Cireasa traieste zile comice. Sa vedeti.
Ca cireasa se place pe sine destul de mult, nu este ceva nou sau doar un capriciu de moment. Ea se place in fiecare zi, cu ardoarea unui functionar model. Cand e treaza si nu se concentreaza la ceva anume, e ocupata sa se placa pe sine. Insusi faptul ca se place mereu ii provoaca atata multumire despre sine incat ea ajunge sa se placa si mai mult. Ce agreabila ironie.
Si nu, nu ma refer la sufletul meu pur ci la trup. Cireasa crede doar in zilele ploioase si uneori si in cele fara sot ca zicala interiorul e cel ce conteaza e adevarata. Atunci cand esti pe piata cu eticheta de vanzare, ambalajul tau de om atarna enorm la cantar. Sau, cum ziceau Parazitii prea bine: daca look-ul nu conteaza, de ce nu tabara toata lumea pe Teo (parafraza).
Cireasa e incantata de piticimea dumisale si de proportiile pentru care din cand in cand mai face osanale. Multumeste zeilor pentru pielita subtire, glezna fina, sanii planturosi si ochisorii veselosi. Se lauda cu talia cat trebuie de adancita, fundul potrivit de bombat, mainile subitiri din umar si piciorul mic. Si cand colo, ce sa vezi.
Gata cu preludiul. Sa vedeti ce mi se intampla. In discutii cu diversi barbati dar mai ales cu prietenul meu imaginar, I., mentionez eu in trecere si cu nonsalanta ca arat mortal. Si aici surpriza. In loc sa se prosterneze in fara acestui adevar absolut, interlocutorii incep sa-mi aduca argumente ca nu, nu e chiar asa. Eu fac ochii cat cepele de apa. Ei continua cu incapatanare.
Nu cireaso, ca uite, pe acolo ai o slaninita, de care ar fi bine sa ne debarasam 1-2. Si abdomenul asta (sageata de directionare catre abdomen) ar trebui sa-ti fie mai definit, cum am vazut eu intr-o poza pe facebook ca poti. Si oricum, cireaso, ce este cu atata suficienta. Mereu se poate mai bine si tu trebuie sa ajungi acolo. Ma uit la ei si nu-mi vine a crede. Mai baieti, voi glumiti.
Ce vremuri traieste ea, cireasa, daca s-a ajuns aici. La a trebui sa-si demonstreze cu vorbe dulci si fapte la fel frumusetea fizica. Fapt despre care dansa credea ca se arata evident pentru toata suflarea din apropierea ciresei. Si sa nu credeti ca acesti carcotasi ai pielitii subitiri de cireasa erau Apolo s Adonis, adunati la o bere. Au si ei ale lor. Niste fotosop nu ar strica.
Noroc ca eu nu plec ureche atat de usor la lucrurile grele care mi se spun. Si stiu sa traiesc bine mai departe, ca si cum acest vorbe nici nu s-au spus. Despre cireasa si frumusetea ei se scriu chiar acum niste carti. Si doar invidiosii mai rostesc blasfemii pe la colturi. Tadaaa.
