De obicei cireasa alege sa mearga imbracata pana-n dinti iarna pe strada.
Are si ea principiile ei. In plus, pielita subtire de cireasa este fragila si nu se vrea scoasa in ger. Dar sunt momente cand nu are incotro, isi da si ea seama pe data. Si atunci se opreste din tot ce face, lasa geanta deoparte si da jos tot ce are pe dansa. Apoi sta goala asa si il lasa sa se zgaiasca cat pofteste. Asa e uneori.
Daca imi place ceva tare pe lumea asta atunci cand vine vorba despre barbatii din jur si femeia din mine, apai asta e complicitatea. Adica jenesaisquoi-ul ala care se isca intre doi oameni care se plac si petrec timp de calitate impreuna. E delicioasa istoria care se tese sub ochii mei. Cu glume bune, cu expresii si priviri luate din baza de date.
Si totusi, cand dau peste un barbat care pare ca imi pricepe mecanismul inca din prima secunda, mi se pare sexy. Barbatul cu pricina poate sa nu fie neaparat unul dintre sufletele mele pereche. Si totusi el are manualul meu de functionare, cu tot cu CD si telecomanda, de cum am facut cunostinta.
In momentele astea cireasa se fastaceste. Roseste cand el stie ce vrea ea sa zica, sa manance, sa asculte, sa bea, si ii anticipeaza in mod curios fiecare urmatoare miscare. Si de obicei barbatul cu pricina stie ca este special si pluseaza si ii da dovezi si mai graitoare despre abilitatile lui speciale.
Asa se intampla cu unii barbati ce ii apar in cale. Se intampla destul de rar, macar atat. Altfel unde s-ar ajunge.
