Vorbeam si cu a cherry. Despre cum sunt oamenii aia, care populeaza de dimineata pana tarziu in noapte farmaciile lumii.
Ei nu vin la farmacie cand au galci, sa-si cumpere un medicament de galci, ca sa le treaca galcile. Ei vad in farmacista, aceasta purtatoare de halat alb, un inger pazitor. Si in aceasta stapana a fascinante steclute si flacoane, un fel de psiholog.
Clientul farmaciilor nu se grabeste niciodata. El are tot timpul din lume. Se misca domol si pretinde clementa de la grupul de bolnavi. Si de la Cireasa care asteapta tropaind nerabdatoare in spate.
Ce-ai Cireaso, ce-mi sufli asa in ceafa? Ce, arde ceva? Am si eu nevoie de spatiu personal si timp nelimitat cu farmacista asta. Omul stie cand vine la farmacie dar nu si cand pleaca.
Farmacista nu e doar o vanzatoare de medicamente. Ea poate fi rezolvarea tuturor problemelor, daca stii sa o abordezi. Si ii ignori pe toti ceilalti care ar vrea ceva, orice, de la ea.
El se intinde pe o canapea iluzorie si isi spune farmacistei, aceasta zeita a sanatatii lui mintale, pasul. Ma doare asa, parca simt si asa. Nu sunt sigur ce as vrea. Ma gandeam sa va spun dumneavoastra. Sa va dati cu parerea.
Farmacista se gandeste, scobeste in raft, vine, ii arata. Bolavul inchipuit face o grimasa. Daca am traduce strambatura muschilor fetei in cuvinte, as iesi asa. Speram ca o sa-mi propuneti altceva.
Si apoi da si glas guritei pusa pe vorba. Cireasa tropaie. Dar lui, clientului universal de farmacie, nu-i pasa. Stiti, as vrea ceva ca asta, dar nu chiar asta. Daca intelegeti ce vreau sa zic.
Daca zeita ii aduce un produs ieftin, romanesc, bolnavul vrea unul strain. Daca ii aduce unul strain, musai sa plece acasa cu unul ieftin si neaos. Ca e criza, zeita nu stie?
Si exact cand cireasa crede ca el a terminat sedinta de terapie pe azi. Si isi ia produsul cu miscarile astea in reluare. Exact atunci omul se mai intoarce catre zeita o data plus si zice.
Dar fiti amabila, mai trebuie sa iau ceva. Ce? Nu stiu exact, este pentru sora mea. Care locuieste cu mine. Dar acum nu este acasa, este in vizita la o verisoara a ei si m-a rugat pe mine sa-i aduc ceva. Ca nu se simte prea bine.
Dar ce are? Pai o doare stomacul. Ca o arsura, asa, sau ca o crampa? Nu stiu, mi-a zis doar ca ii trebuie ceva de stomac. Dar de cand e starea asta? Pai mie mi-a zis decat ieri. Dar la cum o stiu, e genul care tine in ea. Nu este exclus sa fie de cateva zile.
…
Bolnavul inchipuit care are si o ruda, bolnava si ea de stomac, tace. Tace si zeita, ca nu stie cum sa il ajute. Tace coada. Tace pentru ca, atunci cand o sa-i vina randul, fiecare dintre ei o sa faca la fel.
Cireasa fornaie si scoate pe nari smoala amestecata cu fulgi. Cireasa stie intotdeauna cu precizie ce vrea de la ghiseul asta. Unde miroase mereu a guturai si galci. Si din care nu stie cum sa iasa mai repede. Inainte ca ingerul psiholog sa o convinga ca e spre binele ei sa aiba card de fidelitate. Adica un abonament la boala, cumva, crede cireasa.
Daca vrea la pshihiatru, cireasa merge la psihiatru. Nu la marmacie, sa-si eviscereze problemele in fata cozii de oameni cu guturai si galci.
Dixit.
