poezie fara rima, cu placeri simple

martie 24th, 2011

Ce tare imi place sosetele de bumbac. Alea care se gasesc doar la magazinele satesti sau pe care ti le faceau bunicii cadou. Sosete curate, simple, fara lycra si alti aditivi de forma si textura.

Ma distreaza grozav sa ma uit la nori. Fac din ei cu mana si cu mintea animalute si povesti si tot ce mai trebuie ca sa am o zi glorioasa. Cand norilor le asortez un miros de iarba proaspat taiata, lesin. Cine stie cat stau acolo asa, cazuta in nesimtirea unei zile perfecte.

Ce mult imi place sa zica cineva mmm dupa ce a lins furculita cu mancare facuta de mana mea. Imi vine sa il mangai pe cap si sa il strang la piept si si si. Daca mai are si sosete de bumbac curate, e gata ciorba. Dar ce bine e sa gateasca cineva mereu pentru mine, e cel mai bine. Unde mi-e bucatarul.

Ce ma incanta sa iau un prieten si el sa ia niste cuvinte si sa ne jucam cu toate astea pana ametim. Carusel de vorbe sa facem impreuna, asta vreau. Mai pun eu, mai lasa el. Din gura ne ies vorbe, din ochi ne ies si niste lacrimi mici de atata ras.

Ce-mi place sa-mi balacesc picioarele intr-o apa asezata cuminte afara, pe o coasta sau intr-un grumaz de deal. Ce-mi place sa le balacesc pana se incretesc si ma roaga sa le scot afara.

Cum ma fascineaza focul facut pe inserat pe un munte. Focul facut pe inserat pe un mal de mare. Focul facut cu prieteni si familie si oameni necunoscuti, ce ma fascineaza. Pot sa ma uit in el un veac pot sa ma uit. Care plictiseala. Focul este cel mai tare eveniment neurban.

Ce mult imi place, ce mult. Ce.

cireasa roo

decembrie 13th, 2010

Prinsa ca intr-un cleste de trendurile in materie, cireasa isi pierde mintile. Ea se insoteste cu a cherry si cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri  intr-un proiect revolut.

Numele proiectului indraznet este hai sa tinem cateva zile o cura de mancare nelinsa de limbile focului. Adica sa mancam raw (roo), ca sa ne purificam profund. Cireasa nu a mai facut asa ceva dramatic. Ea considera ca oamenii roo sunt niste personaje exagerate, care se plictisesc rau de tot si atunci isi organizeaza singuri experimente.

Sigur, se pare ca rezultatul e un organism din cale-afara de sanatos. Dar ce viata e asta, va intreb eu, boieri dumneavoastra. Aia nu, ailalta nu.

Si totusi, uite ca, din diverse considerente, pica si cireasa in plasa lui roo. Pe scurt, experienta e terifianta. Oricate legume delicioase si fructe zemoase si seminte grasoase ar inghiti, stomacul isi cere tributul. Simte cireasa mereu aceasta rasnita interna care ii macina nu doar carnea ci si nervii. Stomacul se tanguie pe unde apuca si scoate zgomote lugubre, de casa parasita.

Daca postul mi se parea o experienta dura, trebuie sa recunosc ca roo este un fel de sport extrem al mancatului. Brusc descoperi ca orice ai vrea sa mananci pe lumea asta e fost gatit cumva candva de catre cineva. Inafara probabil de un mar. Dar cine vrea un mar cand il apuca foamea de grumaz. Sa fim seriosi, nu suntem la gradi aici.

Cand deschid frigiderul si vad cate optiuni aveam cand tineam post, ma apuca nostalgia. Si pe atunci ma plangeam ca har, ca mar, ca unde-i branza, ca vezi Doamne oul e fratele meu cu care am supt la san. Deschid frigiderul, ma uit cu ochi de foc la un castravete murat, la niscaiva masline kalamata si la o supa de praz. Painea mi se pare acum purtatoare de cel mai dulce coltuc.

Ma uit la toate astea si la multe altele si apoi apuc niste portocale, ceapa, un morcov, niste salata, cateva rosii si niste migdale. Le indes pe toate sub nas cu furia unui nebun. Cu toate astea, stomacul ii da inainte. Vuuu-vuuuu-vuu.

Pe lung, ideea ar fi sa nu cumva sa te apuci de o minicura roo fara provizii in casa, ca pentru un razboi istovitor cu turcii. Recomand sa detii, in orice moment al zilei, macar 7 feluri de fructe si 3 varietati de salata. In plus, musai sa ai toate semintiile pamantului. In varianta neprajita, bineinteles.

Rezultatul este unul cu beneficii evidente. Doua kilograme jos, burta de fototopomodel si o usurinta placuta a corpului pe dinauntru. Si, mai ales, imi dau seama de ceva. Daca la roo adaugi si o excursie in china neorganizata de vreo agentie, iti bagi mintile in cap de tot. Ajungi sa iti apreciezi viata ta asa cum e acum, cu tot ce are bun in ea. Bucate normale si oameni cu care te intelegi omeneste.

tentatii carora nu le rezista o cireasa

septembrie 25th, 2009

apa

De demna sunt demna, in general. Dar orice cireasa are un pret. Cu ce se cumpara ea, v-as spune mai jos.

Daca mi se intinde o shaorma aburinda mi se fac ochii scalambi de pofta. Las orice icre rosii, piscoturi, pate de fois gras. Las tot ce fac si ma apuc sa infulec la ea. Cu sos curgandu-mi nedemn pe barbie.

Cand mi se pune in fata o farfurie mica si alaturi o lingurita mica si ea. Dar pe farfurie troneaza o felie mare de tort negru in cerul gurii, m-au avut. Fac tot ce imi cer oferitorii de asa mita. Nu pot sa o imping cu mana si sa zic nu, multumesc.

Negresit o sa-mi straluceasca ochii fara discernamant daca e noapte. Si suntem la tara. Si mi se aprinde in fata un foc. Si sunt luata de mana si dusa langa foc. O sa raman hipnotizata langa el. Si doar cu spaclul o sa mai pot fi luata de acolo. Cand mai e doar un jar amarat.

Daca afara nu e iarna. Si daca in fata mea este o apa de orice fel. Imi scot si arunc cat colo imediat pantofii. Imi sumetesc fusta. Si imi var picioarele acolo. Le balangan asa pana ma trage cineva afara de par.

Cand miroase a cafea intr-o casa, trebuie sa am si eu imediat o ceasca burticoasa. Nu conteaza a cui casa e. Si a cata ceasca pentru mine pe ziua de azi.

Cand da miros de primavara, trebuie sa fug sa amusinez pamantul undeva la tara. Sa vad eu cu mana mea cum explodeaza din el flori, frunze si vietati. Cireasa seamana cu Ion la chestii esentiale. Are si blestemul pamantului, si n-o lasa indiferenta nici iubirea.

Si carnea, carnea imi place. Dar sa fie tanara si fara ate si zgarciuri. Cand imi trece pe dinainte o halca macra, proaspata si aratoasa, strig dupa ea. Abia apoi imi dau peste degete. Sunt la curent cu teoria ca e mai bine sa ma multumesc cu peste si verdeata.

Dar astea sunt doar cateva tentatii care mi-au sarit acum din gura. In ultimele 18 minute. Mai am si altele, poate-mi aduc aminte. Si le insir cu grija in continuare. Voi cum stati? Ce va face sa va vindeti sufletul?

cireasa piromana de pomana

martie 30th, 2009

foc

Sunt o cireasa simpla, cu frica lui Dumnezeu.

Nu fumez. Poate sa zic ca mai pun gura pe cate o margine de pahar. Si asta numai daca e cu lichid portocaliu inauntru. Poate. Dar clar imi plac lucrurile si uneori si oamenii din topor.

Uite, una din pasiunile mele profunde. Ceva care ma lasa fara grai, cand eu am atatea lucruri de spus. Ce mi se bulbuca in dezordine la gura-mi mica de cireasa. Este facerea focului si sederea in jurul lui.

Cum incepe valvataia, hop si cireasa. Ma balbai de placere cand vad portocaliu in fata ochilor. Imi fac ochii ca lui Kaa. Trust in meee/ Just in meeee. Da, cred in foc si in puterile lui tamaduitoare. Focul purifica cireasa pana la sambure.

Si pentru ca, precum animalutele din cartea junglei, nu stiu sa mi-l procur singura, focul. Trebuie sa ma aciuez, cand ma roade pofta piromana ce-o incerc. Pe langa niste purtatori de sex tare. Care stiu si vor si pot a se indeletnici cu asa trebusoara.

De obicei ma pun la 5 centimentri de limbi. Cat sa nu ma transform intr-o torta vie si sa stric astfel cheful invitatilor. Dar sa simtesc totusi arsura care ma lesina de buna ce-i.

Daca mi se pune si un pahar in mana. Si in general nu stiu cum se face ca mi se pune. Si sunt lasata sa stau fara discernamant langa flacari. Sunt fericita in mod plenar.

Am observat ca aici sunt diferita de surate. Asa ca mereu ca femeile se raspandesc in 4 zari, oriunde departe de vapaie. Iar eu raman cu sexurile tari, care se inmoaie la vederea focului, cu entuziasm egal cu al meu.

Insa doar pana-ntr-un punct suntem noi boabe intr-o pastaie. Pentru ca o conditie esentiala pentru fericirea mea este sa fie musai foc. Si nu doar fum. Iar barbatii iubesc focul doar pentru ca vad in el preludiul carbunilor buni pentru fript viitoarele animale.

Cum incepe sa sfaraie ciosvarta, pe mine ma apuca o tristete grozava. Si fug degraba dupa femei. Care, slava Domnului, ma accepta intre ele din nou. Pe mine, cireasa ratacita din oastea suratelor.

Si uite-asa nu sunt nici cireasa-cal, nici cireasa-magar. Femeile cred ca sunt cam nebuna sa stau in frig, cu barbatii. Uitandu-ma la foc ca cireasa la poarta noua, pana ma afum. Barbatii nu inteleg de ce plec exact cand incepe punctul culminant.

Traiesc o drama, doamnelor si domnilor. Drama focului neimpartasit de vreunul din sexele pe care le am la dispozitie. Drama ca sunt o piromana care iubeste focul de pomana, focul fara de scop.

Dar am stat la foc sambata seara cu 1-2-3 pahare in mana. Si m-am simtit razbunata.