiului. Coafura ciresei rezista.
La fel ca 1/10 din oras, merge si cireasa la concertul U2 & Snow Patrol care se tine la Istanbul. Atat a avut ea nevoie, un pretext. Istanbulul o striga aprig, intinzandu-si nada seducatoare, inca de prin iarna grea. Ea s-a impotrivit cat a putut chemarii de sirena si apoi s-a lasat incet, moale, pe spate.
Nu poate cireasa sa refuze un motiv bun de mers la Istabul. O data pe an trebuie sa se inmoaie in fascinatia Bosforului si sa guste din stelele care stau atarnate cuminti deasupra. Multumesc U2 ca mi-ati dat un imbold suficient. Multumesc si voua, Snow Patrol.
Baia turceasca istorica pusa pe strada cu tramvaiul de Eminonu e deja pregatita sa primeasca gasca de oaspeti. Cica au dat drumul la abur exact cat trebuie sa fie bine. In curand o sa fim toate intinse ca pentru un sacrificiu dulce pe piatra calda din mijloc. O turca apriga o sa ne framante in public pana uitam ce-i rau sau ce ar trebui.
Se pare ca deja bazarul si-a scos pentru noi marfurile cele mai de soi. A dat stire cireasa ca nu dispune de prea mult timp, asa ca si-au eficientizat comerciantii nostri cu tichii marfurile pentru cumparaturile noastre. Alti turcii au pregatit narghilelele si cate o duzina de ceaiuri de mar de caciula. O sa stau intinsa pe spate si o sa pufai, ca un intelept.
Feribotul de Bosfor sforaie deja ca un calut nerabdator in asteptarea pasagerilor. Il trecem in partea asiatica pentru o portie de orez pe cinste. Dar si pentru niste magazine prin care vom rascoli un pic, de placerea chilipirului. De-acolo mi-am luat cel mai tare outfit de King Kong.
Angajatii localului traditional unde o sa luam cina tocmai lustruiesc inca o data farfuriile pentru a ne primi cum se cuvine. A trecut vremea cand valahorum tremura in fata turcimii trufase. Astazi turcii freamata de placerea ospatarii romanilor care suntem si venim grupati. Suntem cei mai dornici de aventura dintre traci.
Voi, castane care va perpeliti pe gratar, voi pesti care sfaraiti pe langa podul spre Galata si voi urfa si adana kebab din Taksim, mai aveti doar putina rabdare. In scurt timp dam usa de perete si va infulecam pe toti. Avem apa in gura si entuziasm in ochi.
Inca o data, caci daca n-ar fi nu s-ar povesti, ia cireasa drumul Stanbulului. Se cazeaza in Levant, merge la placintaria bine stiuta sa se puna pe picioare si incepe recucerirea orasului. Huzurul turc nu egaleaza nici un alt huzur. Si prietena turca Nihal, zeita istanbulului, este ocupata cu alungarea norilor de ploaie.
A la turca bre. Si ce-o mai fi om mai vedea. Inainteeee, osteeeeni.
