pentru rezervari, reveniti in toamna

mai 10th, 2011

Ma gandesc daca o fi sau nu o fi normal sa stiu in ce ape ma scald in fiecare weekend de acum si pana in mijloc de septembrie.

Asta nu s-a intamplat pentru ca cireasa e un maniac depresiv al planificarii. Ci uite-asa, pur si simplu. Actiunile si activitatile s-au luat de mana, au format cuminti un sir si au inceput sa defileze in trap saltat si sunet de fanfara prin fata balconului. Ele nu s-au lasat pana nu le-am alocat o data fixa pentru implementare.

Si in continuare, un weekend la primarie, un weekend la scoala de fete.

Vine TIFF, cu ale lui filme potrivite. Oare cate filme romanesti si nordice or fi in program. Mmmmm, ce placere. Ard in flacari de nerabdarea mancatului de filme pe paine cu unt. Am prieteni cu mine si in aceasta intreprindere glorioasa. Cinefili de nadejde, care cu greu parasesc sala de cinema pentru a iesi in soarele Clujului.

Apoi un weekend in care purcedem in tinuturile reci dar frumoase ale dentistei cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Ni se pregatesc de pe acum, stim deja, manastiri, curti de tara si oameni draguti de tot, ciuperci cu smantana si alte activitati conexe.

Si rezervatia Rusenski Lom da din coate sa prinda loc in fata. Bulgarii prieteni s-au strecurat in programul meu cu indaratnicie. Nu-i chip sa-i mai scot de acolo. Unde-i branza, nu-i tocmeala. Vreau sa aburc pe carari de padure. Sa poposesc in sate pitite printre munti. Sa ma ingan cu iarba, scoborand de pe o bicicleta.

Sigur, marea isi ia tributul ei. Nici nu prea mi-a trecut prin dibla sa petrec timpul altfel decat asa. Stand intinsa la soare dar sub umbrela mica dar umbroasa. Cu o cafea mare in mana si o carte in cealalta mana. Necitind de fapt nimic si doar uitand-ma la valuri. Si racaind cu degetele mici de la picioare in nisipul curat murdar.

Asa imi petrec cele mai multe dintre weekendurile verii asteia atat de mult asteptate. Sezand pe litoralul nostru mult injurat dar care mie mi se pare seducator. Apa cu nisip aduce magia, pana la urma. Oriunde s-ar afla ea. Si daca e la 4 ore distanta, ce bine. Vreau sa fac baie in pepene rosu, in timp ce mi se canta o muzica buna.

Chiar si inceptul de septembrie vine cu o invitatie a la turca bre. Musai primul weekend, caci apoi incepe treaba nihal, zeita turca, si nu ne mai poate primi si omeni. Urfa si adana kebab, ploaie de stele pe bosfor, cafelute la nisip, rauri de fresh de portocale si zile rumenite.

Deci toate weekendurile sunt sub semnul unei calatorii anume. Cireasa este fully booked dar departe de a vrea sa fie aroganta. Pentru a stabili programe si activitati viitoare, va rugam reveniti in toamna. Sunt curioasa sa stiu ce e de facut dupa 15 septembrie.

aventura sibiana

februarie 25th, 2011

Se iau 4 femei dornice de aventura: cireasa aici de fata, a cherry, poneiul si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.

Se incarca incarcatura asta de pret intr-o masina de catre un barbat ardelean get beget. Se conduce in mare graba tot amestecul la Sibiu, pentru desfatari molcome si bine chizbuite.

Pfiii, ce ne mai place turismul culturalo-prietenesc. Am mers la Sibiu sa stam in casa unui prieten de nadejde. Acolo am fost intampinati in miez de noapte cu salata de  vinete si o zacusca numa bune. Dis de dimineata, pe la 11, am luat un mic dejun demn de guri imparatesti.

Apoi am plecat sa cucerim orasul, pas cu pas, printr-o ploaie romantica. Am pasit cu grija pe Podul minciunilor, incercand sa nu zicem nimic. Ne-am rasucit ca niste viermusi prin pasaje, arcade si intranduri secrete. Am lins in cor la cel mai bun cremshnit din urbe.

Ne-am suit in turnul cel mai turn de biserica, al doilea cel mai vanjos dupa cel din Bistrita. Asa am fost informati. Am privit orasul cu ochi mari si prietenosi din 4 colturi distincte. Am ascultat clopotele si doar dupa un car de vreme am fost de-acord sa ne dam inapoi jos.

Am baut o cafea inspirata la Wien Cafe, un lacas de cult al strudelului cu mere istet pozitionat in curtea bisericii cu turn inalt. Pe inserat am baut cocktail de bere cu suc de rosii si piper la Atrium. Am gatit biban de mare cu legume si piure si am ascultat muzica buna in bucataria incapatoare.

A doua zi ne-am randuit micul dejun gargantualesc, ca de obicei. Apoi ne-am delectat cu muzeul satului. Ningea si noi ne iubeam, va asigur. Am mai cazut prada unei cafele la Wien Cafe, caci nu-i poti rezista.

Am avut acolo agenda plina ochi, din momentul in care am pus piciorul pana cand am decis cu regret in glas si in privire sa parasim orasul care pare ca ne este harazit. Sibiu, dragostea este reciproca.

slana, bostanul si mustul pacii

octombrie 12th, 2010

A fost cireasa in bejanie. A fost la mama zmeilor, la cules de via salajenilor, prieteni buni de livada.

Satul Chechis o astepta ca de obicei. Cu multe placinte pe plita incinsa bine. Cu o cocorada doldora (de fapt si asta tot un fel de placinta dar mai smechera). Varzarul a mers uns cu visinata care a curs rauri, valuri, si cateva guri de palinca. Tot in burtica de cireasa a mers si niste topala adica ciulama. Pentru copii, ea se cheama topalica. Sa mai fi fost niste snitele si ceva zacusca si poate niste slana cu ceapa.

A, ca sa prind puteri, am infulecat si scrijele asa cum se fac la Vama, judetul Suceava. Pe omul si mai ales cireasa adusa ziliera, Chechisul ii omeneste cu ce are mai de soi. Si apoi si-a suflecat cireasa manecile. Si, impreuna cu a cherry, poneiul si dentista, a devalizat via ce le fusese pusa la dispozitie taman in acest scop.

Dupa ce a cules bunatate de vie, cireasa a fost omenita din nou, fara stavila. In plus, a primit merinde si pentru drum. A adus cu dansa un dublete (dovleac) mare cat capul unui rinocer. Niste slana bine asezonata, ceva nuci culese de mana de cireasa si ceva mere asisderea. A tarait cu ea prin tren cireasa si o sticla mare cu must. Cel de culoare rozie, cules de gingasele-i labute si stors de apriga dentista cu cei mai mari sani si ce mai adanci ochi negri.

Si asa incrosnata de bunatati, am inceput sa fac turul orasului meu. Sa las ici un pahar de must, colo o halca de dovleac pentru copt, dincolo ceva slaninita de pus la rana, daca ai asa ceva. Ce lucrare placuta sa dai din ce ai tu celor dragi. Ce satisfactie marunta cu valente gigantice sa aduci cu trenul de peste atatea judete roadele pamantului, pregatite de oameni preiteni buni.

Din ce ramane, cireasa va pofti fetele la joaca. Se va coace restul de dovleac. Se va sorbi cu zgomot din sticloanta de must. Se vor taia suvite de slana. Toate acestea in timp ce vom privi probabil un film lacrimogen-cult. Am impartit slana si bostanul si mustul pacii. Acum pot merge cu demnitate, sprintara, mai departe.

un an de sentimente amestecate pe magurice

decembrie 21st, 2008

amazing_tree

S-a dovedit ca nicio zona din orasul asta mare nu e asa de activa si atractiva pentru mine ca micul si aparent inocentul cartier aviatiei.

Si de fapt vreau sa ne oprim putin asupra strazii maguricea, ca sa fiu mai exacta. Si a unei alte stradute fara de nume, dar in imediata apropiere. Sa ne referim deci la acest domeniu magic de cateva strazi ca la “domeniul maguricea”.

Un domeniu ca oricare altul, cu nume pasnic. Un domendiu, sa fiu sincera, cam uratel. Dar am avut pe-aici imens de multa treaba. Tot mereu mi-am purtat codita in vant, neobosita.

Aici s-au facut si s-au desfacut marile mele emotii in 2008. Trairi izvorate din relatiile cu semenii mei, oamenii. Aici am ras, aici m-am mirat, aici am suspinat si am fost in extaz. Pe maguricea m-a prins ploaia de nu stiu cate ori. Dar m-a batut si soarele tare in cap.

S-o luam pe rand. La inceputul lui 2008 fac cunostinta cu domeniul maguricea. O mut carevasazica aici pe a cherry, cu calabalac cu tot. Cu ace, brice si carice, cu pungute de hartie cu fund indoielnic. In care sunt inghesuite prea multe lucruri.

Cu lumanari parfumate arse pe jumate, cu televizorul prea greu cu firul tarait pe noroiul inghetat in fapt de seara. Tin la subrat foenul. In maini niste cutii ca la circ, in echilibristica. In spate am instalat un sac imens de Mos Craciun.

Pe nas se odihneste precar un ghiveci cu o plata verde. Din care picura sistematic niste pietricele feng shui, ca in Hensel si Graetel. Intr-un buzunar am niste cosmetice. In altul un borcan cu gem de caise facut la 10 ore distanta.

In plisc tin niste tablouri pe care risc la rastimpuri sa le scap cam cum a scapat corbul din fabula cascavalul. In timp ce ii explic lui a cherry ca totul o sa fie bine.

Nu sunt sigura, dar cred ca am si o matura infipta in fund. Cu care sterg urmele dezastrului.

In apartament cu ea, ce sa vezi. Locuiesc inca doua persoane, deloc straine. De fapt una dintre ele, ce soarta, e cel mai iubit dintre pamanteni. Omul care mi-a aratat ca se poate.

Intr-un an, probabil ca am parcat in domeniul maguricea de 228 de ori. De fiecare data cand o iau/aduc pe a cherry. Ma gandesc automat si la cel mai iubit dintre pamanteni.

Cel neeradicat complet din vene. De fapt eradicat destul de de ochii lumii si ai lui si ai mei. Motiv pentru care carnea dulce de cireasa mi s-a strans pe sambure tot de 228 de ori. Dar sa mergem mai departe.

Suntem in luna lui ciresar, pe bune, no kidding. Si ma loveste in cap cu dulce buzdugan cu tepi de martipan, o dragoste noua. Bineinteles ca persoana, sufletul meu pereche estival (SMPE din celelalte posturi). Locuieste tot in domeniul maguricea.

Perioada in care prind in maguricea dimineti de fericire intergalactica de vara. Aici spintec des pepene rosu scos de la rece. Si adorm cuibarita la televizor in cuib captusit cu praf de minune. Minune estivala, fara urmari.

Fac naveta intre a cherry si SMPE. Sunt mai mereu in/pe/spre/de la domeniul maguricea. Ajung aici experta. Stiu cum circula curentii de aer. Unde e cainele marele alb, ce miros are shaorma. Si cand se deschide magazinul preferat de unde SMPE ia painea serilor noastre.

Vine toamna, batrana actrita. Si vraja sentimentala din domeniul maguricea se destrama ca un fum urat mirositor. Deci raman iar cu parcarile in tromba in fata blocului unde sta a cherry.

Incerc sa ma abtin, dar nu-mi iese de fiecare data. Sa nu fug cativa metri mai incolo. Sa dau macar o limba dragastoasa clantei de la celalalt bloc unde am purtat cirese la urechi.

Si sa rastorn pe stergator un sac cu petale de trandafiri muiate in otrava. Ca el sa inhaleze si sa moara. Haideti ca vad ca exagerez. Incerc sa ma linistesc.

E iarna din nou si a trecut un an de cand am dat prima data ochii cu maguricea. Si prietena buna, destista cu cei mai mari sani din univers, alaturi de cei mai adanci ochi negri. Se muta in apartament cu a cherry.

Cum unde? In domeniul maguricea. Mai precis in camera in care a locuit, ca inca e cald locul si are un fel de halou asa, cel mai iubit dintre pamanteni. Particip in fapt de seara. La ridicarea a probabil 15 saci de culoare neagra prin care nu se vede nimic.

Fac ture. Vin, plec. Vin, plec. Ma gandesc la SMPE cateodata. Si la cel mai iubit dintre pamanteni mai mereu. Asta in timp ce incarc/descarc baloti si pe cele doua fructe preferate, prietene bune.

Am petrecut un an de emotii insuportabile calare pe domniul maguricea. Tinand haturile mai bine sau mai prost, dupa caz . Si ce e cel mai incredibil e ca lucrurile, in loc sa se calmeze. Arata ca si cum 2009 sta tot sub semnul maguricei.