cireasa despuiata din prima

februarie 29th, 2012

De obicei cireasa alege sa mearga imbracata pana-n dinti iarna pe strada.

Are si ea principiile ei. In plus, pielita subtire de cireasa este fragila si nu se vrea scoasa in ger. Dar sunt momente cand nu are incotro, isi da si ea seama pe data. Si atunci se opreste din tot ce face, lasa geanta deoparte si da jos tot ce are pe dansa. Apoi sta goala asa si il lasa sa se zgaiasca cat pofteste. Asa e uneori.

Daca imi place ceva tare pe lumea asta atunci cand vine vorba despre barbatii din jur si femeia din mine, apai asta e complicitatea. Adica jenesaisquoi-ul ala care se isca intre doi oameni care se plac si petrec timp de calitate impreuna. E delicioasa istoria care se tese sub ochii mei. Cu glume bune, cu expresii si priviri luate din baza de date.

Si totusi, cand dau peste un barbat care pare ca imi pricepe mecanismul inca din prima secunda, mi se pare sexy. Barbatul cu pricina poate sa nu fie neaparat unul dintre sufletele mele pereche. Si totusi el are manualul meu de functionare, cu tot cu CD si telecomanda, de cum am facut cunostinta.

In momentele astea cireasa se fastaceste. Roseste cand el stie ce vrea ea sa zica, sa manance, sa asculte, sa bea, si ii anticipeaza in mod curios fiecare urmatoare miscare. Si de obicei barbatul cu pricina stie ca este special si pluseaza si ii da dovezi si mai graitoare despre abilitatile lui speciale.

Asa se intampla cu unii barbati ce ii apar in cale. Se intampla destul de rar, macar atat. Altfel unde s-ar ajunge.

cireasa si domeniul de resort sau 6 ani de blogging party

februarie 28th, 2012

Ma tot tin sa scriu despre asta de cateva zile.

M-a chemat Manafu joi la 6 ani de blogging party si m-am dus. Si bine acum facut. Caci acolo, in centrul orasului, erau stransi toti prietenii mei vechi de blogging. Cu mic, cu mare, cu urias.

Unde mai pui ca sunt convinsa de un lucru. Tot acolo erau adunati si viitorii mei prieteni de blogging. O gramada de fete noi, cu care sigur o sa ma mai intalnesc. E grozav cum se improspateaza lucrurile si cum se misca, plin de talent, domeniul meu de resort.

Si mi-am dat seama de ceva. E asa de dulce sa faci parte dintr-un grup de oameni intre care sa te simti asa de bine si in viata cea de toate zilele, nu doar online. Din cei 6 ani de blogging propusi de Cristi drept aniversare, eu am blogerit 4 jumate. Si abia m-am incalzit, caci sunt multe proiecte si povesti pe teava.

Mi-a placut si merci. Si la cat mai multi ani de blogging, insirati ca margelele internetice pe o ata.

mazare my way or the highway

februarie 27th, 2012

Cireasa a fost intrebata de doua ori intr-o singura zi de ce mazarea ei nu are sos rosu. Ei bine, n-are pentru ca ii sade mult prea bine doar cu sosul ei cel putin verzui.

Si cum necredinciosii, mari amatori de sos tomat in mazare, au gustat din mazarea neimbujorata si au decis ca e buna, am zis ca e cazul. Sa pun adica aici reteta de a prepara o mancare decenta de mazare in cel mai lejer mod din lume.

Se ia o ceapa maricica, se taie ea cat mai convenabil de mic cu putinta. Se pune in cratita si se adauga 3 linguri de ulei, de preferinta de palmier. Se pune si niste apa impreuna cu uleiul, cat sa pluteasca solzii de ceapa in zeama asta. Se pune pe foc si cand totul incepe sa miroasa ca la o vecina acasa si ceapa se face nitel transparent, incepe filmul.

Adica se taie coltul pungii de mazare congelata si se adauga in cratita tot continutul asa cum e. Fara sa-i mai faci ceva inafara de un spalat ferm si rapid inainte. Se mai adauga apa si se amesteca vartos totul de 2 ori. Asta pentru ca apa cu ceapa, cu uleiul si cu mazarea sa se imprieteneasca si sa stea in continuare la sueta.

Apoi se pune capac si se asteapta vreo 20 de minute. Se ia capacul, se amesteca putintel, se pune sare si cat de mult marar ai prin casa. Si ai face bine sa ai, caci e magic si la omleta. Asa. Si se mai lasa 20 de minute. Apoi e gata. Sigur e gata. Puteti sa gustati, daca nu ma credeti. O sa fie divin.

Deci tineti mazare congelata in casa si tineti si minte ca ea se face asa. My wayor the highway.

PS: Gasisem si o poza misto, daca ar fi fost sa fie sa mearga sa o incarc. Lasa, e ok.

top 10 pofte de calatorii locale

februarie 27th, 2012

Cireasa simte mugurii primaverii cum ii erup pe sub piele. Primavara pe care altii nu vad inca o agita si ii creeaza un enorm dor de duca.

Locsoare tentante de prin tara i se strecoara sub tampla infierbantata, chiar si pe timp de noapte. Se gandeste unde sa poposeasca mai intai. Deci care sunt primele 10 locuri cand drumul s-o deschide verde si soarele o sa o insoteasca prin aerul in care zboara papadii si mici fapturi.

Apuseni. Am de trecut prin Arieseni, Huedin, Albac si alte locuri de pe-acolo, cotloane de frunze si oameni draguti pline.

Judetul Mehedinti. Inca nu am stabilit un popas anume dar am auzit ca este incantator. Si unde este incantator, hop si eu si ai mei.

Vama. Stiu ca nu pot face baie dar macar vreau sa simt vantul prin scurtele-mi plete. Si sa-mi aleg de pe acum locul unde imi pun prosopul la vara si nici ca il mai dau dus de-acolo.

Delta. Vreau sa stau de data asta 10 zile. Sa cotrobai prin paduri, sa mananc peste cu nemuluita, sa stau de vorba in tihna. Sa ma imbaiez, sa ma uit la cer.

Cluj. Stiu ca ma asteapta acolo, cuminte, orasul. Si mi-e dor si de prietenii care stau la buza dealului de unde se aude cucul. Jur, cucul.

Bucovina. Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si a cherry stiu ca acum, cand vorbim, cineva roboteste la o casuta. Ea va fi gata in curand si noi vom merge sa o vizitam si sa ne delectam cu tort de ciocolata.

Cireasa nu o sa faca mutre daca i se propune sa plece degraba spre Banat. Cine stie ce chestii o asteapta acolo. Hmmm, cu cine sa vorbesc eu despre asta.

Sarmisegetusa. Multa lume zice ca nu e nimic special acolo dar zau daca nu vreau sa-mi var codita si sa verific cu ochii mei. Peste tot e ceva frumos.

Dobrogea si ale ei drumuri prafuite. Vreau sa ma impresor de maci si sa o bat de-a lungul si de-a latul, fara un scop anume si aproape fara harta. davitblog awaspinter topkabar awasgila

Si sa-mi zica cineva cum se ajunge imediat in Maramures. Caci si pe acolo am niste treaba. Macar sa mananc clatite cu dulceata dimineata si alte bunatati. Dar si sa vad niste manastiri din lemn si femei cu fuste plisate si basmale inflorate.

O sa ma gandesc serios la toate astea. Vreau sa lovesc drumul, in sensul bun.

vintage: sunt gasca nr. 3327/2008

februarie 25th, 2012

Ce-am mai ras de ele. Ce m-am mai distrat. Cu trufie mi s-a parut ca majoritatea femeilor sunt niste gaste. Si ca eu, eu, sigur sunt superioara. Cel putin pentru ca am bun simt atunci cand vine vorba de barbatii care spun lucruri traznite.

M-au spart mereu filmele alea americane in care el o inseala pe ea. Ea se prinde si se supara rau. Ii comunica lucrul asta cu niste tigai aruncate in cap. El se apara bine, capata doar un cucui mic la ochi. Cat sa il faca inca mai dezirabil. Femeile mor dupa barbatii in dificultate. Dupa cei cu caini. Cu copii. Sau cu verigheta.

Si ii spune dar cum poti sa crezi asa ceva? Faptul ca m-ai vazut intromisionandu-ma in vecina noastra si prestand miscari de du-te vino nu inseamna nimic. Ai vrut sa vezi asta, a fost proiectia ta. O nascocire pentru ca esti asa de stresata in ultima vreme.

Draga, ti-am zis sa muncesti mai putin. Si sa te hranesti mai bine. Si sa te mai duci si tu pe la spa. Uite iti dau eu bani. Mai du-te si tu la coafor. Schimba vopseaua. Si nu mai crede ceea ce vezi cu ochii tai. Ca nu e nimic acolo.

Ea se inmoaie toata si isi da seama ca a gresit. Cum a putut sa creada asa ceva? Ca el o inseala? Niciodata n-ar face asa ceva. Ba chiar invita vecina la masa. Ca sa dovedeasca ca va sterge orice urma de vedenie. Si ca e gata sa redevina cu capul pe umeri. Mi se parea ca numai in filmele americane se poate asa ceva. (Sana Nicolau, hotcity.ro septembrie, 2008)

Continuarea despre cum el m-a inselat si eu am devenit o gasca de tip film amercan e aici.