doar barbatii tineri sunt creti

februarie 28th, 2010

Cireasa isi da seama ca oamenii mari sunt teribil de ocupati. Si ca asta ii le pune un soi de val tulburel pe ochi. Impingandu-i astfel sa piarda lucrurile esentiale pe care langa care trec acum orbi, in mult prea mare zvon si goana zilnica.

Dar cireasa a primit cadou o halca de timp berechet la dispozitie, in care avea de ales. Sa stea cu picioarele pe pereti si sa intoarca o suvita de par timp de o eternitate si inca o zi sau sa se gandeasca la barbati. Ce a hotarat e la mintea cocosului.

Ei, si dupa ce s-a concentrat temeinic si s-a gandit la ei ore in sir, bang. A observat treaba asta. Doar barbatii tineri au parul cret. Barbatii ce se vor maturi capata par lins in primele 3 luni de la aceasta decizie istorica. Plus diverse tulburari de comportament in timp ce are loc procesul. Cum se maturizeaza, cum pierd cretii. Of.

Sa nu credeti ca sunt naiva. Nu. Realizez ca probabil teoria mea profana este destul de greu de dovedit stiintific. Ce legatura este intre un barbat copt si podoana lui lins capilara, e greu de dovedit. Si oricum, ce universitate vestita ar aloca bani pentru asa ceva.

Oamenii de stiinta sunt prinsi cu alte dracovenii. Cum ar fi ca barbatii care beau o bere pe zi si mananca un sandvis cu branza la asfintit traiesc cu trei ani mai mult decat ceilalti. Sunt vremuri de criza vorace. Cui sa-i pese de cum au parul de cret au ba barbatii.

Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, poate ca parul cret se intampla de la un target de vanzari prea ambitios, stabilit de un sef asisderea. Sau de la rate cu dobanzi prea mari, pe timp de aprige dificultati economice si o luminita prea plapanda la capataiul tunelului. Sau de la presiuni prea mari de a deveni soti si tati responsabili.

Dar uite, ciresei ii pasa. Este pe lista de top priorities in fiecare zi. Ea o sa foloseasca pana la refuz informatia asta. Si anume ca doar barbatii tineri tin pe capul lor bucle si resorturi de par cret. Pentru ca teribil de mult ii plac dumneaei buclele numai bune de trecut degetele prin ele, pentru o descalceala lenevoasa.

Of, doar barbatii tineri sunt creti. Si s-ar putea sa nu am incotro. Trebuie sa ma las dusa de val. Sa-mi restrang aria de expertiza doar la barbatii nematurizati. E greu, stiu. E ca si cum as da in mod constient deoparte, doar cu un click, o gramada de alti barbati talentati.

Dar in viata trebuie sa ai principii ferme. Atata lucru intelege chiar si o cireasa si actioneaza in consecinta. Ai par cret, deci existi. Ai par lins, hai sa mai vorbim si poate-l facem cret la loc, cum era.

De astazi inainte, textele mele vor putea fi citite si pe comunitatea de oameni bantuiti de ganduri. Adica la gandul.info.

Am marea placere sa fiu aici colega cu lume absolut speciala. O sa vedeti. Oameni alesi pe spranceana pentru gandurile pe care le impart cu lumea. O mai fi cazul sa spun ca proiectul asta ma face maximum de mandra? Nu cred. Prezentul suna bine.

cireasa si maturitatea rodnica

mai 9th, 2009

sosete

Trebuie neaparat sa-mi pun sosete de bumbac.

Asta trebuie sa fac, inainte de orice. Sa-mi gasesc cele mai comode sosete de bumbac pe care le am prin livada. Si sa le trag pe picioarele mici de cireasa.

Este firul rosu conducator ce imi trece in mod obsedant. Prin samburele de cireasa sculata impotriva firii. E abia 6 fara un sfert, cand toate fructele dorm. Si eu plec in dimineata asta la Istanbul, pe inima goala.

Ma bag apoi pana la brau in dulap. Sunt in cautarea perfectiunii, in cutia cu sosete. Scap inauntru si inot pe spate, cu miscari largi. Pritre tesaturi roz bombon si galben serbet de lamaie.

Dau peste sosete cu roi de stelute. Sosete cu ghirlande de flori. Sosete care parca nici nu sunt sosete, ci hainute de fluture lipite impreuna. Le dau deoparte cu aripioara de cireasa-pestisor.

Inot bras si ma zbengui, iscand stropi de licra in jur. Si in sfarsit la vad. Albe, stralucitoare, pufoase ca insusi cocolino. Stiti, luptatorul impotriva materialelor tari.

Vezi doamne, ratiunea din spatele sosetelor. Fiind ca daca tot conduc 11 ore, macar sa am picioarele bucuroase. Cu degete culcate confortabil pe pernuta de bumbac moale si pufos.

Analizand toate astea. Mi-am dat apoi seama. Asta este un gand izvorat dintr-o maturitate recenta. Abia ajunsa, ea insasi, la maturitate. Cireasa nu s-a gandit in viata ei in felul asta. E prima data.

Am crezut ca e ceva trecator. Dar nu. Plecand de la Istanbul spre Bucuresti, am avut acelasi gand. Sa pun neaparat sosete de bumbac. Generatoare de multumire neconditionata pentru picioare.

Si gandul asta a mai fost insotit de inca unul, din categorie geamana. Sa-mi scot sutienul. Am in fata 11 ore de covrig, o vama turca, una bulgara, una romana. Fara sutien pot infrunta mult mai bine toate astea. Deci zbrrrr cu el, in valiza.

Uimita de asa ratiune, noua pentru cireasa. Ea si-a dat seama. Ca in sfarsit universul incepe sa capete sens pentru ea. Ca lucrurile se leaga intre ele intr-un sistem ordonat.

Si ca probabil urmeaza sa-si ia umbrela chiar daca afara e soare. Ca nu se stie. Sa ia un fular de lana de pus in jurul soldurilor. Preventiv pentru curentul care nu a deranjat-o niciodata.

In viitor se pregateste sa-si ia periuta de dinti oricum. Ca poate doar-doar o ramane peste noapte. Si trebuie sa aplice un periaj corect, chiar si in delegatie. Niciodata nu poti fi prea prevazator.

Gata cu cireasa aleatorie. Va previn ca acum sunt de-o intelepciune sora cu senectutea. Sunt cireasa care emana maturitate rodnica prin toti porii.

azi cireasa sfaraie de coapta

aprilie 23rd, 2009

tort

Astazi e ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si mi-as lua liliac. Ca sa-mi murmure el. Cat de tare-i Dorel. Da, ma tin de goange. Pentru ca astazi implinesc 33 de ani.

Si cum vad in jur. Ca asta inseamna ca o sa devin fortuit mai responsabila. Am planuit pentru restul vietii mele. O sama de lucruri potrivite cu ce asteapta societatea. De la o cireasa in sfarsit buna de coapta ce e.

Apropo, ce credeti voi ca ar trebui sa fac acum? Bungee jumping? O placinta cu dovleac? Un curs de contabilitate primara? Astept propuneri.

Cat despre ce parere am, sincer. Nu am niciuna. Nu traiesc sentimente amestecate. Nu-mi pare rau. Nu mi se pare ca imbatranesc sau ceva.

Singurul lucru care mi se pare ca s-ar potrivi ocaziei. Esta ca gaina batrana face ciorba buna. De asta sunt convinsa.

Si am spre sustinere o armata de aprige personaje. Care pot sa confirme cu placere acest fapt ravasitor. Metaforic sau nu, fac o ciorba…de dai cu caciula dupa iepuri.

In rest, am alte treburi. Decat sa ma lamentez sau sa eman panseuri pe tema coacerii mele. Uite, pe inserat ma pregatesc sa ma mananc fara discernamant. Tot ce prind si pare gustos. Dar musai tort de ciocolata de la Capsa.

Apoi salata de boeuf produsa de mama de cireasa. In care mi-am scufundat si eu labutele netalentate. Voi inghiti si branza buna in burduf ok. Asezonata cu ceapa verde care omoara orice sarut. Si masline neinjectate cu hormoni de buna-crestere.

Planuiesc, cred ca e clar, sa beau asisderea. Mi-am pregatit o perfuzie cu tot cu suport din ala de metal. Sa o pot tarai eficient dupa mine prin casa si centrul orasului. Plina ochi cu lichid portocaliu, tip campari orange.

Si mi-e pofta, vad. Si de alte lucruri primare, care or mai fi. Si s-or potrivi. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese. Parca te mai uiti.

O cireasa responsabila nu planifica chiar tot. Pentru ca stie din viata ei bogata. Ca socoteala din livada nu se potriveste cu cea din targosfera.

E ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si uite, stau aici si sfarai. De coapta si multumita ce sunt. E ziua mea si zbor deasupra orasului de atat prea plin.