cireasa la 14 ani (pardon, 13)

iulie 26th, 2011

Daca ar fi fost cuminte, cireasa ar fi sarbatorit ieri 14 ani de casnicie.

Domnul cu care as fi putut repurta asemenea victorie este, cine altul, inginerul fara inima. Un barbat aprig si ca bradul. Un mascul pe care multa lume s-a straduit sa il aduca in fata altarului. Unele dintre noi au izbutit, altele nu. Oricum, procentul de reusita poate motiva intreaga suflare femeiasca sa dea cu banul.

Despre inginerul fara inima mai puteti citi aici si aici.

Deci sunt 7 ani de la cel mai asteptat divort. Cifra asta m-a buimacit. Inseamna ca au trecut si fix 7 ani de la partaj.

Am renuntat atunci la lampi cu lumina melancolica, oale in care nu gateam mare lucru, perne pe care dormeam cu ghimpi, valize pline pana la refuz cu vise desarte, scaune pe care stateam incomod si, mai ales, un televizor.

Am renuntat deci la un televizor la care nu ma prea uitam si pe care speram in secret, de vreo 7-8 ori pe zi, chiar si in timp ce ma demachiam sau luam masa la birou, sa il sparg cu un topor bine ascutit si din ce ramane, speram eu pe atunci ca o rama intacta, sa ii fac inginerului fara inima un guler de tip Maria Stuart. Apoi visam sa mergem asa in vizita la socri.

Am pierdut atunci si cam o duzina de prieteni care imi placeau. Toti adusi zestre de inginerul fara inima, care i-a facut ghemotic si i-a pus inapoi in buzunarul de la piept. Nu prea am avut ce replica.

Daca stateam in banca mea, as fi putut sa traiesc fara griji in continuare. As fi lucrat in corporatie pentru beneficii din ce in ce mai gogonate. Mmmmm. As fi plans duminica, nici eu nu stiu de ce. Brrrr. As fi strans un numar impresionat de chilori si sutiene de culoare gri, de la firme scumpe, probabil de 7-8 ori mai mare decat cel agonisit in doar 7 ani. As fi.

Sunt 7 ani de cand mi-a venit gandul al bun. 7 ani de cand mi-am dat mana libera la viata buna. 7 ani de dezmat cultural, turistic, social. 7 ani de planuri grandioase, bine puse in practica. 7 ani de haiducii, vitejii si razmerite personale implementate cu folos.

Anul viitor se vor implini 15 ani de eventuala casatorie fericita. Si pentru ca este o cifra rotunda, ma gandesc sa dau o petrecere pe cinste. Unde sa chem toata suflarea care o cunoaste pe cireasa asa cum e ea acum, cand a crescut mare. Vesela, libera, calatoare, harnica, entuziasta, bronzata si intesata de oameni misto.

Asa arata cireasa la 14 (pardon, 13, m-am emotionat si am calculat tare gresit) de cand a spus emotionata da. Si nu crede ca putea sa primeasca un cadou mai maret.

m-am casatorit frugal

noiembrie 7th, 2008

marriage

saptamana trecuta. am fost invitata eu cireasa. biata maslina obosita la ore tarzii. la ziua unui prieten.

dupa ce am ingerat prin intermediul unui pai. si prin bunavointa bugetului prietenului meu. circa 72 de campari orange. m-am relaxat in sfarsit. si atunci un om strain de langa mine. (il auzisem vorbind engl). se intoarce spre mine. si zice. da va rog.

mie mi s-a parut fantastic. jumate de la aburii campari. jumate ca eu chiar cred ca e fabuloasa abordarea. m-a atins drept la sambure. uite un om pozitiv. care se ofera din prima sa ma ajute cu ceva.

nu sa stie cum ma cheama. si de ce sunt singura la 32 de ani. ci vrea sa-mi faca ceva palpabil. sa stie ce se poate cu mine. ce vreau eu. sa sa sa.

rad la el cu toti dintii de cireasa. el: la ce te gandesti. eu: la apa si soare si nisip si cocktailuri. e vara mereu in capul meu. el: ce chestie si in al meu e la fel. ma bucur sa te cunosc. eu: d-apai eu.

pe scurt. am vorbit intruna vreo 2 ore. ne-am sabiat in cuvinte inteligente. si m-a facut sa rad de mai multe ori. am dat capul pe spate. si m-am plesnit cu mainile peste burta de atata amuzant.

la un moment dat m-a cerut de nevasta acolo pe loc. in toiul bataliei.

cum eram destul de incantata. si cum prin apropiere era si maimuta, prietena avocata. care a fost dispusa sa oficieze oficial asa uniune. am zis da.

fara sa ma gandesc prea mult. si fara sa pot inca pronunta numele sotului meu. nici pe cel mic. d-apai pe cel de familie. al meu, carevasazica. va zic. e tare greu. si acum mai repet diminetile.

ne-am impreunat mainile. maimuta si-a fluturat si ea oficioasa manuta a justitiei deasupra noastra. si uite cum m-am captusit cu un sot. un sot imens. la cat sunt eu de pitica.

daca ne luam casnicia in serios. si incepem sa mergem impreuna pe strada. o sa aratam fix ca un hipopotam cu o pasarica pe umar. care il giugule necontenit de bacterii. stiti de la animal planet.

si a, am uitat sa mentionez. sotul meu este cretan. asta ring a bell. pentru cine a citit aventurile din creta din august.

gluma, gluma, dar lucrurile nu s-au oprit aici. sotul meu e un om serios. si nici eu nu sunt de ici de colo.

asa ca sunt maritata din nou. intr-un mod repezit si impulsiv. dar sunt. mama inca ma mai cearta ca n-am chemat-o degraba cu pernele, gastele si hectarele de livada.

mama, era 1 noaptea intr-o zi de marti. m-ai fi injurat. nu-nu, ca eu voiam sa fiu de fata. na belea. in loc sa se bucure ca sunt in sfarsit la casa mea. ea nu si nu.

am omis sa povestesc pana acum o saptamana. pentru ca nu eram sigura ca eu si sotul meu. o sa ne mai aducem aminte de intamplare. si o sa cerem divort pe shest. si nu voiam sa va incalzesc degeaba.

dar cum lucrurile sunt serioase. am zis sa va spun si voua. m-am casatorit frugal. si acum cred din asta decurg niste indatoriri. si niste drepturi. voi ce parere aveti? cum sa procedez?

pana una alta ma duc sa sparg niste farfurii. malaca.