SANUCA

Doarme cireasa somn dulce si fara zvarcoleli cam 8 ore in fiecare noapte.

Cateodata dorm si mai din belsug dar niciodata nu se pune problema pentru mai putin. Cireasa cu pielita subtire cu multa odihna si cu perne pufoase se tine.

Dimineata prin urmare ma trezesc cu un preplin de energie. As putea lumina 3 satuce mici din Austria, plus instalatiile de ski aferente fiecarui domeniu skiabil. Ah, numai la asta imi sta mintea. Ski ski si iar ski. Energia asta ma face sa mut munti mici in fiecare zi, lucru de care sunt foarte multumita. Doar ca pe la ora 3 se intampla.

Ma cuprinde un somn aproape dement. Trebuie sa fie blestemul fostului meu sot, inginerul fara inima. El mereu se lasa pe o parte dupa pranz, pentru ca nu-l tinea deloc constitutia. Ditamai barbatul, cadea din picioare de oboseala dupa o pizza. Probabil ca s-a intalnit cu pestisorul de aur si asa a aratat una dintre cele 3 dorinte. Fie ca fosta mea nevasta, cireasa, sa simta ce simtesc si eu, in fiecare zi. Plus un 30% de la mine, asa.

Altfel nu-mi explic asa intamplare. In timp ce lucrez, ochii mi se micsoreaza si se coloreaza. Se fac ca cei ai viezurilor dar niste viezuri obositi, care au baut prea mult azi noapte. Ma uit la munca ce mi se pune dinainte cu 30% din pofta caracteristica. Mai dau un twitt, mai anunt ceva pe facebook, mai scriu 2 cuvinte mestesugite. Va spun sincer, singurul lucru la care ma gandesc cu o pofta vulcanica este patul meu.

Contextul suna a pacla, in jur e o ceata deasa de nu mai cunoastem drumul catre casa. Fornai si parai din toate incheieturile de atata somn. Fac eforturi enorme sa-mi tin capul sus. Daca imi pica fruntea peste taste, ruinez si tehnologia si ma aleg si cu un cucui de mai mare dragul. Imi promit tot felul de recompense ca sa pot continua sa-mi misc degetele cu un scop.

Ma chinui asa vreo ora jumate. Ca sa pot rezista, inghit o cana mare de cafea de cafea pe care scrie ceva mobilizator. imi tin speechuri motivationale aproape cu voce tare. Ma gandesc la ariciul care ma vegheaza si la patronul meu care a fost bun si mi-a dat o sansa sa scriu cand nu stiam daca e ceva de capul meu.

Trebuie sa apelez la toate parghiile cunoscute si mai putin ortodoxe ca sa ma conving sa nu ma las prada lui mos ene. Somnul care ma invadeaza e cel mai puternic somn din lume. Ma simt ca si cum nu am dormit niciodata.

Poate ca am muncit prea cu spor. Poate ca am alergat prea. Poate ca ii trebuie mecanismului meu o pauza. Doar n-o sa ajung sa pic lata la ora 3. Abia astept sarbatorile. O sa ma lafai in pijama prin casa, cu mirosul de brad alaturi. Pazea.