scrisoare deschisa catre zana maseluta

aprilie 30th, 2009

tooth-fairy

Draga zana maseluta,

Eu inteleg ca atunci cand eram cireasa mica-pitica, aveai un rost clar.

Eu iti daruiam cate un dintisor de lapte, vai de mama lui. Mai tii minte cum aratau? Hi-hi. Si tu il luai si naiba stie ce faceai cu el. Nu ma bag. Job description-ul tau.

Cert e ca il vindeai pe bani buni. Altfel nu imi explic cum de iti permiteai sa-mi dai si mie inapoi o cota parte. Am facut afaceri bune impreuna.

Apoi, ai disparut ca un fum. Tu sigur invarti in continuare chestii prin gurile oamenilor. Stiu eu. Cireasa nu e fraiera.

Dovada ca si eu iti mai dau din cand in cand dinti. Sau parti din dinti de-ai mei. Doar ca nu imi mai intra in cont nimic pe chestia asta. Si nu mi se pare ok.

Deci acum, spune si tu. Relatia noastra s-a transformat din ceva win-win in ceva win-lose. Unde eu lose. Zana maseluta, ti-am zis ca eu urasc sa pierd? Imi clantane dintii de nervi.

Asa cum vad eu, o cireasa, lucrurile acum. Ai doua posibilitati. Si sa nu zici ca nu poti. Sigur ca ai sange sa faci asta. Ca de-aia esti ditamai zana.

Ori pui mataluta mana si-mi lasi dintii in pace. Ca iti dai seama, miza e acum mult mai serioasa. Nu e ca atunci cand eram mica si credeam orbeste in tine. Tu iei dinti care nu se mai intorc niciodata la mine.

Ori, si sunt deschisa si la asta. Imi iei particele din dinti. Si atunci marci banul, zano. Da frate. Iei dintele, pui colea deoparte, in plic. Bani pentru tratamentele luxuriante ale ciresei cu dentitie firava.

N-o sa zic la nimeni de aranjamentul nostru, iti dai seama. Eu am lucrat prin corporatii si am invatat acolo o gramada de chestii. Printre care legea precedentului.

Stiu ca daca se afla ca noi doua suntem pe combinatia asta. O sa tabare toti stirbii si frustratii pe tine. Sa-ti ceara bani, dinti, masini, ceasuri, electrocasnice, femei, vacante all inclusive. Si mai stiu eu ce.

Deci nu te dau in fapt. Ramane intre noi.

Dar zano, nu te fofila. Vino cu o solutie viabila la cireasa. Ca daca nu, odata ma infoi si ma zburlesc la tine. De-ti sar dintii de frica.

A ta vesnica si credincioasa,

Cireasa.

cireasa certata cu sapunul

aprilie 28th, 2009

sapun

Staaati, ca nu ma prindeti voi pe codita gresita. Cireasa nu-i certata cu apa si sapunul. Cireasa se balaceste si se sapuneste ca o ratusca la patrat.

Dar ea incearca de cand e mica. Sa descopere sapunul care sa o faca fericita. Si parca e un facut. Oricat persevereaza, nu reuseste sa obtina decat prafut in ochi si frustrare in sufletel.

Am fost in magazinele de sapunuri ale lumii. Am incercat pana loc comanda. M-am sfatuit cu vanzatori. Am luat acasa si m-am clabucit. Ntzz. Nema. Vax. Canci. Niciodata nu am gasit sapunul care sa ma multumeasca plenar.

Ajugand eu maslina obosita si blazandu-ma. Ultimii ani mi-i am petrecut in zona eco-bio. De-aia toti musafirii mei se plang. Ca sapunurile din baia cireseasca. Au culori bizare si mirosuri care ii fac sa iasa de acolo urland.

Recunosc cinstit. Nici mie nu-mi plac defel. Ce femeie doreste sa se spele cu un sapun kaki care miroase a sulf? Doar ca aceasta cruciada pentru aflarea sapunului perfect mi-a infrant vointa.

Mai sunt unii. Care nici macar nu reusesc sa-si dea seama. Care dintre obiectele din baie sunt sapun. Si care nu.

Asta pentru ca, tot trecand prin atatea suferinte. In prezent incerc sa ma distrez si eu cum pot. Si detin sapunuri cu forme de oi, melci, pestisori, stele de mare, vaci si magarusi.

Singurul lucru care ma face sa ma razvratesc din cand in cand. Sa-mi pun armura, sa iau calul si sa plec din nou in cautarea lui. Este ca alti oameni au gasit ceea ce eu caut din fasa.

In baile lor se lafaie sapunuri diafane. Care improasca in jur mirosuri in care ai vrea sa fii invaluit o viata.

In calitatea mea de soap detective. Am incercat deseori sa vad inscriptia sapata in sapunurile altora. Cand mergeam la baie, scoteam lupa si examinam atent. Inchizand unul din ochi si mijind pe celalalt. Apoi pipaiam in speranta ca dibui.

Degeaba. Ajungeam mereu prea tarziu. Cand membrii familiei, nonsalanti, folosisera deja de multe ori sapunul. Indiferenti la chinurile mele.

Sa intreb, mi-a fost mereu rusinica obrazului subtire. Am vrut sa pastrez aparenta ca si eu am sapunul pe care mi-l doresc. Ca sunt normala si castigatoare, ca si ei.

Apoi am luat la rand la mirosit rafturile de hipermarketuri. Incat ma stiu toti supraveghetorii de raion. Am si poza la raft, cu text dedesubt.

“Cei ce vedeti pe aceasta femeie mica amusinand sapunuri, cu narile desfacute, goniti-o. Sau imobilizati-o la pamant, cu un picior pe gat. Si chemati de urgenta seful de magazin. De acolo preluam noi. Multumim, conducerea.

Si nota in subsolul notitei. Pentru ca ea miroase 2-3 ore si apoi pleaca, nu cumpara nimic. Desi e bine imbracata si pare normala la prima vedere, e nebuna. E “clienta” veche si are interzis la raionul asta.”

Asta patesc de-o viata. Daca vreti sa ma ajutati. Va rog frumos sa-mi recomandati un sapun care va place voua. Unul de-l pot gasi la un magazin. Nu trebuie sa fie de fite. Un sapun normal caut.

Unul solid, nu lichid. Am uitat sa precizez asta. Pentru ca dupa ce ca sunt o cireasa fara noroc la sapun. Mai sunt si retrograda si nu imi place gelul. Ajutor.

turcismul din mine n-are lecuire

aprilie 28th, 2009

istanbul

Credeam ca sunt ok. Ca primavara asta am scapat. Ca pot sa stau si eu linistita la soare, in parc. Sau cuminte pe mal de mare, langa granita.

Am sperat ca nu mai trebuie sa fug de la birou. Ce-o zice Dana. Sa imprumut iar bani. Ce-or zice creditorii. Si sa o tai lasand in urma un norisor de praf de minune. Ce-o zice mama de cireasa.

Aiurea. Ti-ai gasit. A inceput iar. Ce surpriza. Sa-mi clocoteasca sangele navalnic prin venele delicate de cireasa turcofila. Sa ma trezesc fredonand cat pot eu de tare Askim Surpriz.

Deja nu mai pot sta locului de atatea furnici stranse pe talpa mea numarul 36. Care se milogesc de mine. In frunte cu a lor craiasa. Sa plec odata in turcime. Sa ma salvez. Sa ma izbavesc aruncandu-ma in cap in adana kebap si ceai de mere.

Slaba cum sunt de refuz. M-am lasat sedusa inca o data. Cred ca a 12-a oara. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese.

Am anuntat pe turcoaica Nihal ca in sfarsit se intampla. Si ca simt enorm si vaz monstruos. Am rugat-o sa faca program prielnic. Ce sa includa, acum ca activitatile primitive de facut la Istanbul. Sunt deja fumate pana la filtru de cireasa turcita.

Sa includa ceva dansuri din buric. Baie turceasca la cel mai smecher stabiliment istoric & masaj complet tot acolo. Cafea la turnul din mijlocul Bosforului. Si alte lucruri exotice. Pe care sa le degust stand turceste.

A, am cerut si o intrevedere fulger cu presedintele republicii. Care sa ma ajute sa-mi gasesc un job temporar bine platit. Pe perioada de 6 luni. Ca de ceva vreme planuiesc sa ma fac cireasa turcizata.

Sageata albastra mai are nevoie doar de benzina si asigurare. Ca sa o porneasca vitejeste pe pamant bulgar. Si apoi sa se indese printre minarete si zgarie nori. Pana la poarta blocului din cartierul Levent. Unde cireasa o sa maie peste noapte.

Imi sare inima din piept de pofta. Ma sufoc de bucurie ca o sa degust pestisori proaspeti din Bosfor. Sunt emotionata ca o scolarita de lanurile cu maci pe care o sa le vad pe drum.

Turcilor cata frunza, cata iarba, pregatiti-va. Vine cireasa valaho-danubiano-pontica cu arme si bagaje. Si va cotropeste de nu va vedeti. Ca sa spele rusinea stramosilor ei ieniceri, spahii si domnite moldovene pangarite.

Si trebuie sa recunosc, plecand ochii de caprioara. Ca desi poate ar fi mai bine sa fiu francofila sau anglofaga. Ei bine, turcismul din mine n-are lecuire.

cireasa nu scuza falsa dezordine

aprilie 27th, 2009

liar

Exista pe lume un soi de oameni. Care nu se incanta la masini scumpe si bijuterii. Se blazeaza taman la partide de sex focoase si mancaruri alese. Si nici macar nu le trece prin cap sa plece in vacanta in insula La Reunion.

Ei sunt fericiti doar atunci. Cand dupa ce reusesc sa te aduca sub vreun pretext in vizuina lor, acasa. Sanctuar de harciog fara alta ocupatie, aranjat pana in cele mai marunte cotloane.

Te opresc atunci chiar la intrare. Unde zambesc dulceag-mincinos si zic. Scuzati dezordinea. Apoi se uita mandri la pardoseala sclipicioasa. Probabil data cu pronto acum 3.5 minute.

Pardoseala pe care poti s-o si lingi ca pe o acadea, daca ai chef. Si apoi se uita inapoi la tine, in culmea excitatiei aproape sexuale. Ca sa vada feedback. Ia, ai cazut pe spate?

Ei adora sa vada cum te fastacesti. Si cum nu stii in ce fel sa te mai explici. Ca tie nu ti se pare asa. Spera ca o sa-ti gasesti cuvintele cele mai potrivite. Sa le lauzi curatenia.

Si ei apoi se apara, cu maximum de convingere. Nuu, iarta-ma, chiar n-am avut timp sa fac. Am venit direct de la serviciu. Si de-aia m-ati prins asa. Daca veneati alta data, era mult mai curat.

Cand era mai mica. Cireasa chiar credea ca l-a prins pe respectivul cu chilotii-n vine.

Ca probabil covorul omului e plin de vin rosu, noroi si ketch-up, la un loc. Exact ca in reclamele pentru dispozitive demo. Si ca in ghivece sunt infipte mucuri de tigari.

Verifica veioza, sa vada daca pe ea troneaza niste strampi. Fugea in bucatarie sa constate chiuveta pline de vase imbacsite. Din care s-au nascut fapturi noi, primordiale. Si se uita la cainele, probabil nescos. Murdar si el, cu ghemotoace prin blana.

Abia mai tarziu, crescand ea, a inteles cireasa. Ca scuzele astea sunt o butaforie. Ca nu are nimic de scuzat. Si ca respectiva locuinta. E mereu mai dereticata decat o farmacie. Si mai lustruita ca un magazin unde se vand bomboane.

Ca de fapt oamenii cu pricina freaca toata ziulica la scorbura. Si nu se linistesc pana nu smulg de la ceilalti. Vorbe de lauda. Cum alta strategie n-au gasit, o baga pe-asta.

Si chiar daca ea simte putina mila pentru persoanele cu pricina. Obsedate de subiectul asta. Si in disperata nevoie de cuvinte elgioase la adresa curateniei. Tot nu mai vrea sa le intre in joc.

Asa ca atunci cand i se intampla. Declara pe loc ca ea nu scuza dezordinea. Nu cand e falsa.

cireasa si (panto)mima

aprilie 24th, 2009

O

Ce ma fac. Cred ca orgasmele mele sunt nitel diferite decat cele intreprinse de alte semene. Altfel nu-mi inchipui de ce sunt intrebata cu o frecventa uluitoare. Daca am avut.

Daca zic nu, e vai si-amar. Se lasa cortina grea, de catifea visinie, intre protagonisti. E ca si cum am marturisit ca mananc nou-nascuti la micul dejun. Pentru ca imi e prea pofta. Si mi se pare absurd sa ma abtin. Doar o viata are omul.

Si daca zic ca da. Nu e deloc indeajuns. Este doar primul pas pe drumul spre stabilirea adevarului. Personajul barbat se incrunta nemilos. Ma fixeaza cu degetul aratator. Cu care ma impunge apoi si in coasta. Si incepe emisiunea forensic detectivs.

Sunt pusa sa ma jur pe mama, pe rosu, pe sanatatea mea, pe lumina ochilor din cap, pe verde stop, pe disparitia florii de colt, pe sanatatea copiilor mei nenascuti si pe pereclitarea batlanului de preerie. Ca nu am (panto)mimat.

Cireasa, daca minti. Nepotii tai nu o sa mai vada niciodata o padure de mangrove. Ce inima ai sa iti asumi asta? O responsabilitate uriasa apasa pe umerii tai mici. Uita-te in ochii mei si recunoaste. Ai avut? Da? Atunci demonstreaza.

Inca in pielea goala, sunt imbrancita in fata completului de judecata. Si obligata sa ma reprezint singura. Desi nu sunt cireasa-avocat.

Si sa conving cum oi sti eu pe stimatii jurati. Ca am vazut artificii si stele verzi de atata placere. Ce mi-a fost daruita de catre reclamantul din patul inca moale si cald. Da, domnul acela care este imbracat, ca si mine, tot in pielea goala.

Sunt siluita sa demonstrez practic. De parca asa ceva e floare la ureche. Ca nu am deschis gura spre a slobozi sunete erogene false. In timp ce eu ma gandeam de fapt. Daca sa-mi schimb culoarea manichiurii. Ca prea port rosu de 10 de ani.

Ca nu mi-am fortat prin procedee miselesti femeiesti. Inima sa bata mai tare. Ca nu am mi-am folosit carisma proverbiala pentru a convinge porii. Sa elibereze dulce sudoare. Si nici nu mi-am instigat pupilele sa o ia razna la momentul dinainte stabilit.

Doamnelor si domnilor, zau ca am avut. Martora mi-e luna. Sau soarele, dupa caz. Si norii, au vazut si ei prea bine. Si ploaia, ploaia stie tot. Si poate fi chemata in instanta sa depuna marturie favorabila ciresei.

Cum reclamantul si juriul se uita zeflemitor la impricinata de cireasa. Ma bosumflu de atata neincredere. Si ma intorc cu spatele la locul crimei. Asta, va zic sigur, echivaleaza cu o confesiune scrisa ca da. M-am prefacut.

Cum situatia de fata imi genereaza tot felul de dificultati in relatiile sociale. Situatia asta nu mai poate continua. Vreau si eu sa am o viata normala. Fara sa creez, odata cu extazul, suspiciune in randul apropiatilor.

Si propun asa. O explicatie de natura sa rezolve conflictul pe cale amiabila.

Mi se spune uneori ca sunt speciala, ce o mai fi fiind si asta. Des mi se spune. Si atunci de ce nu putem admitem. Fara sa mai facem atata balamuc. Ca si orgasmele mele sunt la fel de speciale ca si generatoarea lor. Deci putin diferite fata de medie.

Si cer, in fata micii adunari locale. Sa nu mai fiu trasa la raspundere si bruscata cu privire la acest subiect. Pentru ca de-a naibii o sa invat panto(mima) cum scrie la carte. Si atunci sa va tineti.

In incheiere, cireasa vrea sa stie. Daca e singura care intampina atata neincredere. Sau e un flagel contemporan care rapune sud-estul Europei.