pentru cine ma fac eu frumusica, mai mitica?

martie 2nd, 2010

Aceasta discutie se poarta de veacuri. Oare femeile se aranjeaza pentru barbatii pe langa care trec in goana sau petrec timp cu incetinitorul? Sau pentru celelalte femei?

Fruct sociabil in general dar totusi inclinand sa fie mai iubitor de sexul opus, cireasa si-a luat timp de gandire. Apoi a ales si a inteles sa procedeze la niste compromisuri. Pana de curand a fost si ea in randul lumii si s-a aranjat cu grija pentru femei.

S-a dat uneori cu fard pe pleoape. A fost atenta sa fie mereu proaspat vopsita. Pana la un mm distanta de capul plin cu fantasme. S-a straduit sa-si prezinte publicului parul dumisale etaland o stralucire ca de diamant. Si cu un volum ametitor.

Dar de azi s-a ispravit. Stie ce are de intreprins in cele ce urmeaza. Pentru ca niciodata nu a primit cireasa mai multe complimente de la barbati ca acum. Si ieri si alaltaieri. Si de fapt de-o vreme-ncoace. Taman de cand, din cine stie ce calcule financiare sau jemanfisiste, cireasa e din ce in ce mai nevopsita.

Suratele de acelasi sex sunt complet revoltate de noul look strigator la cer de neglijent al ciresei. Ducand zvonul de la una la alta, cred cu toatele ca modelul jumate saten-jumate blond este semnul unor mari cataclisme interioare. Unde-i blonda, intreaba ele cu teama? Gone fishing. Bine, atunci sa se instaleze satena si gata. Ntz. Ntz.

O intreaba pe rand, cu ingrijorare in glas, daca nu cumva e bolnava. Sau a avut un deces in familie. O roaga sa mearga degraba la stilist si sa repare radacina de-o palma ce ii sade nonsalanta in crestet, purtata ca o brosa de mare pret.

Dar cum ea a descoperit ca acum este ea cea mai sexy si mai tulburatoare pentru sexul celalalt, acum cand a descoperit nevopseaua de par, a luat mareata decizie. Sa umble mereu cu parul ca iesit proaspat de la coafor acum 6 -9 luni. Si cu siguranta va avea o viata emotionala intensa si cu zvac. Treaba de altfel dovedita acum, cand vorbim.

Sa fie faptul ca o cireasa brusc sleampata ii duce pe barbat cu gandul ca este la anaghie si asta o face vulnerabila si deci teribil de sexy. Sa fie chiar combinatia de culori complet diferite, cum rar au mai vazut. Cert e ca nu doar prietenul imaginar al ciresei este multumit. Ci si orice alt barbat care vede minunea.

Cine ar fi crezut ca unchiul Jean se uita vreodata la cum imi sta mie parul. Doar ne intalnim de atatia amar de ani si nu am reusit sa-l impresionez nici macar odata. Acum, ce sa vezi. A dat cu ochii de coafura mea necoafata si a ramas impietrit. Aratoasa este nepoata cireasa, mi-a zis plin de respect.

Asa stand lucrurile, am ales deci sa ma expun. Femeile din preajma mea cred ca arat ingrozitor si ca poate chiar am innebunit. Barbatii, in schimb, se uita plini de pofta nedisimulata. Si ma roaga sa raman asa cum sunt, sa nu mai fac nicio miscare ce ar putea ruina acest echilibru perfect.

De pentru cine ma fac eu frumusica, mai mitica? Pentru voi, bineinteles, pentru voi.

doar barbatii tineri sunt creti

februarie 28th, 2010

Cireasa isi da seama ca oamenii mari sunt teribil de ocupati. Si ca asta ii le pune un soi de val tulburel pe ochi. Impingandu-i astfel sa piarda lucrurile esentiale pe care langa care trec acum orbi, in mult prea mare zvon si goana zilnica.

Dar cireasa a primit cadou o halca de timp berechet la dispozitie, in care avea de ales. Sa stea cu picioarele pe pereti si sa intoarca o suvita de par timp de o eternitate si inca o zi sau sa se gandeasca la barbati. Ce a hotarat e la mintea cocosului.

Ei, si dupa ce s-a concentrat temeinic si s-a gandit la ei ore in sir, bang. A observat treaba asta. Doar barbatii tineri au parul cret. Barbatii ce se vor maturi capata par lins in primele 3 luni de la aceasta decizie istorica. Plus diverse tulburari de comportament in timp ce are loc procesul. Cum se maturizeaza, cum pierd cretii. Of.

Sa nu credeti ca sunt naiva. Nu. Realizez ca probabil teoria mea profana este destul de greu de dovedit stiintific. Ce legatura este intre un barbat copt si podoana lui lins capilara, e greu de dovedit. Si oricum, ce universitate vestita ar aloca bani pentru asa ceva.

Oamenii de stiinta sunt prinsi cu alte dracovenii. Cum ar fi ca barbatii care beau o bere pe zi si mananca un sandvis cu branza la asfintit traiesc cu trei ani mai mult decat ceilalti. Sunt vremuri de criza vorace. Cui sa-i pese de cum au parul de cret au ba barbatii.

Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, poate ca parul cret se intampla de la un target de vanzari prea ambitios, stabilit de un sef asisderea. Sau de la rate cu dobanzi prea mari, pe timp de aprige dificultati economice si o luminita prea plapanda la capataiul tunelului. Sau de la presiuni prea mari de a deveni soti si tati responsabili.

Dar uite, ciresei ii pasa. Este pe lista de top priorities in fiecare zi. Ea o sa foloseasca pana la refuz informatia asta. Si anume ca doar barbatii tineri tin pe capul lor bucle si resorturi de par cret. Pentru ca teribil de mult ii plac dumneaei buclele numai bune de trecut degetele prin ele, pentru o descalceala lenevoasa.

Of, doar barbatii tineri sunt creti. Si s-ar putea sa nu am incotro. Trebuie sa ma las dusa de val. Sa-mi restrang aria de expertiza doar la barbatii nematurizati. E greu, stiu. E ca si cum as da in mod constient deoparte, doar cu un click, o gramada de alti barbati talentati.

Dar in viata trebuie sa ai principii ferme. Atata lucru intelege chiar si o cireasa si actioneaza in consecinta. Ai par cret, deci existi. Ai par lins, hai sa mai vorbim si poate-l facem cret la loc, cum era.

De astazi inainte, textele mele vor putea fi citite si pe comunitatea de oameni bantuiti de ganduri. Adica la gandul.info.

Am marea placere sa fiu aici colega cu lume absolut speciala. O sa vedeti. Oameni alesi pe spranceana pentru gandurile pe care le impart cu lumea. O mai fi cazul sa spun ca proiectul asta ma face maximum de mandra? Nu cred. Prezentul suna bine.

cireasa si barbatul

februarie 24th, 2010

Post inspirat de vizionarea filmului 300. O productie tulburatoare, care in mod normal nu ar fi genul meu. Prea mult sange. Dar ah! Si multi barbati stransi la un loc. 300 de barbati aflati permanent in chiloti. Cu abdomene la vedere si ce mai abdomene. Gata cu introducerea.

Ce putin ii trebuie ciresei sa exulte. Pe scurt, un barbat care sa o incante. Si ei nu sunt putini, de fapt lumea geme de barbati extraordinari. O plaja larga de barbati foarte reusiti. S-au facut barbati buni in ultimele decenii, n-am ce zice.

Cum ma intorc, cum ma sucesc, dau peste un palc de astfel de exemplare. Sau de cate un individ seperat de restul grupului. Numai bun de urmarit de catre pradatorul sangeros care zace in cireasa ametita de miros.

Ce-i mai plac ei barbatii slabi, cu mijlocelul tras ca printr-un inel de-al ciresei. Ce-i mai plac dansei barbatii solizi, ca trupuri ca niste sifoniere prevazute doar cu o usa. Ce-i mai plac ei barbatii taman buni, nici zdraveni, nici zvelti.

Ce-i mai plac barbatii medii spre mici de statura, cu care se poate cireasa saruta pe indelete. Fara sa se ridice pe un scaunel. Cei mai plac insa ciresei barbatii inalti, care o insotesc pe post de stindard, de se mira toata lumea. Uite, domnule, la cireasa asta pitica, ce palaluga si-a gasit langa ea.

Cireasa adora barbatii bruneti, blonzi si mai ales roscati. Si are un jenesaisqua pentru cei nitel sau de tot cheliosi. Cireasa crede ca barbatii cu ochi verzi sunt absolut deliciosi. Dar si cei cu ochi caprui, ca ai ei. Sau albastri, ca ai unei ape numai bune de scaldat, cu tot cu capul la fund.

Dar barbatii cu umor, cuvinte potrivite. Si cei buni reparatori de case, priceputi bucatari, dornici de calatorii. Alaturi de aceia care asculta muzica alternativa, skiaza si isi trec degetele prin par, pe pielea de pe gat si de pe spate. O da, si aceia sunt foarte buni.

Fabulos mi se pare ca barbatul nici macar nu trebuie sa se afle in imediata proximitate. Desi asta, cu siguranta, ar ajuta. Dar orice vecinatate, fie si prin intermediul mediilor de comunicare in masa sau pe ecranul laptopului, a unui barbat/unui grup de barbati frumosi, e buna.

Acestea fiind spuse, ma retrag sa meditez. Sa ma cufund intr-o zona de liniste, neintrerupta de nimic. Poate doar, din cand in cand, de gandul la un barbat. Unul misto, cum vad mereu.

cum n-am capatat o invitatie la U2

februarie 15th, 2010

Era toamna, il iubeam ca la balamuc. Vedeam in el purtatorul de samanta pentru copiii mei nenascuti. Inseminatorul pe care l-am asteptat o viata intreaga, pentru a ne integra impreuna in absolut.

Ma iubise si el o vreme, dar apoi ii trecuse. Tot ce mai simtea acum, daca ii punea cineva pistolul la tampla si il obliga sa se explice, erau doua lucruri. Niste exasperare si ceva efluvii erotice. Destul de puternice, daca ma intreaba careva.

Cireasa, tenace din fire, tot mai spera sa-l dea pe brazda. Sa-l aduca adica pe brazda ei, unde sa-l si faca sa ramana. Si sa-l determine cumva ca pe aceasta brazda, unde ii tot promitea ea prin toate limbajele posibile ca o sa-i fie lui bine, sa verse niscaiva samanta. Pentru ca la primavara, daca totul merge bine, sa nasc pui vii, trup din trupul lui. Amin.

El nu si nu. E drept, ceva samanta se mai varsa pe brazda, dar complet aiurea, fara grija pentru rod. De cate ori suna, si trebuie sa recunosc ca suna destul de des, ma gandeam. Gata, si-a dat seama. I-a luat mult dar in sfarsit vine de tot. Cu arme si bagaje. Pana sa apuc insa sa exersez semnatura noului meu nume pe un carnetel, disparea. Un catar in ceata.

Si eu iar asteptam si el iar venea cu jumatate de masura. Jumatatea cea mai proasta dintr-o masura intreaga, daca e sa socotesc acum. Speranta insa, acest personaj uneori absurd, chiar daca are marea calitate de a muri ultimul, nu ma parasea.

Intr-o zi ma suna si in loc sa ma intrebe unde sunt, ca probabil sa incerce sa-mi livreze urgent niste samanta proaspata, daca e, incepe altfel. Cireaso, te sun pentru ca am doua bilete.

Eu, sa lesin de atata emotie. Are doua bilete. Asta nu poate insemna decat ceva minunat. Daca are doar doua si unul il foloseste probabil el si m-a sunat pe mine, exista o sansa, cat de mica sa…sa…si ma balbai de pofta…sa vrea sa il folosesc eu pe celalalt. Omg. Se intampla.

Cireaso, am doua bilete la U2. Ah, imi scapa la telefon plus inca niste galgaieli ininteligibile, sore cu bucuria mare. Astept sa zica vorba cea mare. Si el zice. Cireaso, trebuie sa ma ajuti. Am doua bilete la U2 la Viena si nu mai pot sa merg, ca a intervenit ceva. E urgent, trebuie neaparat sa le vand, e aiurea sa pierd banii. Nu le vrei tu?

Cireasa era tacuta. Se inecase probabil cu lacrimile amare, de obida, care incepusera sa-i serpuiasca serpi mici din ochii doua vetre de foc stinse. Alo, cireaso, ma auzi sau ce naiba? Telefoanele astea, of. Cireaso, alo, alo, sper ca m-ai inteles bine. Fa tot ce poti sa ma ajuti sa vand biletele astea, spune tuturor celor ce-ti ies in cale.

Ingaima cireasa lasa da, o sa vad, sigur, incerc. Si inchide telefonul si se gandeste catai ditamai gasca este ea. Si cum pateste ca la radio erevan. Invitatia nu i s-a dat dar nici nu i s-a luat. Si nu era pentru ea, ci pentru cine se nimereste.

cireasa si respectul pentru socri

februarie 14th, 2010

Cine nu stie ca cireasa a avut pe lumea asta un sot cu acte. Vorbim de maria sa inginerul fara inima.

Suntem la una dintre mesele duminicale la socrii mei. Niste oameni draguti si dornici sa petreaca timp cu tanarul cuplu. Tanarul pentru ca asa se spune, nu pentru ca protagonistii erau pe bune astfel. Inginerul fara inima are ceva primaveri in plus fata de oh! prea tanara si plapanda cireasa.

Socrii mei stiu ca ador desertul susnumit lapte de pasare. Socrii mei vor sa ma vada mancand precum un purcel. Astfel ca tocmai mi-au pregatit o cratita plina cu minunea pufoasa. Niste mici norisori de spuma, plutind intr-o magie galbuie, cu gust de paradis. Da-i cireasei o cisterna cu acest deliciu, si pe toata ti-o va manca-o.

Se duc sa-i arate mandri produsul in frigider, inainte de a i-l pune dinainte. Uite cum laptele de pasare se lafaie acolo, fara de capac. Dar ce e acel strat parca putin rosietic, ce se vadeste la suprafata laptelui de pasare, ca un val? Cireasa nu intelege. Dar cum este o optimista si gandurile, cand ies, se tes intai roz si abia apoi se cern, nu vede pericolul.

Se pun toti ai casei la masa. Se mananca bucate alese, mereu prea multe. Asa e la socrii. La final este adusa tadaaa, o portie mai mult decat indestulatoare din pretiosul produs. Socrii, incantati, imi studiaza fiece miscare. Fiecare cuta de incantare de pe fata. Vor sa vada rasplata muncii lor. Adica exultarea mea exuberanta.

Iau o gura, ma crispez. Ceata rosietica de pe desertul meu are gust detestabil. Mi-e greu sa pun o eticheta, sa explic ce ingurgitez. Dar nu e bine, deloc nu e. Fiecare lingura e gretoasa. Fiecare lingura e asa de gretoasa incat cantareste o tona cand vreau sa o duc la gura. Corpul meu, ajutat de minte, se impotriveste fatis.

Obrajii cad, colturile gurii cad, umerii cad dupa ele. Laptele meu de pasare, pe care trebuie sa mimez ca il ador, in fata unui public exigent, e oribil. Dar nu mi se pare ca pot sa ma opresc din mancat. Miza e destul de mare. Socrii nu sunt fapturi cu sentimentele carora vrei sa te joci.

Deci mananca cireasa la lapte de pasare cu gust de orice-o-fi-chestia-aia-ciudata-roz pana la loc comanda. Efortul merita, socrii sunt incantati. Termin portia ca pentru trei cirese si cu inima grea si greata cuibarita in oase, ma duc la frigider.

Deschid si vad. Pe raftul de sus sunt mici proaspeti, care lasa zeama. Ea se scurge pic pic, destul de rar dar eficient, pe raftul de jos, in cratita cu lapte de pasare. Socrii mei stiau ca-mi place teribil laptele de pasare. Ce nu stiau e ca nu-mi place asezonat cu zeama de carne de mici.

Dar e important sa ai respect pentru socri.