la ce spunem NU in pat (material TheSexist.ro)

februarie 24th, 2012

Eu cand ma bag in pat, ma bag in pat. Uite ca nu am cu mine o agenda cu obiective senzuale de indeplinit. Sfarc atins atins atins atins, checked. Sex oral el mie eu lui noi noua saizecisinoua, bifat. Preludiu de 6″ si acum ne asezam confortabil pe spate si asteptam, rezolvat. Deci nu imi propun vreun timeline de tip ah si oh si incerc sa nu fac nici invers. Adica nu mi se pare ca este cazul sa izgonesc din asternut chestii noi sau care par prea din cale-afara, fara sa le incerc. Prefer sa le tatonez cu fine antene senzuale mai intai si apoi sa decid.

Sunt, ce-i drept, orientata catre rezultate. Asta inseamna ca ai face bine sa ma aduci in situatia in care sa-mi iasa ochii din cap pe rand, unul cate unul, de placere. Sa nu care cumva sa-ti treaca prin cap sa ma contactezi pentru a face dragoste de mantuaiala sau cu deasuprica. Caci in patul meu nu, nu se accepta asa ceva. Adica tu poti sa faci sex neinspirat dar sa stii ca apoi te spun tuturor, e alegerea ta. Cand vine vorba despre sex, pot sa declar cu mandrie asa: caprioara (eu) prefera orice. Asta inseamna ca sunt deschisa la tot ce ti, mi si ni se pare ca este o idee buna atunci, pe loc. In timp ce corpurile noastre isi bolborosesc reciproc declaratii de iubire sincera si vesnica, cu voce ragusita de pofta, nu o sa zic nu la prea multe lucruri.

Poate o sa refuz totusi sa te palmuiesc cu furie in timp ce tu latri la mine cu ochi moi si incerci sa dai spasmodic dintr-o coada iluzorie. Nu o sa fiu de acord sa iti indes in gura o bila pe care sa ti-o leg autoritar cu o curelusa din piele naturala la spate in timp ce tu te zbati de ochii mei si ai lumii si ma implori sa fiu rezonabila. A, vezi sa nu incerci sa porti cizme rosii de lac, cu toc inalt, crezand ca asta e un preludiu misto de tot pentru amandoi si ca in felul asta o sa ne distram grozav. (Sana Nicolau, The Sexist, februarie 2012)

Continuarea aici.

viata de telenovela

decembrie 8th, 2011

Telenovela americana, telenovela columbiana, telenovela bastinasa, ce conteaza. Imi lasa toate aceeasi senzatie.

Cand ma uit la ele, am impresia ca scenaristul e plecat cu cercul. Prea li se intampla toate numai lor, eroilor astora de telenovela. Iar aia pe care o iubea el tare si era mica si neagra si respira greu, era sor-sa, ba. Dar daca ma uit la viata mea, cea care se desfasoara cu bulbuci si valtori si bulboane in livada, e cam la fel.

Modul in care se impletesc absurd dar atat de tulburator itele mele este de-a dreptul pur si simplu. Nimic nu e la locul lui dar totul e in buna ordine si armonie. Oamenii, obiectele si faptele in care suntem implicati sunt contorsionate ca la circ. Personajele din viata mea participa in fiecare zi la un concurs de sa tesem frumos vieti complicate.

Raposatul de Inginerul fara inima inca mai da spasmodic dintr-un picior. La modul figurat, desigur. Adica el e iesit din schema de destula vreme incat sa ii facem parastas de mii de zile dar totusi mai dau peste umbra lui. la cozia. prin locurile unde am treaba.

Ca sa nu mai zic de cel mai iubit dintre pamanteni. Un personaj care insemineaza pe unde trece nu doar o suma importanta de femei. Dar si o mare parte dintre drumurile pe care am fost, merg acum sau mi se face chef sa merg in continuare.

Poneiul sturlubatic, dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri, a cherry si nu doar aceste personaje de poveste sunt legate cu fire demente de matase de tot felul de locuri, oameni si contexte de telenovela.

Juan Antonio se are in bete cu Juan Fernando dar cu si matusa lui, su tia Consuela. Apoi aplauze pentru blestemata de Mala Mujer si prietena dar si rivala ei cea mai buna, Maribel. Toata lumea este acasa. Femei gravide, barbati incornorati, nebune, satiri, pacate, conspiratii, santaje sentimentale, bijuterii de familie, parfumuri grele, lacrimi, matasuri si brocarte.

Lipsesc inca dar am mare incredere ca vor aparea femeia fara oase, piticul barba cot capabil sa scoata si flacari pe nas, uriasul cu tricou de mariner si un tigru alb cu ochii albastri. Iar aia, aia mica si neagra care respira greu eram chiar eu.

dulapul meu, aceasta vagauna

decembrie 6th, 2011

Am un dulap urias.

E asa de mare incat nu imi ajunge o zi intreaga sa ma plimb prin el. Si asta chiar daca ma scol de dimineata si nu o mai lalai la cafea si imi trag in picioare niste incaltari comode, numai bune pentru calatorii de lunga si sinuoasa durata. Dulapul meu este aceasta vagauna, sac fara fund.

Este o groapa a marianelor in care au pierit fara de urma multe multe chestii. Mi-e frica sa scot tot ce este in el si sa rup in felul asta pisica. Mi-e frica de ce as putea gasi acolo, nu sunt pregatita. Asa ca merg pe burta si il hranesc pe dulap in continuare cu imbucaturi obscene, nemernice. El inghite orice si nu face mutre. Este un gurmand.

O vreme am tinut pasul cu lucrurile pe care i le-am indesat dulapului pe gat. Aveam idee cam ce ar putea sa contina. Acum insa totul este scapat de sub control. In dulapul meu e ca-n viata. Din el scapa cine poate. Hainele intra aici cu inima curata si la inceput se odihnesc cuminti pe rafturi, in buna oranduiala.

Dar vine un moment cand totul o ia razna si eu nu pot face mare lucru. Ma uit neputincios cum raman fara sutiene rosii, ciorapi plasa sexy la care tin, pulovere de baza in viata mea, care imi fac sanii inca si mai mari decat sunt de fapt, spre deliciul publicului. In dulap si-au lasat oasele curele frumoase, genti de nadejde si alte hodrobele.

Pe langa haine si duzini de pantofi si cadouri care asteapta sa fie redirectionate si chiar si un vibrator, dulapul mai ascunde ceva. El se afla in dormitor. Si deci logic ca aici am ascuns in graba cenusa si putregaiul ramas in urma relatiilor decedate geografic aproximativ in fata lui.

Neavand covor in dormitor sub care sa indes mizeria sentimentala, am depozitat-o provizoriu tot aici. Cred ca daca il scuturi bine, dulapul scuipa gemete&taceri suspecte, plansete&rasete. Dar si amprente dragastoase, franturi de oase, cartilagii ale trecutelor iubiri si tot ce-a mai strans de-a lungul vremii.

Dulapul meu este aceasta vagauna. Nu prea imi da mana sa dorm singura in camera cu el.

sex cu mine dar sex si cu el

noiembrie 29th, 2011

Ca un facut, Barbat nu se afla absolut in fiece minut in viata ciresei, la dispozitia dumisale. Ai zice ca se afla dar uite ca mai are si el treburi-chestii-socoteli. Absent motivat sau nu prea, ce mai conteaza. El mai si lipseste, asta e de tinut minte.

Ma refer la Barbat ca la acest personaj mereu principal, caruia-i ofer cu placere rolul asta. Barbat ca multime, Barbat ca personaj colectiv. Barbat inceput si sfarsit, Barbat alb-negru, yin-yang, pat si patason, tusea si junghiul, hihi. Si totusi acel Barbat anume, singur si special, Barbatul meu.

Ei bine, lipsa Barbatului nu o fereste insa pe cireasa de impregnarea spontana cu senzualitate profunda. Si cand asta se intampla, este o actiune cu implicatii imediate. Ce daca el lipseste momentan. Ea este cuprinsa de pofte carnale numai bune pentru a fi satisfacute numaidecat. Si atunci, asta e, apelam la aparatura din dotare.

Avem un dormitor, avem o seara libera, avem muzica buna si un pahar de vin. E cald in casa, avem si chef. Bineinteles ca nu mai stau pe ganduri. Ma retrag eu cu mine in budoar si acolo avem parte de o dragoste salbatica. O dragoste satisfacatoare si de calitate superioara, cum numai cireasa stie sa-si faca cu mana ei dreapta.

Zis si facut. Insa, tot ca un facut, sunt dati in care Barbat apare brusc in schema, dupa autosatisfacere. Si cireasa este pusa in incurcatura. Sigur ca Barbat are pe vino-ncoace si o tenteaza pe cireasa cu deasupra de masura. Dar corpul, corpul ei fizic isi spune cuvantul. Cireasa e deja satisfacuta trupeste si asta o se bate cap in cap cu pofta ei potentiala.

Se uita cireasa pofticios la Barbat, apoi se gandeste jenata la ce tocmai a comis. Nu-i nimic, adjudeca ea. Lasa, ca unde merge mia, merge si inc-o mie. Ba chiar doua, trei. Asa ca isi sufleca ea manecile pana la brau si nu spune nu noului gen de sexualitate, cea impartasita, care o invadeaza.

Si atunci apare situatia asta bizara. Fac sex si cu mine dar sex si cu el. Din dormitor scapa cine poate.

transpiratia buna si cea rea

septembrie 20th, 2011

Un om riguros ar zice ca transpiratia nu e nicicand buna, ca strica reputatia si tricourile.

Tot el ar adauga si ca ea trebuie starpita oriunde o observam. Cu insecticid si prafuri vrajite si substante care iti dau mai multa incredere in tine. Si care, culmea, te lasa si uscat si fara urme pe bluza, si fericit. Din asta traiesc foarte multe companii mari de tot.

Eu insa cred ca transpiratia este sexy si chiar necesara cand esti ne-singur in pat sau vrei sa ajungi acolo sau tocmai ce-ai plecat din el. Sau, ma rog, de pe masa din bucatarie, acest cel mai potrivit loc pentru un sex pe cinste cand te-ai hotarat brusc si nu mai ai rabdare.

Ma incanta ea mai ales cand e iarna. Si cand deci n-ar fi cazul sa apara asa, din senin. Ci doar chemata cu trompete speciale si ingeri imbracati frumos, in pui de alba-ca-zapada. Imi face placere sa i-o sterg cu dosul palmei sau un deget, dupa caz. Mi-e drag sa ma lipesc de ea.

Dar imi place transpiratia unul barbat potrivit si vara. Cand e prea multa, atat de multa incat crezi ca o sa aluneci rau din pricina ei. Si, pierzand controlul asupra vehiculului pe care il pilotai calare pe pilota, nici ca o sa te mai opresti pana la mare.

La toate astea si multe altele am fost fortata sa ma gandesc cand am dat peste transpiratia cea rea. A unui om necunoscut, langa care a trebuit sa rezist vreo ora. Nu ii stiu fata. Doar spatele care scotea din el tot ce-i mai neprimitor pe lume.

Valuri de umezeala scarboasa ieseau de peste tot din omul cel mare. Din toate ungherele lui de om gras prins pe picior gresit intr-o zi insorita. Am incercat sa ma separ, n-a fost chip. Transpiratia cea rea cotropea tot spatiul in care era emanata. Ce oroare.

Inca sunt uimita de diferenta uriasa dintre transpiratia unui om care iti e drag si transpiratia de tip spam. Adica cea care vine ca informatie nesolicitata, cand tu vrei doar sa fii lasat in pace. Amin.