SANUCA

Este o seara placuta. Ultima seara placuta de toamna, probabil.

Vai, ce nu-mi place anotimpul asta cu fata umana si miros sagalnic. Care anunta venirea imperiului gri cu negru, umezeala, frig, noroi si intuneric. Vai. Un preludiu pervers menit sa pregateasca mintea pentru urgia care sta sa vie. Vai.

Ma rog. Inca e o seara frumoasa. E cald. Miroase a plante vii. Sunt intr-o gradina din centrul Bucurestiului. Alaturi de prieteni buni. Evenimentul se numeste Hotcity Live si este despre povesti si desene animate.

Asta are mai putina importanta. Mentionez doar pentru ca vreau sa intelegeti ca toata lumea face liniste si asculta pe cineva vorbind. Ba chiar mi se pare ca prietenul meu imaginar I. vorbeste prea tare. Si ca trebuie, domnule, sa tacem malc, ce naiba. Uite, eu cum pot sa stau linistita?

Sau ma rog, puteam. Pentru ca din copacul mare de deasupra, un nuc venerabil de pe strada Domnita Ruxandra, cade pe mine un gandac. E intuneric si nu vede nimeni oroarea. Doar eu. Sar imediat de pe scaun. Tip isteric si sar inapoi.

Ceilalti participanti se fac ca n-au auzit nimic. Se gandesc ca probabil cireasa are tulburari de comportament. Ce sa faci, e multa presiune pe ea. Saraca. Stresul ne ajunge pe toti. Dar scrie draga si tu mai putin. Si o sa fie bine. N-o sa te mai isterizezi din senin.

Mai trece putin timp si se urca la mine pe scaun o pisica neagra. E frumoasa, matasoasa, jucausa. Nu pot sa-mi iau mainile de pe ea. As smotoci-o non stop. Si trag de ea o vreme, in tacere si deplina multumire.

Dar pisicii nu i se pare la fel. Ea nu considera ca cireasa e frumoasa, matasoasa si jucausa. Si nici nu mai are niciun chef sa-si tina mainile pe mine tot timpul. Asa ca se enerveaza si ma zgarie si ma si musca in acelasi timp.

Arsh, face cireasa, tragand repede mana. Si uitandu-se cu ochi de foc la pisica. Care fuge cat colo, spre a nu mai reveni niciodata. In timpul asta, oamenii isi deapana povestile lor.

Mi se sufla ca nu prea stiu sa ma joc cu pisicile. Da, se pare ca da. dar platesc cu bube.

Se termina cu bine expunerile si incep discutii mai marunte. Pe grupuri de interese si bisericute. Eu, bucuroasa ca totul a iesit bine. Doar e locul meu de munca si ma bucur cand facem ceva dragut.

Ce daca am fost pista de aterizare a unui gandac. Si m-a atacat o pisica. Nu-i nimic.

Si in timp ce eu zambesc candida. Cade din nucul secular in capul meu direct, o nuca. Cade cu zdronc. Prietena mea lamaie se uita compatimitor nevoie mare. Ea a vazut tot. Prietenul meu imaginar, I. se induioseaza si el.

Zau ca a pocnit tare. Ma mir ca nu s-a facut tsunami din Marea Neagra. Asa de tare doare incat cireasa incepe sa planga ca apasata de la un buton. Si fuge la baie.

Plange acolo cu lacrimi amare. Si isi aduce aminte de toate deznadejdiile. Si in timp ce cucuiul ii creste, ea tot plange. Si plange. Apoi iese de acolo, se simte penibil, isi ia geanta, da buna seara si pleaca acasa.

Sa tragem o linie. Si sa facem un bilant. Tocmai cand era cazul sa fiu cuminte si civilizata, ma comport isteric.

Pica pe mine un gandac mare. Ma musca si ma zgarie o pisica neagra. Imi pica in cap si o nuca tare si cu viteza. Tip, ma doare si plang. Nu-i nimic. Cireasa din fire n-are lecuire.

Sper doar ca nu am speriat vanatul de tot. Si ca oamenii aia o sa mai fie de acord sa ma intalneasca. Chiar daca pare ca sunt asa sensibiloasa.

Sper doar ca oamenii aia care ma vedeau pentru prima data sa treaca peste acest mic inconvenient. Si sa aiba chef sa se mai intalneasca uneori cu cireasa. Chiar daca ea are issues.