mi-a ragusit claxonul

ianuarie 30th, 2011

Au trecut patru ani de cand claxonez cu ravna pe unde trec.

Au fost patru ani lungi si plini, patru ani de claxonari fertile si totusi teribil de futile. Atata lucru stiu si eu. Patru ani in care m-am aburcat pe panta claxonatului cu entuziasm. Patru ani in care am exprimat prin claxon sentimente amestecate. Acum a venit timpul sa platesc pentru toate astea.

Cu greu imi mai vine azi sa claxonez. Cand totusi nu ma pot abtine si ating goarna atat de draga, sunt pedepsita cu un sunet hilar. Un fel de boncaluit de cerb. Un raget pentru care cred ca ma rad si curcile din trafic, cand ma aud. Ce pedeapsa mai mare pentru un claxonator de profesie, ca cireasa.

E clar ca am exagerat. Detest claxonul altora din toata inima mea mica si neagra. Insa asta nu m-a impiedicat sa ii tratez eu pe altii cu al meu din belsug. Nimic nu m-a impiedicat sa sanctionez in acest fel hilar bmw-urile & alte masini mari, cu mitocani la bord. Am claxonat cand le-am zarit depasind coloana, vening pe contrasens, taind fata si facand slalom prin orasul asta deja sufocat.

Am claxonat batranele care treceau pe unde nu se poate povesti. Am claxonat caini, ca sa evitam un macel. Am claxonat femei bogate oprite de-amsulea pe banda din dreapta. Mai aveam putin si claxonam, in mod libidinos, barbatii aratosi de pe strada. Am claxonat mult, caci am avut de ce.

Acum s-a cam ispravit. De rusinea sunetului pe care claxonul meu a inceput sa-l scoata, ma voi gandi nu de 2 ci de 22 de ori inainte sa-l apas. Ma gandesc ca, odata inceputa coborarea, starea claxonului meu o sa se deterioreze pe masura ce abuzez. Si cum fara claxon deloc nu pot trai si cum in service sa-l fac sa graiasca din nou nu-mi place sa ma duc, solutia e simpla.

Claxoneaza acum cireasa in sfarsit civilizat, cu grija, doar cand e musai. Aplicam starea de necesitate, caci mi-a ragusit claxonul.

vintage: sufletul pereche incotro

ianuarie 29th, 2011

“La intrebarea exista suflet pereche, oamenii au raspunsuri variate. Poate ca sunt in functie de religie, sex, educatie, discutii de acasa si venituri si mai stiu eu ce.

Cinicii zic ca nu exista si ca e o prostie feng shui inventata de femeile prea romantice si care au prea mult timp liber, ca sa poata spera in continuare la aparitia unui Fat-Frumos pe cal alb.

Ia uitati-va in jur la cuplurile stabile, zic ei, vi se pare ca sunt suflete pereche? Sau ca sunt niste oameni decenti care au inteles cum sta treaba, au scapat de fluturii din cap si incearca sa se descurce cat mai bine cu ce au la indemana?! Hai sa incercam sa ne linistim aici, va rog.” (Sana Nicolau, 7 iulie 2008, hotcity.ro)

Continuarea aici.

discutia ciresei cu gpsul

ianuarie 28th, 2011

Daca ma enerveaza ceva la drum este un gps femeie care isi bate joc de mine sistematic.

Lucrul asta mi s-a intamplat de curand, timp de 4 zile lungi si dese. Eu si Aneta, gpsul, am dezvoltat o relatie de nisa, bazata pe ura reciproca si dispret permanant. Asa ca insist sa fac public la ce s-a ajuns. Mai jos, o parte din stenograma discutiei care a avut loc cand pe taramuri streine, cand pe un picior de plai sau chiar o gura de rai, dupa caz.

-You are over the speed limit.

-Atata stii sa spui. Papagalule ce esti, Aneta.

-You are over the speed limit.

-Esti varza, am restrictie de 70 nu 50, baga-ti mintile in cap, ca te sparg.

-You are over the speed limit.

-Lasaneeeee, lasaneeee, ca ne plictisesti.

-After 4-hundred-and-20-meters keep right. (Scurta pauza). Prepare to keep right. Keep right.

-Sunt pregatita, fata mea. N-ai tu bani nici imparatul cat sunt eu de pregatita sa tin dreapta.

-Recalculating.

-Tu mi-ai zis sa apuc pe aici si acum ce faci. Tu cu cine tii, mai animalule.

-Recalculating.

-Vezi ca te balbai si te faci de cacao.

-You are over the speed limit.

-Esti ne*beeep, asta e problema. Acum am inteles.

-Prepare to keep straight.

-Ma bucur ca esti calma. Iti face bine. Noi am gresit drumul si tu esti de un calm dracesc. Vaco.

-Recalculating.

-Recalculating.

-Iesi afara.

-After 4-hundred-and-80-meters prepare to keep straight. Keep straight.

-Mi-ai dat o informatie foarte revolutionara. E un drum drept, nicio cotitura. Tu imi zici sa o tin tot asa dar mai pe dreapta.

-Drive for 224 kilometers.

-Esti sigura ca atat mai e. Ma deprimi.

Imi pare rau ca nu pot sa reproduc pentru public si mimica ciresei, gestica si alte elemente ajutatoare. In discutiile mele cu Aneta, pe care unii insista sa o cheme Marta, am trecut prin multe stari. La inceput de drum ingaduitoare. Pe masura ce calatoria se prelungea, zeflemitoare. Cand ajungeam la capatul puterilor, ajungeam rugatoare. Aneta insa, nimic. Ii dadea inainte.

-Drive for 164 kilometers.

Daca sunt oameni care inteleg nervii fructului cireasa si au patit lucruri similare, sa vina sa se prezinte. Cireasa nu vrea sa fie singura vietate care a ajuns bataia de joc a gpsului.

despre brandingul matusii

ianuarie 26th, 2011

Cireasa are mai multe matusi. Printre ele, una este apriga atat la bucurie cat si la maine. Ea tine cireasa din scurt, cu un capastru bine fixat pe cap.

Cand matusa asta pleaca creanga prin lume, lasa ciresei de rezolvat niste treburi. Ca si in alte dati, am primit si acum un dosar cu instructiuni si deadline-uri precise. Te duci cireasa acolo, acolo, acolo si acolo. Spui asa, asa, asa si pe dincolo. Zici ca te-am trimis eu. Personajele catre care ma trimite matusa includ doctori, asiguratori, farmacisti si inca niste doctori.

Ok matusa, voi proceda intocmai.

Ma duc eu la doctor si abia apuc sa rostesc numele matusii, ca se deschide un univers de posibilitati. Sunt bagata in fata cu forta, sunt poftita sa stau jos impotriva vointei mele. Chiar si asistenta doctorului e la curent cu matusa insasi, cu nevoile matusii, cu destinatia unde e plecata matusa, cu data intoarcerii matusii si cu alte detalii abracadabrante.

Pentru ca stim si noi cum sunt doctorii. Cireasa e bucuroasa cand vreunul isi aduce aminte macar o virgula din viata ei. De obicei sunt nepasatori, uituci, ursuzi. Ca niste vecini neprietenosi. Cand vine insa vorba de matusa, mai am putin si sunt sarutata frantuzeste de catre personalul medical.

Pornesc apoi spre asigurator si raman perplexa. E de ajuns pentru domnisoara cu pricina sa auda din gura de cireasa “buna ziua sunt” si se lumineaza la fata. Sunteti nepoata doamnei N., matusa. Dada, ingaim eu. Luati loc, imediat rezolvam. Stie pe de rost suma ce o are de platit matusa si mai are putin si imi face si un masaj la picioare, caci ma vede obosita.

Farmacista nu asteapta sa zic mare lucru. Desi sa fim seriosi, cate farmaciste isi stiu clientii. Romanii dau in fiece zi buzna in farmacii, pentru care au un apetit grozav, bolnavi au ba. Totusi farmacista stie exact despre ce e vorba cu matusa. Ii rosteste numele, stie din prima care sunt cerintele ei de peste mari si tari. Totul e aranjat.

Asa stand lucrurile, nu pot sa nu ma gandesc ca trebuie sa stau serios de vorba cu ea, cu matusa, cand s-o intoarce. Pentru ca modul ei de a-si face branding este tare eificient si deci as lua-o consilier. Am si eu obiective, sa stiti. Vreau, matusa, ca atunci cand merg la cinema, aprozar, benzinarie, spalatorie si cafea, hoardele de oameni sa scandeze. Cireasa, cireasa, cireasa.

sa le dea Dumnezeu sanatate olandezilor

ianuarie 26th, 2011

Cand s-o-mpartit norocu’, olandezii au prins loc in fata.

Dada, asta trebuie sa fie motivul. Altfel nu pot sa-mi inchipui cum de capatat asa niste insusiri fizice de mare clasa. Olandezii sunt cei mai inalti barbati pe care i-am vazut vreodata. Si nu e vorba de unul, doi, acolo, tapi ispasitori ai unei specii formate din oameni normali. Nu. Toti olandezii sunt zamisliti ca brazii.

Si nu e doar asta. Olandezii au carnea tare pe ei, ca si cum merg la sala 5 ore in fiecare zi data de la Dumnezeu. Asta e ceva cu adevarat grozav. Bineinteles ca acum ma roade curiozitatea napraznic. Vreau sa stiu ce mananca olandezii cand sunt mici. Si apoi cum dorm olandezii, ca sa ajunga asa niste exemplare. Sa ma lamureasca cineva cum se distreaza si la ce viseaza olandezii de se dezvolta atat de armonios.

Chiar, oare de ce au olandezii ochi albastri si par deschis la culoare, placut ochiului de femeie.

Imi inchipui ca acolo sus unde respira ei aerul se prezinta altfel decat am putea banui. Ori are in chimie ceva in plus de mare trebuinta, ori ii lipseste ceva daunator care noua, celorlalti, ne prisoseste. Imi permit sa zic asta pentru ca olandezii astia inalti sunt mai mereu veseli si nimic nu pare sa-i tulbure.

Tulburata sunt doar eu, cand ii zaresc raspanditi prin lume. Caci olandezii, va spun, umbla peste tot, bezmetici. Ii gasesc pe partii, in piscina, la cumparaturi, ascunsi prin hoteluri sau chiar in timp ce incerc sa merg la job.

Ce pot sa-si mai doreasca olandezii, chiar nu dibui cu mintea mea sloboda. Poate doar sanatate, ca sa continue ce fac ei mai bine pe lume. Adica sa fie frumosi, bine crescuti ca un aluat framantat cu daruire, fericiti, sportivi, biciclisti si relaxati ceva de pomina. Bine, atunci sa le dea Dumnezeu sanatate olandezilor, ca merita. Aprigi barbati.