poveste trista cu final american

ianuarie 20th, 2010

pasaare

De data asta personajul principal din poveste nu mai este cireasa.

Azi zic despre o mierla si prietenul meu imaginar, I. Eu nu eram acasa. Dar pentru ca am imaginatie si am si un prieten, stiu cum s-a intamplat. Intocmai.

Afara ninge. Gradele atarna greu cu minus. Mierlei ii e frig. Vede pe geam pomul meu de Craciun si i se pare perfect. (Sunt de acord cu ea). E inca verde si tantos, teribil de viu. Are globuri de toate culorile. E stufos si e simetric.

Oricine ar vrea sa isi faca o casuta in el. O mierla, o veverita, eu. Tu.

Mierla s-a luminat la fata. Si-a luat viteza si incercand sa ajunga in copacul crescut din covorul turcesc din sufragerie, cel de culoarea cireselor, s-a izbit in geamul bine spalat. Apoi s-a scurs niste etaje, cu viteza. Si s-a infipt in zapada.

A ramas acolo, cu multe etaje de omat deasupra. Ca-ntr-o avalansa. I. s-a repezit in stil slow motion. A gasit locul de pierzanie al mierlei. A sapat cu mainile lui mari si calde si bune. Si a ajuns la pasarea care nu prea stia ce atitudine sa adopte. Sa fie tafnoasa si sa incerce un kung fu. Sau sa-si zbarleasca bucuroasa puful, ca e salvata.

I. a apucat mierla. Mierla l-a ciupit de deget. Asta, inteleg eu, si pentru ca I. avea o gluga trasa peste jumatate de fata. Si parea ca si cum vrea sa manance la pranz mierla asta mica, parasutista.

Mierla a inceput sa ciripeasca noian de chestii catre I. El, desi nu intelegea o iota din explicatiile pasarii, afiseaza duhul blandetii. Ii arata ca e venit cu ganduri de pace. Si nu de vanat fript. Scoate batista alba, i-o arata. Examineaza mierla. Ii verifica reflexele, trilul si penajul.

O repune in libertate. Mierla se bucura si zboara pe un tufis. I. se se bucura si se intoarce in casa. Toata lumea bucuroasa. Si mierla si I. Dar mai ales eu. Pentru ca prietenul meu imaginar tocmai a salvat o pasare cantatoare, pe timp de iarna grea.

Later edit: a doua pasare a intrat astazi in geam, incercand sa ajunga la pom. E aceeasi pasare. Poveste cu final romanesc.

a venit vacanta cu trenul din austria

ianuarie 7th, 2010

ghetar

M-am interesat. Tirolul e doldora de ninsoare ca o inghetata la cornet intr-o zi cu arsita de vara dobrogeana.

Poate ca si in provence e bine, probabil ca si in toscana. Dar in tirol merg eu, noaptea ce vine. Asa ca de asta imi pasa mai aprig.

Ma distreaza ca orice plecare la ski porneste din Floreasca. Orice parte de lume vreau sa cuceresc, planul de bataie incepe din acelasi sediu central, livada ciresei. Nu te nelininisti, tirol, ca vin.

Vin sa-ti necinstesc partiile feciorelnice, sa-ti mananc carnatii. Poftesc sa ma dau cu saniile tale trase de cai. Vezi sa fie unii grasi si veseli si musai cu o coama deasa si blonda si picioare pufoase jos.

Sosesc seara, pune rogu-te de-un curcan cu broccoli la cuptor sau altceva usor. Ca sunt pusa pe un trai sanatos. E drept ca dimineata vreau oua cu bacon stralucitor de zeama sfarainda. Pregatite atunci de un bucatar cu tichie inalta.

Da, dimineata pot face putin rabat la sanatate pentru stropul meu zilnic de prajeala tiroleza. Hai, poate ca o sa mananc doar o data si apoi poate inc-o data tiroler groestl si paste cu carnati. Ceapa perpelita cu sunculita si cartofi imi face bine, se pare.

Tirol, vin sa-ti beau vinul fiert cu claparii descheiati dar inca indesati in picioare. Asta vreau dupa o zi de ski, la chioscul apreski, la botul calului partiei. Skiez ca disperata si apoi ma cufund in apele tale termale si ma incalzesc pe inserat in saunele tale. Sa-mi iasa toti demonii din trup.

Sa dai drumul la cabluri din zori. Am pofta sa ajung pronto pe partie, sa prind tonusul crocant al primei zapezi neschiate inca de alt muritor. Tirol, toate astea sa le faci dar seara sa faci liniste. Si sa stingi felinarele devreme.

Ca cireasa vrea sa doarma odata cu gainile dupa atata sport si sanatate. In asternuturi pufoase si tihna de munte. Tirol, aprovizioneaza-te bine la H&M, ca vin sa vad, sa cuceresc si sa iau acasa.

Tirol, sunt pe drum. Si n-o sa am net deloc. Deci luam pauza de blog cu cirese. Si ne vedem luni, 18 ianuarie, cu bujori in obrajori. Partieeeeeee.