boa lisboa

martie 28th, 2012

Cireasa si-a pus jalba in bat si bocceaua pe umar.

In ea sad confortabil doua sandivsuri in boccea, o carte asa de interesanta ca nu o pot lasa din mana nici cat ma duc pana la baie, ochelarii de soare cu oglinda sa nu i se vada ochii pofticiosi cand se uita dupa barbatii locali de multe rase, alcatuiri, texturi si culori, niste slapi mai aratosi, asa, un costum de baie in culorile curcubeului cumparat ei de amicul SMPE, cerceii cu cirese, un sutien care este bland si iubitor si confortabil cu sanii astia mari, o pernuta gonflabila pentru gat in caz ca ii vine sa motaie, un cadou impachetat cum s-a priceput ea mai bine, 2 fuste flu-flu, doua prezervative care sa fie acolo pentru ca nu e sanatos pentru psihic sa presupun ca nu voi face cu siguranta sex, doua tricouri care o sa ia mintile barbatilor, un parfum cu care cand se da iti vine sa o tot adulmeci pana lesini si cazi jos, o umbrela ca cica s-ar putea sa ploua, sosete argintii, oja rosie, aparatul foto care o scoate din minti dar este mai bun decat niciun aparat foto si un card de 8 mega, o esarfa care o tine nici imbracata nici dezbracata, niste cash, o geanta care pare mica dar in ea poate sa se lafaie in voi un pui de elefant la nevoie, o asigurare de sanatate in caz ca isi rupe vreo unghie.

Cireasa pleaca in zori de zi la Lisabona pentru ca merita. Ea a muncit de i-au mers fulgii unul cate unul, extraordinar de multi fulgi a pierdut in ultima vreme. Oricat s-a straduit, facand si overtime, nici in momentul asta nu a reusit sa-i adune pe toti pentru a face din ei umplutura pentru cea mai elaborata perna din univers. Cand lucrul asta o sa se intample, perna asta va fi vanduta la suprapret.

Cireasa va fi receptionata la aeroport de catre poneiul sturlubatic, motivul serios al acestei escapade usor costisitoare dar sunt absolut sigura ca pe deplin satisfacatoare in final. Depre Lisabona nu stiu mare lucru asa ca sunt gata sa aflu cam tot.

Stiu ca are coline, vreme frumoasa, oameni pusi pe party dar si siesta. Ca felurile de mancare se intrec umar la umar pentru cele mai gustoase bucate din univers. Ca oamenii tind sa te atinga si sa te stranga cu inflacarare in brate desi abia te-au cunoscut. Vai, sper sa fac fata acestui asalt. Stiti doar ca sunt o persoana mai timida si mai retrasa.

Poneiul zice ca o sa mergem la plaja. Asta m-a surprins foarte tare. Aproape ca m-am inmuiat in felul ala sexy dinainte de un act sexual cand am auzit ca, desi e martie, eu o sa stau in pielea goala pe nisip si o sa las vantul sa-mi faca pletele scurte fal-fal-fal.

Lisabona, surprinde-ma, draga mea. Sunt gata. Poneiule, despre tine ce pot sa mai zic. Sa fii acolo, la primire.

Ne auzim marti, 3 martie, cu povesti desucheate despre mica mica vacanta.

cum arata bagajul asiatic

iulie 6th, 2009

thailand

Mai sunt 4 zile si cireasa isi ia codita la spinare si totodata zborul spre destinatii necunoscute, dar cu nume shanticler: Thailanda, Malaezia si China.

Discutand cu niste oameni care se pricep, cireasa are o banuiala ca acolo s-ar putea, in perioada asta din an, sa ploua cu mango. Se pare si ca strazile sunt pavate cu paste de orez prajit, printre care colcaie creveti trasi prin wok.

A mai aflat cu uimire ca in mai toti copacii, asiaticii au viermi de matase angajati de municipalitate. Ei croseteaza cuminti toata ziulica haine la comanda pentru localnici si turisti. O sa-si ia probabil si ea o vestuta.

Lucrurile astea sunt diferite de ce se intampla la ea in livada. Deci cireasa a avut mare dificultate in a ticlui un bagaj eficient pentru asa intamplare asiatica. Ea va calatori pentru prima data in viata cu un rucsacel cam cum ti-ai lua pentru ora de sport.

A mai avut ea o data provocarea de a-si inghesui existenta intr-o boccea de dimensiunea unui pepene slabut. Dar atunci o obligase prietenul ei destul de isteric si foarte motociclist. Si oricum, vorbim de un weekend. Si oricum, nu prea a mers.

Acum cireasa purcede cu rucsacelul trei saptamani, deci e o depasire a limitelor personale. O vacanta extrema, in care cireasa este obligata sa se bage in sedinta si sa afle ce ii este esential pentru o a duce o existenta minimala si minimalista.

Asta pentru ca va fi mereu pe drum, de la o destinatie la alta. Si cum isi va cara singurica (mi-e frica, mi-e frica sa car singurica) cele trebuincioase, a optat pentru varianta xxxs.

Dimensiunile bagajului asiatic sunt dupa cum urmeaza: un paralelipiped de cam 72X53 cm. El are o usoara panta la una din laturi pe care mi-a fost greu sa o calculez, cu toata bunavointa.

In el vor sta cuibarite asa: 3 rochii inflorate cu bretele, pentru zile asiatice fara cusur. O pereche de slapi mov de cauciuc, cu floricica, ca sa ma poata ploua in voie, chiar daca e vorba de mango.

O pelerina de ploaie procurata de prietenul imaginar I., care are proprietatea magica de a se face portofel. Pelerina adica. Nu vi se pare amuzanta magia asta? Doua carti groase, pentru ca zbor cu sapte avioane, insumand zeci bune de ore de zbor.

Strampi speciali tesuti pentru fructe care au probleme cu circulatia. Pe astia mi-i i-a furnizat mama de cireasa. Tnx, mom. In restul timpului o sa-i port trasi pe fata, ca sa-i sperii de moarte pe asiatici si in felul asta sa ne mai destindem si noi.

Adidasi cu imprimeu pepit alb-negru plus o seama de sosete de bumbac. Se pare ca, in ciuda credintelor ciresei, asta e cea mai potrivita incaltaminte asiatica. Cu degetele ferecate.

Sampon pentru spalari frecevente si usoare, pentru igienizarea celor cativa pufi care ii mai raman ciresei in crestet, dupa ce trece pe la stilist. Prosop roz cu peri tari si dimensiunea cat o nuca. Ca si asa cireasa are corpul mic.

Medicamente pentru indepartarea rapida a cistitei, reconstructia stomacului deranjat si tot felul de dureri ciresesti care pot aparea. Un carnetel pentru ganduri zamislite pe taram asiatic plus 3 crampeie de creioane ascutite.

Toti chilotii pe care ii am prin casa: atat sport cat si cei cu dantele si briz-briz-uri. Cine stie cati or fi, voi face recensamant. Costumul de baie cu dungi in culori de papagal, pentru cazurile cand cireasa se imbaiaza in vazul lumii de la est de urali.

Pantaloni lungi care sa acopere complet voluptoasele-mi picioare. Si o bluza care sa puna opulentul piept de cireasa la adapost de privirile puritane ale paznicilor postati la intrarea in moscheile kualumpureze.

Lotiune de protectie pentru pielita subtire de cireasa, cu factor 50. Asta ca sa nu ma intorc mov cu rosu si cu roz la fata, sa-mi sperii vecinii.

Aparat foto imprumutat de la cineva, nu stiu inca cine. Si card de memorie suplimentar, pentru cele 1.283.524 de poze pe care am de gand sa le fac. Stick gol, convertor priza, telefon si incarcator.

Apoi bani, bilete de avion, asigurari pentru rucsacel si unghii incarnate, adrese hosteluri unde va pune cireasa capul jos. Servetele umede pentru cirese murdare si uscate pentru cirese care au chef sa planga incetisor in batista.

O sapca cu rolul de a impiedica soarele asiatic sa o bata pe cireasa fix in ganduri, amestecandu-i-le. Periuta pentru inviorarea dintilor diminieata si calmarea lor inainte de a se apuca sa teasa vise.

Si gata. Cam asta poarta cireasa cu ea. Daca se poate trai asa, veti afla. Dar veti afla abia peste 3 saptamani. Pentru ca cireasa va afisa intre timp o placuta cu inventar pe blog pe perioada aventurii asiatice.

cireasa si pregatirea

iunie 30th, 2009

asia-map copy

Am intrat in linie dreapta cu preparatiunile pentru intruziunea mea la est de urali.

Sunt extraordinar de curioasa, nici nu mai pot lucra cum trebuie din asemenea pricina bengoasa. Vreau sa stiu cati dintre voi stiti acum, pe loc, ce inseamna asta: la est de urali.

Am dat peste exprimare si am ridicat spranceana a mirare. Si mi-am dat seama ca autorul dornic sa se exprime ceva mai artistic decat normal, si-a pierdut pe loc in felul asta caraghios jumatate din public.

Probabil ca el nu si-a inchipuit defel ca exista pe lume fructe care nu vad in harta mintii ce este la este de urali. M-am dus la prietenul imaginar cu dilema si el m-a linistit. M-a dus urgent la harta si impreuna am razbit. Ce sa vezi: e chiar unde merg eu.

M-am tocmit la sange cu regina furnicilor de mi-a tesut vestuta de zale exact pe masura, cu doua cofraje pentru sani cupa C. Hefaistos mi-a batut in atelierele prieteniei coif tantos, cu creasta in sus, indreptat spre apus.

Scutul e facut din titan, sa nu ma incarce la bagaj si sa tina un an. Port si sandale inaripate, ca cele ale lui Hermes. Stiti, zeul care face comisioane eficiente in stravechiul Olimp, cartierul general al lui Zeus. Am de zburat repede si bine.

S-ar zice ca sunt gata, dar nu. N-am facut vaccinele antitetanos, antifebra tifoida si antimeningita A si C.

Ele se comanda la o farmacie anume, se platesc multisor, se iau la purtator. Si apoi se efectueaza in bratul firav de cireasa, toate odata, la Institutul de Boli Internationale, de catre doctorul Tudor. Care, ca lucrurile sa fie complet SF, mi-a zis.

Cireasa, ar fi trebuit sa faci si pentru hepatita B, dar nu mai ai vreme. Asta in conditiile in care eu nu rostisem data. Pentru ca insa avea dreptate, nu mai era timp, nu l-am contrazis. Da domnule, i-am zis. Si pe loc ca revin i-am promis.

Pozarul meu personal a obosit de curand, a tusit, a dat ochii peste cap si n-a mai vrut sa faca click. Trebuie sa-l duc la doctorul Sony, un japonez. Sper ca-i da de cap, altfel zau ca o sa-l pap.

Imi trebuie si card suplimentar de memorie, vreau sa ma fotografiez mereu, dar musai cand ingerez caine si gandaci. Toata lumea vrea sa priveasca asta.

Apoi cireasa are dileme legate de undeva va innopta in Bangkok, dupa ce a descoperit stupefiata ca orasul asta nu are un centru. Ci e doar o intindere de culoare galbena, plina de mister si cu ochii alungiti, unde colcaie thai piperniciti.

Si acum: cum sa-si poarte la dansa banii? In card? Dar daca nu ii poate extrage acolo, cui se adreseaza? In cecuri de calatorie? Dar daca asiaticilor nu le plac? Cash? Dar daca este praduita de catre asiatici mici pitici, ca sa-i complice periplul asiatic?

Si ce asigurare de sanatate sa-si faca cireasa, ca asa peripetie sa nu se transforme in tragedie? Daca pateste o unghie incarnata, cui se plange despre asta? Tot doctorului japonez Sony? Ea isi pune toata speranta in scut.

Cireasa se intreaba: mobilul romanesc merge in Asia, cu roaming? Cine sa stie asa ceva…Cireasa in dreapta si-n stanga tot intreba.

In plus, s-a hotarat dansa sa scape de podoaba capilara de culoarea graului copt sub razele mladioase ale soarelui de vara in drum spre mare. Si sa revina la culoarea din pruncie, pe care sincera sa fie, nici nu o mai stie.

Cate are de facut cireasa si cum sa razbeasca dansa, gingasa. Ma simt scoasa la tabla cu probleme de calatorie asiatice, unde nu stiu nicio intrebare si mi se zice, stai jos, 3. AMR 8 zile.

cireasa galbejita

iunie 15th, 2009

cheerful-monkey copy

N-ati observat ca cireasa are ochii mai mici si pusi mai oblic pe cap, asa? Si nu cumva vi s-a parut ca pe alocuri nu o mai intelegeti, ca vorbeste in dodii?

Ma mir ca nu s-a sesizat nimeni despre asta, dar v-ati luat cu treburi, inteleg. Pentru ca cireasa tocmai a cumparat niste bilete de avion care o propulseaza in absolutul asiatic.

Cireasa vilegiaturista a facut un act vitejesc si este acum posesoarea urmatoarelor rute: Bucuresti-Roma-Bangkok & Kuala Lumpur-Londra-Bucuresti. Intre ele, potopul, adica trei saptamani de scotociri si framantari asiatice.

Se pare ca in program se prefigureaza mai tare si mai tare o intarire a relatiilor livado-chinezesti. Scopul declarat al vacantei este urmarirea nu stiu carei eclipse, care se vede cel mai bine la habar n-am care data, in Shanghai.

Bineinteles ca cireasa n-are nici in clin nici in maneca cu treaba asta. Carui fruct ii pasa de-o eclipsa? Asta e treaba de legume. Dar prietenul polonez cu culcus in Viena, unii il tineti poate minte, are batuta asta.

Si cireasa a crezut ca e momentul sa vada si ea unde se fac penare cu pisici si ascutitori frumoase. E drept ca la inceput s-a zgribulit de frica.

Daca o prind niste chinezi? Chiar daca ea se zbate, semanand panica in acest popor de neghinita? Ei aduc insa intariri si o leaga fedeles, cu fir rosu de matase chinezeasca. Apoi insista sa o serveasca unor baroni locali, cu un text bine ticluit.

Stiti probabil de la Discovery Channel mesele alea speciale, cu o gaura in mijloc, unde se fixeaza cu blandete craniul unei maimute tinere. Cum pe urma se decaloteaza si se consuma creierul ei plin inca de ganduri legate de padurea cu liane si prietenii pe care i-a puricat, stand la palavre.

Mi-a trecut prin cap ca as putea si eu ajunge fixata intr-un astfel de suport. Sa ajung sa amuz niste oameni cu stare care vor sa ia masa in oras, ca sa se mai destinda dupa o saptamana infernala la serviciu.

Buna seara, se prezinta tacticos chelnerul. Si cu voce mai joasa, la urechea tatalui de familie: “astazi va recomand creier de femeie blonda, miniona, caucaziana. Este nascuta intr-o tara exotica, Salajean, si crescuta cu frica lui Dumnezeu.

Are studii superioare, stie sa cante la pian si in tara ei de bastina i se spune cireasa. Se mai zice si ca are pielita destul de subtire si ca sfarcurile i se intaresc din te miri ce.

E drept, nu stim in ce masura afecteaza asta gustul, dar e oricum ceva special. E adusa azi dimineata, am licitat mult pentru ea. Daca nu o vreti dumneavoastra pentru nevasta si cea mica, (aici ciupeste copila chineza de obraz) o congelez si o trimit mintenas cadou imparatului Japoniei”.

Sigur, e vorba de ignoranta mea. Probabil ca si americanii se intreaba daca noi avem electricitate. Si daca pe langa cainii de pe strada, avem si ursi grizzly, pe care ii folosim pe post de mijloace de transport cand avem sacose grele sau bataturi dureroase.

Deci in mai putin de o luna, cireasa, doar cu un rucsacel fixat pe spatele-i firav, va manca taitei. Incaltata cu slapi si rotind ochii mari in cap, se va apropia din ce in ce mai tare de o eclipsa, ce se tine in orasul care a dat numele unui fel de pui preferat de dansa.

Ca sa raspunda unor intrebari pe care le simte pulsand: nu, cireasa nu o sa manance caini pe post de carne de vita. Nu, cireasa nu o sa faca sexperimente cu thailandezi gata sa-i indeplineasca orice dorinta.

Cireasa asiatica va incerca din rasputeri sa nu depaseasca cele 20 kg de incarcatura cu care are voia sa se intoarca din haiducie. Se va purta frumos, nu va vorbi cu necunoscuti si nu se va scobi in nas, ca sa nu faca o imagine proasta tarii noastre.

Si nu, cireasa nu va face nimic din ce nu e social acceptat, ilegal, imoral sau ingrasa. Good cherry. Ok?

turcismul din mine n-are lecuire

aprilie 28th, 2009

istanbul

Credeam ca sunt ok. Ca primavara asta am scapat. Ca pot sa stau si eu linistita la soare, in parc. Sau cuminte pe mal de mare, langa granita.

Am sperat ca nu mai trebuie sa fug de la birou. Ce-o zice Dana. Sa imprumut iar bani. Ce-or zice creditorii. Si sa o tai lasand in urma un norisor de praf de minune. Ce-o zice mama de cireasa.

Aiurea. Ti-ai gasit. A inceput iar. Ce surpriza. Sa-mi clocoteasca sangele navalnic prin venele delicate de cireasa turcofila. Sa ma trezesc fredonand cat pot eu de tare Askim Surpriz.

Deja nu mai pot sta locului de atatea furnici stranse pe talpa mea numarul 36. Care se milogesc de mine. In frunte cu a lor craiasa. Sa plec odata in turcime. Sa ma salvez. Sa ma izbavesc aruncandu-ma in cap in adana kebap si ceai de mere.

Slaba cum sunt de refuz. M-am lasat sedusa inca o data. Cred ca a 12-a oara. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese.

Am anuntat pe turcoaica Nihal ca in sfarsit se intampla. Si ca simt enorm si vaz monstruos. Am rugat-o sa faca program prielnic. Ce sa includa, acum ca activitatile primitive de facut la Istanbul. Sunt deja fumate pana la filtru de cireasa turcita.

Sa includa ceva dansuri din buric. Baie turceasca la cel mai smecher stabiliment istoric & masaj complet tot acolo. Cafea la turnul din mijlocul Bosforului. Si alte lucruri exotice. Pe care sa le degust stand turceste.

A, am cerut si o intrevedere fulger cu presedintele republicii. Care sa ma ajute sa-mi gasesc un job temporar bine platit. Pe perioada de 6 luni. Ca de ceva vreme planuiesc sa ma fac cireasa turcizata.

Sageata albastra mai are nevoie doar de benzina si asigurare. Ca sa o porneasca vitejeste pe pamant bulgar. Si apoi sa se indese printre minarete si zgarie nori. Pana la poarta blocului din cartierul Levent. Unde cireasa o sa maie peste noapte.

Imi sare inima din piept de pofta. Ma sufoc de bucurie ca o sa degust pestisori proaspeti din Bosfor. Sunt emotionata ca o scolarita de lanurile cu maci pe care o sa le vad pe drum.

Turcilor cata frunza, cata iarba, pregatiti-va. Vine cireasa valaho-danubiano-pontica cu arme si bagaje. Si va cotropeste de nu va vedeti. Ca sa spele rusinea stramosilor ei ieniceri, spahii si domnite moldovene pangarite.

Si trebuie sa recunosc, plecand ochii de caprioara. Ca desi poate ar fi mai bine sa fiu francofila sau anglofaga. Ei bine, turcismul din mine n-are lecuire.