cei mai frumosi nori din viata mea

august 9th, 2011

Am colectionat aproximativ o duzina de persoane care ma tot intreaba de ce tac despre bali cu atata indaratnicie. Pai uite.

Motivul e foarte serios. Bali a fost o experienta intima tare. Mi-a facut des pielea gaina, mintile funda, inima sa ingane fericita cantece de leagan. Si m-a atins in atatea locuri moi si sensibile incat mi-e rusine sa dezbrac asa, de tot. Cum sa-mi intorc eu interiorul pe dos in public. Mai bine ganguresc in gand cu gandul la insula.

Azi dimineata iar m-a pocnit dorul. Am deschis iar pozele. Am depanat ce-ar fi fost daca. M-am uitat la norii romanesti atarnati deasupra balconului. Am avut mereu despre ei o parere buna. Dar imediat mi-am adus aminte de norii de un gri balinez, cu miros de ploaie-care-nu-mai-venea-si-ce-bine-era-asa.

Adoram sa stau sub ei in costum de baie, cu picioarele balacite fara discernamant intr-o piscina. Si beam o cana mare de cafea cu lapte condensat, dupa ce ma delectam cu o clatita mare cu banane. Viata balineza mi-a intrat sub piele ca un vierme pretios. Greu sa traiesc cu el sadit acolo dar nu l-as da pentru nimic in lume.

Imi lipsesc zambetele cu toti dintii la vedere scrise pe toate fetele pe langa care am trecut. Mi-e ingrozitor de dor de distractia pricinuita de maree. De copii cu piele de cacao cu lapte care se zbenguie cu zmee la inserat. Si alearga liberi, ca niste caluti pe plaja aparuta de unde nu-i.

Vreau sa ma intorc acolo, vreau mereu sa ma intorc acolo. Cam de cand am aflat ca exista. Dar nu pot sa ma tot lamentez asa. Asa ca m-am apucat sa merg cu demnitate la job. Sa-mi vad de viata mea romaneasca si de avalansa de apucaturi locale.

Dar daca o sa vedeti ca ochii mei fac apa. Si mintea fuge cel mai deparate. Daca vedeti asta, inseamna ca iarasi ma gandesc la cei mai frumosi nori din viata mea si la tot ce se intampla in fiecare zi sub ei.

regrete de-o vara

iulie 27th, 2011

Nici nu s-a pus bine de vara, abia intra ea in fiecare por. Si totusi cireasa are regrete estivale mari cat china.

Ma ispiteste amintirea teilor in floare. Ce frumos e orasul meu urat taman atunci. Cum mai miroase totul obsedant cand ploua. A castron urias cu ceai de tei pregatit acum de o mama binevoitoare. Vreau sa ma mai imbaiez inca o data in pomada asta tamaduitoare de suflet si simtire.

Mi-e dor de dude. Ocupata fiind cu treburi, le-am scapat din mana. Am fost putin intoarsa cu spatele si ele si-au facut de cap. Am ajuns inapoi cand pomii tocmai isi scuturau indaratnici ultimele fructe. Deci n-am prins mai nimic. Asa ceva nu se poate. Un an fara dude este mult mai drastic decat o biata nunta fara lautari.

Poate ca v-am pove ca am vazut prea putine filme marca tiff. 15 filme unse pe felia mea de paine cand tifful a venit cu 220 e aproape o jignire. Cer sa se organizeze inca o data festivalul. De data asta il vreau aici, in satul meu urban. Mai am nevoie de inca cel putin 70 de bucati ca sa ma simt satula cultural. Acum sunt ne.

Vreau sa vad copacii purtand verdele optimist de iunie. Am nevoie de seri cat mai lungi, caci sunt atatea de inghesuit intr-o singura seara. Trebuie sa pot lua o cina cumsecade, sa apuc sa vad un rand de prieteni. Apoi sa pot da frau indeletnicirilor romantice de prin livada cand inca e lumina roz afara.

Sa mi se dea sansa de a planta inca o serie de pui de garoafe si alte plante mici pitici si neascultatoare. Am dat chix cu primele dar nu accept un esec pe termen lung.

Am nevoie de inca un inceput de vara. cu tot trebuie in el. Zile parfumate, gusturi noi si promisiuni de viitoare arsita.

vama ciresei

iunie 16th, 2011

Cer-Apa-Nisip Cocktail

Bici cu flori pe ea

Bujori in obrajori

Genunchi fericiti

Maci stralucind

Viitoare socata

Straini in noapte

Tort uman cu lumanare

Soare plecand

Tandem cu dungi

Picioare multumite

pentru rezervari, reveniti in toamna

mai 10th, 2011

Ma gandesc daca o fi sau nu o fi normal sa stiu in ce ape ma scald in fiecare weekend de acum si pana in mijloc de septembrie.

Asta nu s-a intamplat pentru ca cireasa e un maniac depresiv al planificarii. Ci uite-asa, pur si simplu. Actiunile si activitatile s-au luat de mana, au format cuminti un sir si au inceput sa defileze in trap saltat si sunet de fanfara prin fata balconului. Ele nu s-au lasat pana nu le-am alocat o data fixa pentru implementare.

Si in continuare, un weekend la primarie, un weekend la scoala de fete.

Vine TIFF, cu ale lui filme potrivite. Oare cate filme romanesti si nordice or fi in program. Mmmmm, ce placere. Ard in flacari de nerabdarea mancatului de filme pe paine cu unt. Am prieteni cu mine si in aceasta intreprindere glorioasa. Cinefili de nadejde, care cu greu parasesc sala de cinema pentru a iesi in soarele Clujului.

Apoi un weekend in care purcedem in tinuturile reci dar frumoase ale dentistei cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Ni se pregatesc de pe acum, stim deja, manastiri, curti de tara si oameni draguti de tot, ciuperci cu smantana si alte activitati conexe.

Si rezervatia Rusenski Lom da din coate sa prinda loc in fata. Bulgarii prieteni s-au strecurat in programul meu cu indaratnicie. Nu-i chip sa-i mai scot de acolo. Unde-i branza, nu-i tocmeala. Vreau sa aburc pe carari de padure. Sa poposesc in sate pitite printre munti. Sa ma ingan cu iarba, scoborand de pe o bicicleta.

Sigur, marea isi ia tributul ei. Nici nu prea mi-a trecut prin dibla sa petrec timpul altfel decat asa. Stand intinsa la soare dar sub umbrela mica dar umbroasa. Cu o cafea mare in mana si o carte in cealalta mana. Necitind de fapt nimic si doar uitand-ma la valuri. Si racaind cu degetele mici de la picioare in nisipul curat murdar.

Asa imi petrec cele mai multe dintre weekendurile verii asteia atat de mult asteptate. Sezand pe litoralul nostru mult injurat dar care mie mi se pare seducator. Apa cu nisip aduce magia, pana la urma. Oriunde s-ar afla ea. Si daca e la 4 ore distanta, ce bine. Vreau sa fac baie in pepene rosu, in timp ce mi se canta o muzica buna.

Chiar si inceptul de septembrie vine cu o invitatie a la turca bre. Musai primul weekend, caci apoi incepe treaba nihal, zeita turca, si nu ne mai poate primi si omeni. Urfa si adana kebab, ploaie de stele pe bosfor, cafelute la nisip, rauri de fresh de portocale si zile rumenite.

Deci toate weekendurile sunt sub semnul unei calatorii anume. Cireasa este fully booked dar departe de a vrea sa fie aroganta. Pentru a stabili programe si activitati viitoare, va rugam reveniti in toamna. Sunt curioasa sa stiu ce e de facut dupa 15 septembrie.

cireasa si goliciunea asistata

octombrie 25th, 2010

Rareori se intampla sa-mi scot hainele de pe mine in fata cuiva. E un fapt ce nu ma caracterizeaza si uite ca se poate trai foarte bine si asa. Hehe.

Atunci cand o fac, procedez la despanusarea in public doar cu exces de pudoare. Si oricum accept sa ajung in situatia asta dificila numai in fata unui doctor. De regula  lesin inca de la inceputul operatiunii. Se cheama salvarea, se aplica operatiuni de re-suscitare, se pun comprese, se.

Rezultatul este mereu acelasi. Poate ca doctorul respectiv, femeie sau barbat, ma simpatiza si inainte de a ma vedea acum goala pistol, fara niciun artificiu de calcul. Dar cum sunt Cireasa-Eva, se produce inevitabilul. Si mi se spune din public cu oarecare consideratiune, asa cum ai bate pe crupa un cal care e silitor si a alergat bine mai bine decat te asteptai. Cireaso, arati mult mai bine goala. Pe onoarea mea, ce supriza.

Ar trebui sa umbli mai mult asa, vine completarea. In timpul asta cireasa roade la o unghie sau fredoneaza o melodie tare. Sau se uita cu coada ochiului la interlocutor, lejer jenata de asa indemnuri. Apoi se gandeste cu obida. Cine o fi inventat hainele de purtat chiar si pe vreme calduroasa cand e limpede ca cristalul ca ea arata mai bine fara de interlocutori intre privitor si corpul de privit.

Sigur ca cireasa e bucuroasa sa creeze asa euforie aproapelui in halat alb. Traim vremuri grele si e bine sa mai poti aduce o raza de lumina pe fata cuiva. Daca cineva responsabil si important i-ar promite ca asta si numai asta e calea spre o lume mai buna, poate ca cireasa ar regandi strategia. Ar lasa pudoarea deoparte si ar face din dezbracat o rutina.

Asa stand lucrurile, am deprins aroganta sa mi se para ca atunci cand ma dezbrac fac un cadou. Hainele zboara tadaa prin aer. Si apoi ridic o spranceana catre privitorul autorizat, ranjind fasolea. Ei, asa-i ca nu te asteptai la asta. Ti-am facut ziua/I made your day.

Iar atunci cand decid ca nu sunt chiar bolnava si nu merg la doctor, ma gandesc ca el nici nu stie ce-a pierdut. Pentru ca cireasa e una acoperita de straie si alta pe post de pacient ascultator. Sa vina vara inapoi.