SANUCA

Ce ma fac. Cred ca orgasmele mele sunt nitel diferite decat cele intreprinse de alte semene. Altfel nu-mi inchipui de ce sunt intrebata cu o frecventa uluitoare. Daca am avut.

Daca zic nu, e vai si-amar. Se lasa cortina grea, de catifea visinie, intre protagonisti. E ca si cum am marturisit ca mananc nou-nascuti la micul dejun. Pentru ca imi e prea pofta. Si mi se pare absurd sa ma abtin. Doar o viata are omul.

Si daca zic ca da. Nu e deloc indeajuns. Este doar primul pas pe drumul spre stabilirea adevarului. Personajul barbat se incrunta nemilos. Ma fixeaza cu degetul aratator. Cu care ma impunge apoi si in coasta. Si incepe emisiunea forensic detectivs.

Sunt pusa sa ma jur pe mama, pe rosu, pe sanatatea mea, pe lumina ochilor din cap, pe verde stop, pe disparitia florii de colt, pe sanatatea copiilor mei nenascuti si pe pereclitarea batlanului de preerie. Ca nu am (panto)mimat.

Cireasa, daca minti. Nepotii tai nu o sa mai vada niciodata o padure de mangrove. Ce inima ai sa iti asumi asta? O responsabilitate uriasa apasa pe umerii tai mici. Uita-te in ochii mei si recunoaste. Ai avut? Da? Atunci demonstreaza.

Inca in pielea goala, sunt imbrancita in fata completului de judecata. Si obligata sa ma reprezint singura. Desi nu sunt cireasa-avocat.

Si sa conving cum oi sti eu pe stimatii jurati. Ca am vazut artificii si stele verzi de atata placere. Ce mi-a fost daruita de catre reclamantul din patul inca moale si cald. Da, domnul acela care este imbracat, ca si mine, tot in pielea goala.

Sunt siluita sa demonstrez practic. De parca asa ceva e floare la ureche. Ca nu am deschis gura spre a slobozi sunete erogene false. In timp ce eu ma gandeam de fapt. Daca sa-mi schimb culoarea manichiurii. Ca prea port rosu de 10 de ani.

Ca nu mi-am fortat prin procedee miselesti femeiesti. Inima sa bata mai tare. Ca nu am mi-am folosit carisma proverbiala pentru a convinge porii. Sa elibereze dulce sudoare. Si nici nu mi-am instigat pupilele sa o ia razna la momentul dinainte stabilit.

Doamnelor si domnilor, zau ca am avut. Martora mi-e luna. Sau soarele, dupa caz. Si norii, au vazut si ei prea bine. Si ploaia, ploaia stie tot. Si poate fi chemata in instanta sa depuna marturie favorabila ciresei.

Cum reclamantul si juriul se uita zeflemitor la impricinata de cireasa. Ma bosumflu de atata neincredere. Si ma intorc cu spatele la locul crimei. Asta, va zic sigur, echivaleaza cu o confesiune scrisa ca da. M-am prefacut.

Cum situatia de fata imi genereaza tot felul de dificultati in relatiile sociale. Situatia asta nu mai poate continua. Vreau si eu sa am o viata normala. Fara sa creez, odata cu extazul, suspiciune in randul apropiatilor.

Si propun asa. O explicatie de natura sa rezolve conflictul pe cale amiabila.

Mi se spune uneori ca sunt speciala, ce o mai fi fiind si asta. Des mi se spune. Si atunci de ce nu putem admitem. Fara sa mai facem atata balamuc. Ca si orgasmele mele sunt la fel de speciale ca si generatoarea lor. Deci putin diferite fata de medie.

Si cer, in fata micii adunari locale. Sa nu mai fiu trasa la raspundere si bruscata cu privire la acest subiect. Pentru ca de-a naibii o sa invat panto(mima) cum scrie la carte. Si atunci sa va tineti.

In incheiere, cireasa vrea sa stie. Daca e singura care intampina atata neincredere. Sau e un flagel contemporan care rapune sud-estul Europei.