Cireasa e prietena buna cu rutina.
Cum ea are sau macar incearca sa posede un psihic echilibrat, crede ca si rutina o place tare de tot, poate la fel de intens, pe cireasa. Deci este o chestie din soiul ala atat de rar, bazata pe dragoste si respect reciproc. Cireasa si rutina sunt doua boabe-ntr-o pastaie.
Imi place sa mananc aceeasi mancare buna chiar daca cineva o gateste prea des. Ma las cu evlavie prada gusturilor mele zglobii chiar si in fiecare zi. Putina salata orientala marca “cireasa”, niste icre grozave iesite din mana de mama de cireasa sau sarmale de orez facute de matusi-mea cea priceputa si repede curgatoare si uite cum sunt in paradis.
Ma incanta sa sed la exact aceeasi masa in locurile ce-mi sunt pe plac. Nu ma plictisesc de fel sa vad lucrurile din fix acelasi unghi, ani de-a randul. Aceeasi doamna imi face masaj de vreo 13 ani. Ii stiu miscarile pe dinafara. Si cu toate astea nu incetez sa ma bucur de apasarea ei si frecusurile ei linistitoare.
Merg la mare in fiecare weekend si ma intind cam in acelasi loc, ore in sir. Dansez cam pe aceleasi scari din acelasi club si beau cam aceeasi mare cantitate din cam acelasi fel de alcool. Nici poveste sa ma plictisesc. Lasati rutina sa vina la mine. O sorb cu placere din pocal, doar sa-mi puneti gheata.
Am orase preferate cu persoane preferate si cafenele preferate si strazi pre-umblate pe care o sa ma pre-umblu din nou, cu aceeasi placere, in cam aceeasi perioada din an. Istanbul, mai asteapta doar putin te rog, pana o sa te joc in picioare. Promit. Viena, si tu la fel, ca doar vine iarna si ne place sa schiam in aceeasi formula, cam pe acelasi gen de partii, in aproape aceeasi perioada.
Am oameni preferati, aceiasi, mereu aceiasi, de care nu ma plictisesc niciodata. Rutinele lor fac parte din stilul meu de viata si totul merge de minune asa. Cand sunt intr-o relatie, nu am nevoie de carnatie noua ca sa pot respira. Imi place carnea barbatului de langa mine marinata in rutina.
Singurul loc unde rutina ma zgarie pe retina este insa tot dragostea. Nu, nu trebuie sa pasesc acolo, pe terenul ala aparent linistit dar de fapt atat de minat intr-un mod antipersonal. Atata lucru stiu si eu. Ma feresc de precedente in iubire ca dracul de lamaie. Si stiti cat de tare se fereste dracul de lamaie.
Rutina capului meu care se cuibareste in scobitura unui umar numai bun trebuie pastrata. Si si multe alte rutine placute si neinrobitoare pe care le construim de placere si care pot fi inlocuite lejer cu altele, oricand. Dar intamplarile care se transforma in obiceiuri si ele, la randul lor, sub privirea inocenta a partenerilor, in pietre de gat, trebuie pulverizate, arse si schilodite din fasa.
Cireasa se bate pe burta cu rutina. Dar cand rutina se obrazniceste si vrea sa se urce peste cireasa in pat, sa o sufoce, atunci schimbam foaia.