suflete pereche prinse in povesti separate

octombrie 7th, 2011

Saptamana trecuta m-am lasat sechestrata intr-o masina cu inca 4 oameni necunoscuti.

Destinatia imi era una placuta. Drumul insa mai putin. Erau cu mine doua femei si doi barbati. Am petrecut cu ei in conditii de inghesuiala maxima putin peste 3 ore. Una dintre femei mi-a placut mult si din prima. Restul, absolut deloc.

As fi vrut sa pot trage un geam izolant fonic si epidermic intre mine si restul lumii dar na. Nu aveam buget, traim vremuri grele.

Doi dintre calatori, parte femeiasca si parte barbateasca, nu se cunoasteau deloc. Asta insa nu i-a impiedicat sa inceapa sa-si depene tot ce aveau in gusa inca din primele 3 minute. Cuvintele lor s-au legat cu funii rezistente la tot si orice si cu nod marinaresc pe loc.

Mie mi s-au parut foarte obositori. As fi bagat niste monede euro intr-un aparat sau poate direct la ei in fund, pentru mai multa eficienta. Monede gandite, bineinteles, pe post de taxa. Sa le coasa cineva gura cu amabilitate dar si fermitate. I-am suportat foarte greu spre deloc.

Insa n-am putut sa nu observ ce magic de potriviti erau. Erau doua boabe-ntr-o pastaie. Mi-a fost mila, imi venea sa-i mangai pe crestetul plesuv al unuia si acoperit cu o coafura ciudata al celuilalt. Si ei si-au dat seama ca sunt suflete pereche si totusi nu era nimic de facut in directia asta.

Erau amandoi casatoriti rau de tot. Adica unul recent si altul cu un copil la pachet. Of. Bietii de ei. E dureros sa iti intalnesti o potentiala iubire enorma random prin lume. Si sa nu fi capabil sa actionezi deloc in directia asta. Sa stii ca mai bine stai in banca ta.

Dar m-am mai gandit la ceva. Au fost asa de deschisi unul catre celalalt si tentaculele unuia s-au strecurat asa de tare pe sub pielea celuilalt incat poate ca nu erau casatoriti asa de fatal. Poate ca exista totusi o nisa, o crevasa, o hiba, o crapatura in mariajele lor.

Poate ca faptul ca erau prinsi in povesti in care nu se simteau bine a permis haosul asta sentimental. Oricum, a fost interesant pentru mine sa ma holbez la abandonul asta al lor total. Rar am mai vazut o asemenea aruncare reciproca, cu nesat, in bratele unui necunoscut.

Tare sunt acum curioasa daca ei au mai vorbit. Sau daca au lasat-o moarta, caci sunt si asa destule probleme pe lume incat sa ne mai facem si singuri. Caci la sfarsitul calatoriei si-au tras inapoi pe ei hainele formale si s-au multumit cu un sarut rusinat pe obraz.

delirium erogemens

decembrie 20th, 2010

Pot sa ma minunez o viata la intrebarea de ce n-are ursul coada. In schimb mi-este asa de clar de ce are cireasa maini si nas.

Poate ca altii au primit maini si nas de la stapanire pentru diverse motive pragmatice.

Unii ca sa apuce ce au nevoie cu membrele astea si in acelasi timp sa arate bine. Alta e viata cu asa o movilita mica pusa fix in centru, pe fata. Altii probabil au primit maini si nas ca sa isi poata aprinde o tigara mult ravnita dar si sa poata aprecia cumsecade o mancare ca le da ghes. Asta inainte de a o gusta. Sau ca sa poata conduce pana intr-un loc unde sa se gudure inspirand camioane de iarba proaspat cosita.

Cireasa e convinsa ca a primit maini ca sa il mangaie fara astampar. Si nas cu un motiv aproape si mai intemeiat. Ca sa il miroasa pana lesina, bineinteles.

Sa luam mainile, doua prietene ce lucreaza in echipa.

Cand cea mai de calitate piele se preumbla dinainte-mi, mainile stiu sigure rostul. Una alearga de nebuna peste imperiul asta exclusivist, cautand cantitate. Pielea intinsa ca o harta prezinta forme geografice de inalta clasa. Si uite cum cireasa devine o vilegiaturista a carnii putin impanate. Exploreaza cu nesat, se pierde, isi ia repede avant. Reuseste sa gaseasca cu greu drumul inapoi, in lumea celor care cuvanta.

Pe mana asta o gasesti cand pipaind, apucand, strangand. Cand odihnindu-se bolnava de atata ravna, pe unul dintre dealuri.

Cealalta mana o ia de nauca in sus. N-am grija ei, stiu ca se descurca. De obicei se afunda habauca in parul ca matasea si isi face de treaba acolo pana la ore mici. Daca nu e chemata inapoi sau scoasa cu forcepsul, nici ca-si mai baga mintile in cap. Asta daca nu cumva se duce degraba sa se reuneasca cu cealalta. Si sa se aseze inapoi pe harta. Pe celalalt deal.

In timpul asta nasul, viclean copil de casa, se bucura ca e nebagat in seama. Pitit in umbra amusina festinul. Zburda precum un porc bine anternat in cautarea trufelor rare, ascunse prin tarini si paduri. Cine sa-i mai puna lui acum zagaz. Cine sa-l mai controleze si sa-i explice ca trebuie sa ramana decent. Infundat in carnea proaspata, el exulta singur si nelinistit.

Cu narile dispuse sa traiasca intens, cireasa isi plimba fata aproape lipita de pielea vrajita. Ce nevoie sa mai aiba ea de aer. Mai bine nasul se ocupa cu ce stie el sa faca mai bine. Sa inspire direct de la sursa fire de luna impletite in perechi, ca niste ciucuri de covor. Cat despre parul curat merita dezmierdat cu toate trei echipamentele din dotare. Doua maini si un nas.

La ce si-or folosi altii mainile si nasul, zau daca stiu. La ce si-or folosi altii mainile si nasul, zau daca-mi pasa. Eu le-am gasit fisa postului perfect. Trimit mereu la treaba acesti angajati constiinciosi, parte integranta din corpul acoperit cu pielita subtire de cireasa. Asa carne, asa delir.

cireasa si fascinatia aviatica

martie 8th, 2009

zmeu

Cu ocazia prezentei ciresei in finala roblogfest, s-a organizat duminica un eveniment aviatic.

4

Sigur, n-a fost anuntat ca atare. Dar eu stiu sa recunosc legaturi fermecate intre lucruri, atunci cand imi urla in fata. Am ajuns la fata locului, comuna Bragadiru adica. La vreo 40 de minute dupa ce incepuse. Dar pilotii erau in valtoarea celebrarii.

ceata

Suiti in avioane galben pai bine asortate cu cerul gri, pilotii pluteau indrazneti. Cand cu roatele in sus. Cand in picaj liber. Cand aripa in aripa, ca niste prieteni buni care danseaza impreuna pe cer. Cand in buchet de cate 4.

decolare

Cum cireasa n-a mai participat niciodata la asemenea manifestare. Cu multi barbati, copii, motoare, avioane, parasute si adrenalina si catei. A ramas cu gura cascata de infiorare. Si si-a promis sa se aboneze la newsletterul actiunii, daca exista unul. Ca sa mai vina si alta data.

motor

catel

Primul mugur de adrenalina i-a incoltit. Cand unul dintre avioane, in timp ce ea se entuziasma cu a cherry, uitandu-se in partea opusa ca curca in lemne. Le-a trecut asa de aproape deasupra capului i-a facut freza.

multumie

forta

Si si-a adus aminte ca exista o fascinatie mai veche. A femeilor catre piloti. De care ea nu se interesase niciodata si a crezut ca e un moft. Nu e. Barbatii care conduc avioane sunt mareti.

formatie

fum

Iar cand ei fac pe cer si giumbuslucuri care atesta ca au un simt al umorului iesit din comun. Si cand cireasa stie ca ar putea sa pateasca ceva dar ei nu patesc. Si fac totul bine si impresionant. O puternica afinitate se infiripa intre cireasa si aviatie.

picaj

Desi a batut vantul baraganului asa de tare. Incat si acum ii mai suna ciresei vantul in cap. Ea a petrecut ore de neuitat si nu prea a vrut sa mai plece. Doar ridicolul de a ramane sa strige singura hai George. (George Laptaru conducea formatia de 4). A facut-o sa urmareasca grupul inapoi acasa.

soare

Cireasa saluta actiunea asta foarte distractiva. Si isi promite sa stea mai aproape de avioane, piloti, zboruri, parasute si baragan, cu vantul lui cu tot.