masaj cu ciocolata mov

noiembrie 19th, 2010

Se ia cireasa. Se suie la mansarda. Se introduce intr-o camera de culoare lila (adica mov deschis pentru cititorii barbati).

Se aduce apoi o femeie afroamericana, o femeie-ciocolata. Si se impinge ciocolata cu un bat inspre a framanta cireasa pentru placere.

Am platit un abonament pentru un anumit serviciu la care pofteam si uite pozna. Am primit bonus jumatate de ora de masaj, 2 etaje mai sus. Ajung timida si fara prea mari asteptari in lacasul de placeri. Acolo dau nas in nas cu o ciocolata lipsita total de chef. Ea ma masoara pasiva si fumeaza in continuare, fara vreo emotie.

Imi trece prin cap ca acest exemplar exotic s-ar putea sa fie maseuza mea. Pfii, ce mai intamplare. Banuiala mi se confirma. Ciocolata intra in incinta mov si-mi spune sa ma dezbrac. Eu ma execut pe data, nevrand sa-i ies ciocolatei din cuvant.

Pastrez chilotii dar ma trece-un gand si intreb timida. Fiti amabila, slipul…slipul ramane sau sa-l dau jos. Ciocolata e siderata. Ramane, bineinteles. Aici probabil ca ea se gandeste la cliseele culturale potrivit carora atunci cand dai de ebony (numele folosit pentru ciocolate in industria pornografica) iti vine sa-ti dai chilotii jos. Mama, ce rusine mi-e.

Camera e asa de mov. Dar mov deschis si placut. Cu floricele pe alocuri si cu un paravan ingenios, mesterit dintr-o zidarie curioasa. Iar ea, ea e asa de ciocolatie. Splash, o fleasca de ulei pe corpul de cireasa cu pielita subtire. Si apoi ciocolata incepe sa frece cireasa cu iscusinta. Cu manutele-alea doua si capul plin de 2 kilograme de codite.

Ce bine e. Ce mov e. Ce ciocolata e. Stau pe burta si cu mintea in deriva. Pe alocuri pielea mi se face gaina, in functie de stransoarea matasoasa a ciocolatei. Cat as vrea sa raman demna. Altfel o sa-si dea seama ca imi place. Si cand ti se face parul maciuca pe corp, e un semn ca-ti place cumva si impur.  Mama, ce rusine mi-e.

Ciocolata imi ordona sa ma intorc pe spate. Ma intreaba daca doresc un prosop pentru goliciunea din partea de sus. Dupa istoria cu chilotii doar n-o s-o fac pe pudica. Ma stradui sa raman cool si dau din cap a negare. Doar ca apoi imi dau seama de greseala.

Pielea gaina ca pielea gaina. Dar cand ciocolata imi tine in mainile-i harnice abdomenul si talia, e imposibil sa mai tin legatura cu sfarcurile. Roger, sfarcuri, receptie, incearca cireasa. Dar la celalalt capat nu mai e nimeni disponibil. Sfarcurile sunt ocupate sa atinga cerul. Si asa tuguiate cum sunt, sunt si surde la orice alte incercari ale mele.

Ciocolata nu e prea impresionata, sper. Are aceeasi figura flegmatica. Si incaperea e la fel de mov. Pana la urma imi zic ca asta e si-mi vad de ale mele. Dupa o vreme, ciocolata ma slabeste din stransoare. Si eu plec din incinta, cu mirosi de ciocolata in nari. Si o privire mov de toata frumusetea.

viata de bruxelles

iunie 22nd, 2010

Eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Intai am de exprimat niste nedumeriri, parte reiesite din incultura geografica a ciresei.

E bine, cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar prietenul meu imaginar I., sa-mi spuna ca la Bruxelles nu se face noapte pana cand nu faci incantatii. Si cortina unei zile nu se trage pana cand nu te rogi de toti zeii belgici. Noaptea se lasa greu de tot, numai dupa ce ma lasa pe mine nervii.

Dupa primul soc, Bruxelles este intr-adevar un oras tras in ciocolata. Un furnicar de ciocolaterii si ciocolatieri. Sa produci si sa consumi ca un nebun ciocolata inseamna in Bruxelles sa fii om normal. Edificiile in care se face lucrul asta sunt niste temple. In care se venereaza zeul belgic nr. 1: cioco.

Ciocolata e de gasit in forme brute, usor de recunoscut. Dar si in variante futuriste, geometrice. Cred ca se poate vorbi despre un new age belgian al ciocolatei. Asa cred.

Aici totul devine monumental. Maestrii ciocolatieri se intrec in a construi chestii cat impresionante din ciocolata, pe care le aseaza drept momeala in vitrinele lor. Momeala pentru o cireasa, care a inghitit un prisos de bomboane si prajiturele belgiene.

Si apoi eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar I., care stie tot, sa-mi zica adevarul. Ca la Bruxelles vara seamana cu un noiembrie tarziu. Ca ploua de 6-7-8 ori pe zi in rafale. Cu picuri grei sau mocaneste sau piezis-pierdut. Ca soarele apare doar cat sa-ti arunce praf in ochi.

In Bruxelles vantul te ia pe la coaste si-ti intra prin toate fantele si orificiile, protejate sau nu. Asa ca la sfarsit de iunie e bine sa ai suba de oaie si sapca de astrahan, cu urechi. Dar sa lasam vremea.

Grand Place din Bruxelles este un fel de glob in care ninge cu baloane de sapun care se amesteca prin aer cu rasurile de calatori fericiti ca sunt pe taram belgic. Berea curge in valuri, belgiencele sunt delicat feminine si multe etaleaza pufi blonzi.

Mi s-a parut ca am dat peste o combintatie fericita de franta si germania, cu deosebirea ca belgienii sunt toti, fara exceptie, amabili si draguti. Bruxelles exceleaza in terase cu flori, vitrine pline de culoarea mov si oameni relaxati, care duc o viata buna.

Singura problema cred ca sunt vantul si ploaia. Pana la urma faptul ca noaptea nu vine cand te-astepti e un avantaj. Si ciocolata, combinata cu berea, piatetele aurii si caii vanjosi care trag cuminti trasuri pline sunt o foarte mare reusita.

Cireasa s-a fatait prin mare parte din Belgia, cu spor. A fost si la Bruges si la Anvers si la Gent. I-a placut extraordinar de tare. Belgia toata e intretinuta ca o bomboniera. Si e aurie pe alocuri, prin partile ei esentiale.
Cam asa arata viata de Bruxelles. Meteorologic ciudata dar desfasurata intr-un decor de vis si dantela.

pana la gat in ciocolata

iunie 18th, 2010

Asa o as umblu timp de 3 zile, incepand de maine dimineata, ora 10. Indesata pana la gat in rauri de ciocolata, incercand sa inaintez. Iar seara o sa fiu abtiguita de la atata bere belgiana.

Nu stiu altii cum sunt insa eu n-am vazut pana acum nicio bucatica de Belgie, cat de mica. Si cum nu se mai putea sa traiesc asa, in negura europeana, am zis sa remediez situatia. O sa incalec maine pe-o sa si o sa va spun la intoarcere povesti-asa.

Pana atunci insa, o sa ma tin de tot felul de ispravi turistice. Recunosc ca nu m-am documentat absolut deloc. Deci o sa ma las purtata de ale vietii valuri belgiene. Am sa caut cu lumanarea cartierul cu cele mai frumoase carciumioare si flori la feresti. Acolo unde, zice poneiul, gasesti fructe de mare la preturi aparent ridicole.

Apoi o sa caut repede un edificiu celebru in Bruxelles: magazinul H&M. Unde o sa ma arunc direct in cap si o sa inot printre rochii cu volane si franjuri si dantele si falduri. Si nu o sa mai ies din cabina de proba decat pentru inc-o ciocolata si inc-o bere.

Apoi o sa iau un tren rapid spre Bruges, ca sa aflu ce lucruri se petrec acolo. Tocmai am vazut de curand un film bun cu numele asta, In Bruges si m-a intaratat teribil. Mi-a placut acolo, ce sa zic.

Si in alta zi o sa iau un alt tren catre Antwerp, alt loc belgian la mare cautare. Se zice ca locsorul asta pe care nu stiu inca sa-l situez geografic inca pe harta, e un colt de rai diferit de Bruxelles si chiar Bruges. Si ca e a must see, daca tot ai timp de frunzarit Belgia timp de 3 zile.

Hai ca ar fi niste treaba de intreprins pe meleaguri Belgiene. Chiar daca habar n-am ce o sa gasesc acolo. Si nici vreo harta cumsecade n-am. Dar am alaturi doua femei de isprava si sper sa ma descurce ele si sa faca lumina in necunoscutul belgian.

Oare te poti pierde in Belgia? Ntz, ntz, ea e mama organizarii europene. Deci sanse mici de nereusita. Pe care din cele cine-mai-stie-exact-sute-de-feluri-de-bere trebuie sa le incerc, om vedea. Cred ca am nevoie doar de sete, care ma va calauzi eficient in acest drum initiatic.

Doamnelor, domnilor, sunt la Bruxelles, Bruges sau Antwerp. De-aia e liniste si amurg in livada. Revin cu povesti belgiene miercuri, 23 iunie. Dupa ce petrec 3 zile pana la gat in ciocolata, incercand sa-mi croiesc drum scurt catre bere.

palarii noi si barbati la fel

mai 14th, 2010

Putine lucruri ma emortioneaza asa de tare, inafara de sex bun si umed si o felie indecenta de tort de ciocolata negru in cerul gurii.

Putine lucruri ma ating cum face un nor pufos pe un cer albastru, care se straduie cat poate el sa semene cu o oaie bucalaie. Putine situatii ma multumesc ca balaceala cu picioarele intr-o apa de vara fara griji. Putine. Dar comandarea unei palarii noi se inscrie printre ele.

Palariile noi sunt ca barbatii, tot cei noi. Cand stiu ca urmeaza sa vina una proaspata, misterioasa, abia astept sa vad cum imi sta cu ea in cap. Ca sa fiu fidela paralelei, cand gasesc cate un barbat nou, ma emotionez cu intensitate. Si tanjesc sa vad cum se schimba lucrurile cand mi-l pun pe el, tot in cap.

Da, tocmai mi-am comandat o noua palarie. Mai am si altele, tot fistichii, e drept. Dar asta e una noua. Si e asa de complicata, incat habar n-am ce o sa iasa. Noroc ca eu am o persoana pe care o pot suna si sa-i zic simplu. Buna. Mi s-a facut de o noua palarie. Ma ajuti putin?

Apoi are loc un dialog ca la doctor. Dar ce simti, cireaso, trebuie sa spui. Dar cum ai vrea. Dar unde te duci cu ea. Dar ai suporta sa aiba si voaleta. Dar o vrei mai feminina sau sa fie o palarie manifest. Dar sa fie conceptual-abstracta sau doar o mica livada explicita cocotata la tine pe crestet?

Cireasa raspunde si ea cum poate. De cele mai multe ori insista ca vrea o palarie frumoasa, care sa o reprezinte. Doar ma cunosti, ce naiba, se lamenteaza ea. Fa-mi o palarie noua de care mi-e mare pofta si fa-mi-o cumva sa-mi placa de ea imediat. Hai ca poti, stiu ca poti, trebuie sa poti.

Si stii, nu prea mai am rabdare. O vreau acum, bate cireasa din picior. Cam cum bate si cand vrea un barbat. Doar ca atunci o face putin mai cu perdea, cu ceva siretenie la activ. Barbatii nu se omoara sa le strigi la un megafon, pe un stadion, ca ii placi, si ii vrei pe ei, negresit, acum. Cireasa stie.

Mi-am comandat o palarie noua si n-am nici cea mai mica idee ce-o sa iasa. Cica o sa vad 3 scheme si o sa-mi aleg una. Daca imi plac toate 3? E prea posibil. Cand vad palarii frumoase, ma lase nervii. Si femeia asta daruita cu har de palarii si mare intelegere de cireasa, nu face palarii naspa.

Daca o sa-mi placa toate 3? Sfinte Sisoe, ce misto e sa astepti o palarie noua. AMR 12 zile. Cam atunci cred ca sunt chemata la un ceai, sa vad ce mi se pregateste. Cireaso, ti se pregateste ceva.

Acum mi-a dat prin cap. Ar fi tare sa existe un centru si pentru comandat barbati noi, pentru situatii speciale. Buna ziua, fiti amabila, merg la o nunta. Si al meu, in situatiile astea, se cam imbata, se urca pe mese, transpira si ciupeste mireasa de fund. Se poate sa-mi faceti un barbat nou, care sa ma cuipeasca doar pe mine? E doar pentru o seara, da. Si am un buget moderat, da. Va multumesc, sunteti draguta.

Palaria mea, unde esti? C., lucrezi deja la ea?

am o reteta de frumusete

mai 12th, 2010

M-a intrebat o zana pe nume Diana ieri ceva, in mod public, deci nu-i chip sa nu-i raspund. Cica ce cred eu ca trebuie intreprins ca sa arat bine in pielea mea. Goala pe de o parte, dar si imbracata.

Probabil ca ea pleaca de la premisa ca deja eu ma simt bine in pielea mea. Da, s-a prins, ma comport in ea precum pestisorul de aur in apa. Ma simt bine si inca bine de tot. Desi pielea mea e fina, ea nu e perfecta. Si totusi eu nu vars vreo lacrima din cauza asta, nici macar cand sunt deprimata.

E drept ca nici n-am dat pana acum, in scurta mea experienta amoroasa, peste vreun barbat care sa fuga dimineata urland din dormitor pentru ca mi-a vazut un cearcan. Nici nu am intalnit unul care a dat, strangandu-ma tare de o coapsa, de coaja mea de portocala, si s-a dezlipit de mine dezgustat, spunand cireaso, uita numarul meu de telefon.

Sigur ca nu o sa ma apuc sa spun acum ca doar frumusetea din interior conteaza. Si ca exteriorul e doar asa, o coaja de nuca menita sa atraga spre binecuvantatul miez doar pe cunoscatorii care se califica. E misto ca femeile sa arate bine.

Chiar cred in zicala aia ca barbatul trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul. El trebuie sa faca alte chestii care sa ma faca sa-l iubesc. Sa fie amuzant, sa faca bine sex, sa nu-mi fie frica cand sunt cu el pe strada si ne incolteste o haita de caini urbani. Ah, iar vorbesc despre barbati, cand eu de fapt trebuia sa zic reteta.

Am observat ca ce ma face pe mine sa arat cel mai bine, pe langa niste produse cosmetice, este un melanj facut din alte smecherii. Arat foarte hot daca sunt vesela, daca am mancat bine, daca am in minte o vacanta misto, daca e vara, daca dorm 8 ore, daca fac sex-sex-sex.

Deci uite cu ce ma intretin in mod constant ca sa fiu cireasa care m-a consacrat. Stau mult la soare. Beau soare cum bea boul apa. Ma dezbrac de cate ori pot, ca sa capat o suvita de raza de soare, cat de mica, care sa ma stranga in brate. Am mereu la mine costumul de baie. Poate doar cand merg la dentist imi lipseste.

Ma gandesc la fiecare masa ca si cum e vitala. Si din punct de vedere hedonistic, adica sa-mi placa ce-mi intra in gura, dar sa fie si sanatoasa, ca sa fiu frumoasa prin neboala. Cu toate ca sunt atenta la hrana, din cand in cand, poate de doua ori pe an, mananc ceva prajeala preferata si pufuleti si un tort intreg, jofra.

Mananc la rastimpuri si biftec tartar, pe scurt carne cruda. Sunt atenta sa mananc si carne de om, cata incape intr-un trup destul de putintel. Imi plac la nebunie oamenii si mi-i tin pe langa mine pe cei exceptionali. Iau doze mari din oameni si asta ma tine mereu in forma. Nu plecati nicaieri, ca ma uratesc si mor.

Lenevesc rar. Ma misc in continuu, ca un pastrav care are un fir de 220V in fund. Ma duc la concerte rock. Fug in fiecare weekend pe undeva, de obicei. Ma dau cu bicicleta, cand se poate. Alerg cu placere, asta face carnea tare si abdomenul frumos de tot.

Deci, Diana, poate ti-am raspuns. Ca sa arat bine si sa ma simt bine in pielea mea, trebuie, pe langa un par spalat zilnic, o crema fina de ochi, una de fata, si un parfum care sa ma seduca pe mine in primul rand, sa fiu vesela. Si binedispusa. Si ca sa ajung acolo, fac toate cele de mai sus plus multe altele. Unele de spus, altele nu.