pentru rezervari, reveniti in toamna

mai 10th, 2011

Ma gandesc daca o fi sau nu o fi normal sa stiu in ce ape ma scald in fiecare weekend de acum si pana in mijloc de septembrie.

Asta nu s-a intamplat pentru ca cireasa e un maniac depresiv al planificarii. Ci uite-asa, pur si simplu. Actiunile si activitatile s-au luat de mana, au format cuminti un sir si au inceput sa defileze in trap saltat si sunet de fanfara prin fata balconului. Ele nu s-au lasat pana nu le-am alocat o data fixa pentru implementare.

Si in continuare, un weekend la primarie, un weekend la scoala de fete.

Vine TIFF, cu ale lui filme potrivite. Oare cate filme romanesti si nordice or fi in program. Mmmmm, ce placere. Ard in flacari de nerabdarea mancatului de filme pe paine cu unt. Am prieteni cu mine si in aceasta intreprindere glorioasa. Cinefili de nadejde, care cu greu parasesc sala de cinema pentru a iesi in soarele Clujului.

Apoi un weekend in care purcedem in tinuturile reci dar frumoase ale dentistei cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Ni se pregatesc de pe acum, stim deja, manastiri, curti de tara si oameni draguti de tot, ciuperci cu smantana si alte activitati conexe.

Si rezervatia Rusenski Lom da din coate sa prinda loc in fata. Bulgarii prieteni s-au strecurat in programul meu cu indaratnicie. Nu-i chip sa-i mai scot de acolo. Unde-i branza, nu-i tocmeala. Vreau sa aburc pe carari de padure. Sa poposesc in sate pitite printre munti. Sa ma ingan cu iarba, scoborand de pe o bicicleta.

Sigur, marea isi ia tributul ei. Nici nu prea mi-a trecut prin dibla sa petrec timpul altfel decat asa. Stand intinsa la soare dar sub umbrela mica dar umbroasa. Cu o cafea mare in mana si o carte in cealalta mana. Necitind de fapt nimic si doar uitand-ma la valuri. Si racaind cu degetele mici de la picioare in nisipul curat murdar.

Asa imi petrec cele mai multe dintre weekendurile verii asteia atat de mult asteptate. Sezand pe litoralul nostru mult injurat dar care mie mi se pare seducator. Apa cu nisip aduce magia, pana la urma. Oriunde s-ar afla ea. Si daca e la 4 ore distanta, ce bine. Vreau sa fac baie in pepene rosu, in timp ce mi se canta o muzica buna.

Chiar si inceptul de septembrie vine cu o invitatie a la turca bre. Musai primul weekend, caci apoi incepe treaba nihal, zeita turca, si nu ne mai poate primi si omeni. Urfa si adana kebab, ploaie de stele pe bosfor, cafelute la nisip, rauri de fresh de portocale si zile rumenite.

Deci toate weekendurile sunt sub semnul unei calatorii anume. Cireasa este fully booked dar departe de a vrea sa fie aroganta. Pentru a stabili programe si activitati viitoare, va rugam reveniti in toamna. Sunt curioasa sa stiu ce e de facut dupa 15 septembrie.

pi buni

aprilie 6th, 2010

Pi buni ca m-am uns si pi suflet si pi mintii cu aer di Bucovina cea primavaratica si molcom cantatoarii. Bucurestiul ma strangea di cap. Iarna asta s-o pravalit pisti mini cu asa forta, auaa.

Dar uitii cum am pus pansament pi suflet si am rinascut. Ca pasarea Pheonixana. Serenitatea din aerul di Humor a barbierit di pe mini diversi angoasi. Primavara timida a fost adusa cu forta si berzele instalate pisti casile oamenilor si pi stalpi stau marturii. Chiar si undi di obicei i frig tarii s-o instalat anotimpul optimist.

Cu ce m-am ocupat in Bucovina? In primul rand cu 2 feluri de pasca, cu cioco si branza dar si cu branza si stafide. Cu niste castronase mestesugit umplute cu piftie de curcan asezonata cu hrean cu sfecla, di mi-o sarit basca. Cu galusti care inseamna sarmale, cu tigir care inseamna drob si smantana cu care poti tencui o casa, daca ai chef.

M-am flenduit in locuri vechi, adica Moldovita si Sucevita si Arbore. Care m-au injectat a cata oara, ma intreb, cu suflu nou, de entuziasm. Poate ca le-am vizitat pana acum de 10 ori, poate de 18. Probabil ca nu o sa ma plictisesc in veci de mutra de piatra a lui Petru Rares din curtea uneia, de foisorul cu armonie arhitecturala perfecta si scaune de pitici din curtea alteia si de tacerea semnificativa de la Arbore.

Dar am batut si poteci noi si cu foarte mari foloase. Am descoperit Dragomirna cu brau de piatra zdravana, cea mai frumoasa manastire de pe lac, asezata intre campuri si mici dealuri. Si m-am minunat de albetea de Alba-ca-Zapada a manastirii Slatina. Si de culoarul de brazi ordonati, vecini cu merii tunsi, cred, cu unghiera.

Sa va spun cum miroaseau campurile a brazda de pamant proaspat intoarsa. Sa va povestesc cu ce precizie dementiala roboteau maicutele, acest mecanism perfect care daca s-ar hotari sa porneasca un razboi ne-am duce toti pe copca.

Sa aduc aminte de cum mireasma ce vine prin geamul larg deschis de face sa ne falfaie pletele (mai mult mie) asfaltul ud de la ploaie, pe care tocmai am gonit cu masina. Si de magia de lumina de la Manastirea Humor, cand s-a dat lumina si maicile inganau canticelul ala subtire, ca de copii care nu au mancat tot lapticul azi.

La o bucata, mi-a soptit in ureche din nou si in continuu acelasi pitic ideea aia a lui fixa. Ca adica eu aici trebuie sa-mi fac musai o gospodarie. Ca un aprig inceput, am aranjat ca la vara sa invat sa mulg vaca. O sa iau cursuri intensive probabil doua zile legate. Apoi ma gandesc ca voi invata pe altii, la randul meu, instalata intr-o livada pe bune, reala.

O fi drumul catre Bucovina prea lung, caci e. O fi cateodata prea frig cand acasa e deja cald, caci e. Dar rar exista loc mai frumos pe pamant. Si daca ati gasit totusi, sa-mi spuneti si mie negresit.

Insa daca nu ati fost inca in pelerinaj pagan sau relgios sau o combinatie in Bucovina, e timpul. Aici s-a inventat tihna si serenitatea. Aici s-a inventat si cireasa care in sfarsit sta locului, parandu-i-se ca se afla la locul si momentul potrivit.