Credeam ca sunt ok. Ca primavara asta am scapat. Ca pot sa stau si eu linistita la soare, in parc. Sau cuminte pe mal de mare, langa granita.
Am sperat ca nu mai trebuie sa fug de la birou. Ce-o zice Dana. Sa imprumut iar bani. Ce-or zice creditorii. Si sa o tai lasand in urma un norisor de praf de minune. Ce-o zice mama de cireasa.
Aiurea. Ti-ai gasit. A inceput iar. Ce surpriza. Sa-mi clocoteasca sangele navalnic prin venele delicate de cireasa turcofila. Sa ma trezesc fredonand cat pot eu de tare Askim Surpriz.
Deja nu mai pot sta locului de atatea furnici stranse pe talpa mea numarul 36. Care se milogesc de mine. In frunte cu a lor craiasa. Sa plec odata in turcime. Sa ma salvez. Sa ma izbavesc aruncandu-ma in cap in adana kebap si ceai de mere.
Slaba cum sunt de refuz. M-am lasat sedusa inca o data. Cred ca a 12-a oara. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese.
Am anuntat pe turcoaica Nihal ca in sfarsit se intampla. Si ca simt enorm si vaz monstruos. Am rugat-o sa faca program prielnic. Ce sa includa, acum ca activitatile primitive de facut la Istanbul. Sunt deja fumate pana la filtru de cireasa turcita.
Sa includa ceva dansuri din buric. Baie turceasca la cel mai smecher stabiliment istoric & masaj complet tot acolo. Cafea la turnul din mijlocul Bosforului. Si alte lucruri exotice. Pe care sa le degust stand turceste.
A, am cerut si o intrevedere fulger cu presedintele republicii. Care sa ma ajute sa-mi gasesc un job temporar bine platit. Pe perioada de 6 luni. Ca de ceva vreme planuiesc sa ma fac cireasa turcizata.
Sageata albastra mai are nevoie doar de benzina si asigurare. Ca sa o porneasca vitejeste pe pamant bulgar. Si apoi sa se indese printre minarete si zgarie nori. Pana la poarta blocului din cartierul Levent. Unde cireasa o sa maie peste noapte.
Imi sare inima din piept de pofta. Ma sufoc de bucurie ca o sa degust pestisori proaspeti din Bosfor. Sunt emotionata ca o scolarita de lanurile cu maci pe care o sa le vad pe drum.
Turcilor cata frunza, cata iarba, pregatiti-va. Vine cireasa valaho-danubiano-pontica cu arme si bagaje. Si va cotropeste de nu va vedeti. Ca sa spele rusinea stramosilor ei ieniceri, spahii si domnite moldovene pangarite.
Si trebuie sa recunosc, plecand ochii de caprioara. Ca desi poate ar fi mai bine sa fiu francofila sau anglofaga. Ei bine, turcismul din mine n-are lecuire.
