boa lisboa

martie 28th, 2012

Cireasa si-a pus jalba in bat si bocceaua pe umar.

In ea sad confortabil doua sandivsuri in boccea, o carte asa de interesanta ca nu o pot lasa din mana nici cat ma duc pana la baie, ochelarii de soare cu oglinda sa nu i se vada ochii pofticiosi cand se uita dupa barbatii locali de multe rase, alcatuiri, texturi si culori, niste slapi mai aratosi, asa, un costum de baie in culorile curcubeului cumparat ei de amicul SMPE, cerceii cu cirese, un sutien care este bland si iubitor si confortabil cu sanii astia mari, o pernuta gonflabila pentru gat in caz ca ii vine sa motaie, un cadou impachetat cum s-a priceput ea mai bine, 2 fuste flu-flu, doua prezervative care sa fie acolo pentru ca nu e sanatos pentru psihic sa presupun ca nu voi face cu siguranta sex, doua tricouri care o sa ia mintile barbatilor, un parfum cu care cand se da iti vine sa o tot adulmeci pana lesini si cazi jos, o umbrela ca cica s-ar putea sa ploua, sosete argintii, oja rosie, aparatul foto care o scoate din minti dar este mai bun decat niciun aparat foto si un card de 8 mega, o esarfa care o tine nici imbracata nici dezbracata, niste cash, o geanta care pare mica dar in ea poate sa se lafaie in voi un pui de elefant la nevoie, o asigurare de sanatate in caz ca isi rupe vreo unghie.

Cireasa pleaca in zori de zi la Lisabona pentru ca merita. Ea a muncit de i-au mers fulgii unul cate unul, extraordinar de multi fulgi a pierdut in ultima vreme. Oricat s-a straduit, facand si overtime, nici in momentul asta nu a reusit sa-i adune pe toti pentru a face din ei umplutura pentru cea mai elaborata perna din univers. Cand lucrul asta o sa se intample, perna asta va fi vanduta la suprapret.

Cireasa va fi receptionata la aeroport de catre poneiul sturlubatic, motivul serios al acestei escapade usor costisitoare dar sunt absolut sigura ca pe deplin satisfacatoare in final. Depre Lisabona nu stiu mare lucru asa ca sunt gata sa aflu cam tot.

Stiu ca are coline, vreme frumoasa, oameni pusi pe party dar si siesta. Ca felurile de mancare se intrec umar la umar pentru cele mai gustoase bucate din univers. Ca oamenii tind sa te atinga si sa te stranga cu inflacarare in brate desi abia te-au cunoscut. Vai, sper sa fac fata acestui asalt. Stiti doar ca sunt o persoana mai timida si mai retrasa.

Poneiul zice ca o sa mergem la plaja. Asta m-a surprins foarte tare. Aproape ca m-am inmuiat in felul ala sexy dinainte de un act sexual cand am auzit ca, desi e martie, eu o sa stau in pielea goala pe nisip si o sa las vantul sa-mi faca pletele scurte fal-fal-fal.

Lisabona, surprinde-ma, draga mea. Sunt gata. Poneiule, despre tine ce pot sa mai zic. Sa fii acolo, la primire.

Ne auzim marti, 3 martie, cu povesti desucheate despre mica mica vacanta.

cireasa si barbatul din suflet

decembrie 15th, 2011

Astazi gandul ciresei merge catre lepadarea de obiectul si subiectul senzualitatii superficiale.

Dovada ca nu toate femeile sunt dornice sa isi odihneasca capul neaparat pe un umar de barbat pe timp de noapte sunt eu. Cireasa. Cand iubesc, umarul e bine venit. Dimpreuna cu tot barbatul, chiar daca sforie. Si cu tresaririle lui de prin somn, cand vaneaza porci mistreti sau trage la cine stie ce tinta. Si cu scrasnitul din dinti si orice alte porcarii.

Cand iubire nu e insa, nasol e. Una este sa ne amestecam carnurile spre a face din ele cea mai condimentata tocanita de fleica de om. Alta este sa vreau sa mi te mai amesteci prin pat dupa ce s-au savarsit acte senzuale de importanta majora. Sa mancam tocanita si sa plecam acasa, asta e deviza mea.

Asta e. Nu mi se pare ca trebuie sa ma cuibaresc neaparat langa un barbat cu care am facut sex. Nu mi se pare. Sa recunoastem. Ce-a fost a fost si s-a terminat. E grozav sa dormi singur cand esti satisfacut si nu simti afectiune pentru satisfacator. Problema e ca barbatul mai crede sincer sau e prost sfatuit ca trebuie sa se intinda langa mine cu dinadinsul. Ca daca sexurile noastre s-au imprietenit, apoi trebuie musai sa ne si vedem la fata dimineata. Of.

Se intampla ca uneori imi vine sa platesc o taxa grasuta unei firme serioase si respectabile. Una care a aniversat de curand 75 de ani de experienta in domeniu si are iso 9001. Care sa il ia de langa mine cu binisorul sau cu forta, nu prea imi pasa de detalii, pe barbatul asta si sa-l duca la el acasa, in patul lui.

Probabil ca pe undeva sunt un fel de barbat. Se pare ca reusesc si sa ies prea repede din casa, cum femeile nu prea accepta sa faca. Si daca ati sti in ce spatiu cat o nuca pot eu sa-mi indes toate cele trebuincioase pentru 3 zile, ati ramane busbe. Cand la asta se adauga ce ziceam mai sus, parca mai poti fi sigur ce sunt eu.

Un fapt e clar. Imi vine sa-mi montez undeva la indemana un furtun cu apa. Un furtun cu apa oparita metaforica pentru indepartarea manifestantilor prea insistenti. Sau orice alta arma care sa-mi obtina libertatea dupa niste stropi bine delimitati de placere. De ce sa ne prefacem ca impartim si valori, nu doar epiderma.

Noroc cu sanii astia mari, caci astfel as avea pe alocuri mari probleme in a ma mai crede lumea ca sunt pe bune o caprioara.

cireasa la 14 ani (pardon, 13)

iulie 26th, 2011

Daca ar fi fost cuminte, cireasa ar fi sarbatorit ieri 14 ani de casnicie.

Domnul cu care as fi putut repurta asemenea victorie este, cine altul, inginerul fara inima. Un barbat aprig si ca bradul. Un mascul pe care multa lume s-a straduit sa il aduca in fata altarului. Unele dintre noi au izbutit, altele nu. Oricum, procentul de reusita poate motiva intreaga suflare femeiasca sa dea cu banul.

Despre inginerul fara inima mai puteti citi aici si aici.

Deci sunt 7 ani de la cel mai asteptat divort. Cifra asta m-a buimacit. Inseamna ca au trecut si fix 7 ani de la partaj.

Am renuntat atunci la lampi cu lumina melancolica, oale in care nu gateam mare lucru, perne pe care dormeam cu ghimpi, valize pline pana la refuz cu vise desarte, scaune pe care stateam incomod si, mai ales, un televizor.

Am renuntat deci la un televizor la care nu ma prea uitam si pe care speram in secret, de vreo 7-8 ori pe zi, chiar si in timp ce ma demachiam sau luam masa la birou, sa il sparg cu un topor bine ascutit si din ce ramane, speram eu pe atunci ca o rama intacta, sa ii fac inginerului fara inima un guler de tip Maria Stuart. Apoi visam sa mergem asa in vizita la socri.

Am pierdut atunci si cam o duzina de prieteni care imi placeau. Toti adusi zestre de inginerul fara inima, care i-a facut ghemotic si i-a pus inapoi in buzunarul de la piept. Nu prea am avut ce replica.

Daca stateam in banca mea, as fi putut sa traiesc fara griji in continuare. As fi lucrat in corporatie pentru beneficii din ce in ce mai gogonate. Mmmmm. As fi plans duminica, nici eu nu stiu de ce. Brrrr. As fi strans un numar impresionat de chilori si sutiene de culoare gri, de la firme scumpe, probabil de 7-8 ori mai mare decat cel agonisit in doar 7 ani. As fi.

Sunt 7 ani de cand mi-a venit gandul al bun. 7 ani de cand mi-am dat mana libera la viata buna. 7 ani de dezmat cultural, turistic, social. 7 ani de planuri grandioase, bine puse in practica. 7 ani de haiducii, vitejii si razmerite personale implementate cu folos.

Anul viitor se vor implini 15 ani de eventuala casatorie fericita. Si pentru ca este o cifra rotunda, ma gandesc sa dau o petrecere pe cinste. Unde sa chem toata suflarea care o cunoaste pe cireasa asa cum e ea acum, cand a crescut mare. Vesela, libera, calatoare, harnica, entuziasta, bronzata si intesata de oameni misto.

Asa arata cireasa la 14 (pardon, 13, m-am emotionat si am calculat tare gresit) de cand a spus emotionata da. Si nu crede ca putea sa primeasca un cadou mai maret.

emotia regasirii cu ea, cu bucovina

mai 23rd, 2011


M-am intors la ea, cu emotie destula. Acolo era, insorita, primitoare, vesela. Cu bujori in obrajorii ei bombati, plini de paduri in degrade.

Am pieptanat cu ochii mei vrajiti dealurile ei bine innadite cu margarete, albastrele. M-am facut una cu iarba deasa, sanatoasa. Am umblat ca o cireasa taranca desculta prin iarba si am masurat pamantul pana mi s-au crapat calcaiele.

M-am uitat la stelele ca cele mai mici si misterioase felinare. Am cantat in timpul asta sau, daca nu stiam cuvintele, am ascultat ce cantau altii. Am sorbit dintr-u pahar cu sprit rece, pe arsita primordiala. davitblog awaspinter topkabar awasgila

M-am trezit dimineata cu greieri instruiti sa cante cele mai mieroase cantece. In Bucovina ei nu canta doar seara, cum se lenevesc in alte parti de lume, mai putin exigente.

I-am dat de mancare lui Puiu, un cal frumos roscat. M-am induiosat ca nu mai era de o vreme armasat si prin urmare nu o putea iubi pe Stela cum se cade. Si am mangaiat-o a consolare pe aceasta iubita a lui cu nabadai.

Am mangaiat un miel in varsta frageda de doua saptamani. I-am soptit vorbe de amor viticai Crina, in etate de doua zile care vedea viata cu ochi mari, de vaca indragostita. Am mirosit cu forta un pui galben, cel mai marunt de prin partile astea, scos de sub o closca.

M-am spurcat crestineste cu bucate facute cu drag. Sarmale cu urda, sarmale in foi de viata, sarmale cu carne. Am sorbt cu zgomot din supa de gaina cu taitei de casa. M-am tratarisit cu tort de capsuni cu iaurt pentru printese. Am fraternizat cu pastravul prins cu mana mea. L-am asortat cu mamaliga taiata cu ata si mujdei de usturoi verde.

Am tras aer in piept in curtea manastirii Voronet si mi-am descretit creierii ascultand clopotele pe inserat. M-am bucurat de cea mai buna viata, timp de doua zile pretioase, cu prieteni dragi. A fost minune revederea cu ea, cu Bucovina.

Draga mea, abia astept sa ma intorc.

barbatii si muschiul croitorului

martie 15th, 2010

Despre barbati, numai de bine. Si nici vorba sa fie toti la fel, niste guitz, cum zic unele femei cam malitioase si fara dragoste de aproape. Slava Domnului ca exista barbati si le plac fructele.

Cireasa are mare respect pentru specia adversa si o observa cu netarmurita incantare. Cum nimereste langa un barbat, cum il trage la dansa sub lupa si il studiaza plina de inima buna. Vrea ea sa-i patrunda barbatului diversele taine specifice. Si sa le puna intr-un clasor impreuna cu alte fapte notabile ce ar apropia, intr-o lume din ce in ce mai buna, barbatul de femeie.

Dar tot ea crede ca e delicios si caraghios in acelasi timp cum seamana barbatii la lucruri mici. Cum ar fi, bunaoara, cantatul la muschiul croitorului. Un muschi asezat la om si mai ales barbat in zona coapsei interne, in proximitatea dar totusi la o departare decenta de sexul lui.

Ce cred eu. Ca in fiecare barbat se naste, creste si respira un rocker. Unul mai mic sau mai mare, mai rebel-si-deci-inclinat-catre-punk sau mai degraba trist-si-deci-pus-pe-balade-duioase. Dar se da cate unul barbatului in mod sigur. Motiv pentru care, atunci cand in aer se aude ceva rockareala, barbatul cedeaza.

Uita ca e programator nepasator sau vanzator de servicii de telefonie mobila imbarligator. Uita ca la job face rapoarte gasind placere in cifre sau vindeca oameni nesimtitor la sange. Sau repara cuptoare cu microunde mester pricep sau e inspector de resurse umane fara emotie pentru oameni.

Barbatul lasa sacose sau orice avea in mana. Se uita duios la mana sa dreapta. Si apoi strange aratatorul dimpreuna cu degetul mare si cel mijlociu. Uite cum avem deja pozitia potrivita pentru cantat la chitara. Mana stanga umbla la griful iluzoriu, unde maiestria atinge piscuri nebanuite.

Pe cele trei degete astfel imprietenite, barbatul le duce la muschiul croitorului. Adica zona unde s-ar sprijini adevarata chitara a unui rocker adevarat. Si dai, si lupta. Barbatul nerocker canta la ea indracit si face si o mimica speciala situatiei.

Soloul apasat pe muschiul croitorului este de o virtuozitate sora cu dorinta intrinseca a artistului ad-hoc. In fata lui are o mare de public pe care deja l-a sedus. Toti ii scandeaza numele. Si il roaga sa-i mai zica odata din osul ala al croitorului. Ca prea ii iese bine.

Niciun barbat cu cat de mic spirit rockersc in el nu scapa tentatiei. Si la toti le iese incredibil de bine mima asta pe muschiul croitorului. Si cireasa exulta cand vede treaba asta si isi rade in pumni. Si zambeste cu placere catre barbat, acest mamifer asa de asemanator si totusi extrem de diferit de dumneai.