cireasa si toptanul

martie 17th, 2010

De multa vreme n-a mai facut cireasa cumparaturi. Asa, sa treaca ea printre produse de care nu are chiar neaparata trebuinta. Si sa zic tu da, tu da, tu nu, tu da.

Are dumneaei alte preocupari si ganduri in ultima perioada. Si parca nici nu e chiar perioada potrivita pentru cumparaturi. E criza si asta vine cu tot felul de constrangeri. Dar uite cum are ea 32 de minute libere intr-un mall, pana acesta se zavoraste si da lumea afara.

Si in loc sa-si vada de treaba si principiile dumisale, scapa intr-un magazin cu lumina si culori. Magazinul este recomandat de catre mama de cireasa, care stie ce e bun pe lume. Ochii ciresei se fac doua radare pentru descoperit lucruri fabuloase de pus in valoare corpul dumisale.

Cireasa ocheste 6 rochii care ii plac teribil. Se refugiaza cu ele in cabina si le trage pe dansa cu pofta si pricepere. Sfinte Sisoe, ce bine pot sa ii vina. Cu greu reuseste sa insface 3 dintre dansele si sa se opreasca aici. Toate 6 o fac sa arate precum o sirena. Si cireasa nescoasa la cumparaturi are pofta. 3 rochii in 32 de minute e ceva.

Si apoi nu trec doua zile si ajunge cireasa la targul de carte. Ah, ce mai potriveala. Iarasi isi aduce dumneaei aminte cum sireaca nu a mai cumparat carti de nu stiu cand. Si se simte sfasiata de pofta. Si se invarteste si se suceste putin pe loc, ca o gaina fara cap. Si in final iese invingatoare, cu 19 carti subrat.

E drept ca parte dintre ele sunt alese dupa pofta prietenului ei imaginar, I. Si ca doua dintre ele au mers cadou la o prietena asa de veche si asa de buna. Dar totusi, 19 carti e o cifra. Ce bucurie a simtit cireasa, e greu de povestit. 19 carti umplu un raft intreg, sunt o expozitie intreaga, o reverie.

Si cand crezuse ca in sfarsit pofta a fost satisfacuta si ca poate sa doarma linistita, cireasa afla vestea. Cumparaturile ei nu s-au incheiat, nu. Prietenul imaginar I. a ramas cu nostalgia mirosului uneia dintre cartile facute cadou. I-a trecut o secunda prin viata si l-a vrajit.

Deci du-te cireaso la targ din nou si cumpara cartea cu pricina. Si daca tot intru acolo, zic eu, sa nu cumpar si eu ceva? Miam-miam. Cireasa e pusa pe rele si simte nevoia sa cumpere cu toptanul.
Miros frumos, prieten imaginar.

cireasa, tenia si nedreptatea

iunie 1st, 2009

mic_dejun

Cireasa e pentru armonie si extaz, in majoritatea cazurilor. Vrea sa se infrateasca bine cu semenii, sa genereze numai zambete, sa raspandeasca fulgi de praf de minune.

Pfiiii, ce ne mai distram. Mie imi plac oamenii si sa petrec timp cu ei, asta e desfatarea mea. De aici imi trag seva, mai zice cireasa si clipeste marunt, ca sa intareasca vorba, sa o creada lumea.

Cred ca ii si reuseste, daca nu incerci sa o privezi de lucruri primare. Cum ar fi somnul bun din timpul noptii, fara lumina si zgomot. Apoi lumina naturala cat mai multa pe perioada cat desfasoara activitati sociale.

Ar mai fi ceva lucruri vitale pentru cireasa, fizice, nu spun nume, dar chestii importante. Oricum nu aici e locul lor. Poate am vorbit putin despre asta prin alte posturi, mai indraznete.

Insa mamiferul din cireasa se rascoala si face razmerita de se duce vestea daca nu este lasat/indemnat sa manance la prima ora dimineata. Cireasa este prevazuta cu un dispozitiv care o impinge la ingerarea de alimente cum a facut ochi prietenosi catre lume.

Aceiasi ochi care ii ies din cap in caz contrar. Pentru ca ciresei ii e foame de lupoaica inca de pe timpul somnului. Iar in momentul in care a dat oficial drumul la noua zi pe care o are de gestionat, ii trebuie de urgenta combustibil.

Pasamite in stomacul mic dar activ al ciresei, locuieste o tenie care o chinuie pana nu isi primeste tainul. Prin urmare, pe langa un look alintat, dimineata cireasa are afisat pe frunte mananca, mananca, mananca si omoara, omoara, omoara (pe cine nu te lasa sa mananci).

Ca un facut, soarta este potrivnica si ii da ciresei prin preajma oameni care nu se sinchisesc de nevoile ei arzande.

Inafara de a cherry, care a inteles repede ce grav e sa nu manance cireasa in primele maxim 12 minute de cand a ridicat capul de pe perna, restul oamenilor iau in deradere asa obicei.

Si unii dintre ei, nedandu-se seama de gravitatea faptei, incearca, mai in gluma, mai in serios, sa o opreasca de la destinul ei: micul dejun.

Cireasa intai zambeste, incercand sa mascheze importanta nutritiei iminente. Dar cand gluma se ingroasa, cireasa se leapada de maniere si curtoazie. Incepe sa maraie precum un animal salbatic, explicand ca trebuie sa indese degraba bucate sub nas.

Ce sa mai, e clar: cireasa dezvolta coarne si coada, daca nu mananca mic dejun. Aviz amatorilor.