cireasa blonda sus, blonda la mijloc

mai 11th, 2011

Odata ce-ai fost blonda, cu greu te mai poti considera orice altceva. Si asta indiferent de culoarea pe care o are penajul tau in prezent.

Cireasa a fost blonda ani multi si grei. Imediat dupa terminarea prunciei ea a decis ca blonde is more fun. Si nici ca a mai renuntat timp de vreo 13 ani. Blonda s-a maritat, blonda s-a angajat, blonda a divortat.

Au fost ani plini de succese reputate, cred, si cu ajutorul cositelor mele aurii. Asta si sanii, cele doua componente superficiale dar oh, atat de profunde ale parcursului meu in viata.

Acum este insa timpul pentru back to the roots. Parul de cireasa este saten aproape inchis. Asa cum a decis mama natura sa-l zamisleasca pe lume. Si nici ca se poate multumire mai mare. Nici nu mai stiam cum arata de felul lui. E dragut, de ce m-oi fi chinuit atata amar de vreme sa-l acopar, cheltuind timp si resurse.

Si totusi, sunt convinsa in sufletul meu curat ca sunt o blonda veritabila. Ba ma si port precum una. Nu, nu in sensul stupid. De fapt, sunt asa de blonda la mijloc, adica in sufletul meu, incat am convins si lumea din jur ca tot blonda am ramas si sus.

Daca ma striga cineva hei, sateno, dada, tu aia mica si tunsa scurt, n-are vreo sansa. Nici nu-mi trece prin cap sa catadicsesc sa raspund. Noroc ca multa lume simte instinctiv ca eu sunt o blonda din fire fara lecuire si mi se adreseaza ca atare. Hei, blondo, bei un cico?

Pot sa fiu si pana corbului in cap. Sufletul meu este de blonda si asta se rasfrange asupra tuturor celorlalte parti componente.

pur si simplu ma ador

martie 10th, 2010

Am crezut ca exista vreun mod mai placut in care sa spun chestia asta. M-am tot gandit cum s-o vand publicului, adica dumneavoastra. Dar nu cred ca se poate mai bine, asa ca imi asum intreaga dezaprobare a semenilor la auzul acestei declaratii: pur si simplu ma ador.

Sentimentul asta nu e de ieri de azi si nu e chiar de florile marului. Eu m-am nascut cu admiratia asta pe care o am pentru combinatia reusita dintre cum arat si ceea ce sunt. Si am motive serioase sa simt asa impresionata. Da, va aud cum maraiti dar sa stiti ca eu nu sunt soiul arogant. Adica ma plac ceva fantastic, dar nu mi se pare ca tot restul oamenilor imi sunt inferiori.

Sa incepem cu inceputul. Sunt mica de statura. Unii carcotasi ar putea zice ca asta e un defect. Eu va asigur ca e o mare calitate. Pentru ca in modul asta simplu pot sa am langa mine suflete pereche de diverse dimensiuni, mici, medii si mari. Ceea ce alte femei, mai daruite decat mine pe lungime, nu au nicicand luxul sa faca, fara sa simta putina rusinica. Sunt miniona si nimeni nu s-a plans vreodata.

Dar sunt si aproape blonda si am sanii mari. Combinatia e letala, va jur. Cand ma uit in oglinda, raman chiar si eu traznita, ce sa mai zi de altii, care nu sunt obisnuiti sa ma vada. De multe ori cand trec pe strada las in urma mea gramezi de oameni imbarligati ca la rugby. Cand ma intreaba cineva cum am de reusit asta si cealalta eu raspund mereu, starnind hilaritate: cu sanii astia doia am reusit eu in viata.

Sigur, lumea crede ca sunt o mare glumeata, dar lucrurile nu stau 100% asa. Eu chiar am reusit multe chestii datorita imbinarii izbutite dintre sani, umor si inteligenta. Ma bazez pe ei in fiecare zi si nu ma lasa la greu. Culoarea parului nu face decat sa puna cireasa de pe tortul acestui ambalaj aratos. Pentru ca da, blonde is more fun.

Pe langa sani, cum am spus, sunt si extraordinar de inteligenta. Da, va aud cum maraiti. Doar ca nu pot ramane indiferenta la modul absolut particular in care imi vin idei si rezolv probleme. Bineinteles, asta nu o zic doar eu si mama. Ci oameni din jur, cu care lucrez chestii si ma ciocnesc benefic in schimburi de idei. Intrebati-i. Si fac glume la fel de bune ca barbatii, ceea ce nu multe femei sunt capabile sa intreprinda.

Puteti sa credeti ca pe langa faptul ca sunt convenabil-miniona, focos-blonda si voluptos planturoasa, am si talent. Cand s-o-mpartit talentul, eu n-am fost dusa la lucru. Si prin urmare am primit nu un pahar, ci ditamai cisterna. Scriu ca o masina de scris actionata de un nebun, scriu fara sa sec prea tare, scriu pentru ca n-am incotro si doar asa ma linistesc. E minunat sa ai talent si asta ma face fericita in aproape fiecare zi. Cum sa nu ma respect? Si pana la totala admiratie mai e doar un pas.

Mai am o veste. Pe langa faptul ca sunt miniona, aproape blonda, cu sanii mari, inteligenta, umor si talent, mai ai si incredibil de mult noroc. Lucrurile pe care le intreprind imi ies foarte usor. Aproape ca trebuie doar sa-mi setez mintea pe o anumita chestie, si lucrurile se imbina in mod fericit inspre succes. Stiu, nu exista dreptate pe lume. Dar asta nu mai e problema mea.

Este ca am explicatii pertinente pentru toate? Si, in conditiile astea, cum sa nu ma ador? Stiam ca o sa ma intelegeti.

Acest post l-am scris pentru ca nu am putut sa ma abtin cand am vazut leapsa de pe hotcity.ro. Mi se potriveste manusa si mi s-a parut ca s-a inventat pentru mine.

pentru cine ma fac eu frumusica, mai mitica?

martie 2nd, 2010

Aceasta discutie se poarta de veacuri. Oare femeile se aranjeaza pentru barbatii pe langa care trec in goana sau petrec timp cu incetinitorul? Sau pentru celelalte femei?

Fruct sociabil in general dar totusi inclinand sa fie mai iubitor de sexul opus, cireasa si-a luat timp de gandire. Apoi a ales si a inteles sa procedeze la niste compromisuri. Pana de curand a fost si ea in randul lumii si s-a aranjat cu grija pentru femei.

S-a dat uneori cu fard pe pleoape. A fost atenta sa fie mereu proaspat vopsita. Pana la un mm distanta de capul plin cu fantasme. S-a straduit sa-si prezinte publicului parul dumisale etaland o stralucire ca de diamant. Si cu un volum ametitor.

Dar de azi s-a ispravit. Stie ce are de intreprins in cele ce urmeaza. Pentru ca niciodata nu a primit cireasa mai multe complimente de la barbati ca acum. Si ieri si alaltaieri. Si de fapt de-o vreme-ncoace. Taman de cand, din cine stie ce calcule financiare sau jemanfisiste, cireasa e din ce in ce mai nevopsita.

Suratele de acelasi sex sunt complet revoltate de noul look strigator la cer de neglijent al ciresei. Ducand zvonul de la una la alta, cred cu toatele ca modelul jumate saten-jumate blond este semnul unor mari cataclisme interioare. Unde-i blonda, intreaba ele cu teama? Gone fishing. Bine, atunci sa se instaleze satena si gata. Ntz. Ntz.

O intreaba pe rand, cu ingrijorare in glas, daca nu cumva e bolnava. Sau a avut un deces in familie. O roaga sa mearga degraba la stilist si sa repare radacina de-o palma ce ii sade nonsalanta in crestet, purtata ca o brosa de mare pret.

Dar cum ea a descoperit ca acum este ea cea mai sexy si mai tulburatoare pentru sexul celalalt, acum cand a descoperit nevopseaua de par, a luat mareata decizie. Sa umble mereu cu parul ca iesit proaspat de la coafor acum 6 -9 luni. Si cu siguranta va avea o viata emotionala intensa si cu zvac. Treaba de altfel dovedita acum, cand vorbim.

Sa fie faptul ca o cireasa brusc sleampata ii duce pe barbat cu gandul ca este la anaghie si asta o face vulnerabila si deci teribil de sexy. Sa fie chiar combinatia de culori complet diferite, cum rar au mai vazut. Cert e ca nu doar prietenul imaginar al ciresei este multumit. Ci si orice alt barbat care vede minunea.

Cine ar fi crezut ca unchiul Jean se uita vreodata la cum imi sta mie parul. Doar ne intalnim de atatia amar de ani si nu am reusit sa-l impresionez nici macar odata. Acum, ce sa vezi. A dat cu ochii de coafura mea necoafata si a ramas impietrit. Aratoasa este nepoata cireasa, mi-a zis plin de respect.

Asa stand lucrurile, am ales deci sa ma expun. Femeile din preajma mea cred ca arat ingrozitor si ca poate chiar am innebunit. Barbatii, in schimb, se uita plini de pofta nedisimulata. Si ma roaga sa raman asa cum sunt, sa nu mai fac nicio miscare ce ar putea ruina acest echilibru perfect.

De pentru cine ma fac eu frumusica, mai mitica? Pentru voi, bineinteles, pentru voi.

cireasa satena

februarie 10th, 2010

Sunt blonda de 13 ani incoace. Blonda mereu, blonda fara pauze, fara regrete, fara contradictii si dileme.

Sunt blonda de atata vreme incat nici nu prea mai stiu sa fiu altceva. Un centimetru de par mai inchis la culoare a inseamnat mereu pericol mortal. Si am dat imediat fuga la coafor si l-am umplut de blond. Blond fara frontiere.

Am fost blonda pana azi. Cand sunt o satena veritabila, cu parul de culoarea alunelor coapte. Cele aflate la maturitatea lor, numai bune de a fi mancate. De ce asa si nu blonda in continuare, nici eu n-am o explicatie buna. Poate ca cireasa a vrut sa vada care e culoarea ei pe bune. Caci se jura ca nu mai stie. Nu are nici macar o banuiala.

Cert e ca acum, de sub podoaba blonda, s-a itit deja binisor satena din mine. Daca m-ati vedea, ati intelege ce zic. Seman izbitor cu o caprioara. Doar bulinele-mi lipsesc, si o codita alba din care sa dau de bucurie.

Si ma gandesc asa, la zicala blonde is more fun. Pe care sigur o stie toata lumea. E sora buna cu aia care zice ca fetele bune merg in rai si fetele rele merg unde vor ele. Si constat cu stupoare ca nu e doar un cliseu. Cireasa satena mai face cate-o ciorbita, mai sta cuminte.

Ce sa mai, mi-e frica. Ca odata cu parul imi schimb, fereasca sfantul, si naravul. Daca ma transform, dintr-o minivampa internetica, intr-o calugarita reala? Si in loc de locul trei la concursul cea mai sexy femeie de pe twitter o sa iau cea mai cucernica femeie in viata? Valeleu.

In plus, mi-e frica de faptul ca nu o sa mi se mai sopteasca porcarii pe strada. Una era blondoooo, sa moara ma-sa, ce biiiip* ai. Ce ti-as face de te-as prinde. Singurica-singurica? Si complet altfel sta treaba acum. Mi-e ca nimeni nu fluiera dupa o satena cu coada impletita.

Ce-si face cireasa cu mana ei, lucru manual se cheama. Astept cu interes sa vad ce se intampla. Si lucrurile noi pe care mi le sopteste oglinda in fiecare dimineata sunt uimitoare.

Sunt satena, atat de satena incat poate ma dau afara de la serviciu. Si schimba vecinii cheia de la bloc si nu ma lasa sa intru. Si prietenul meu imaginar, I., imi spune, cand incerc sa-i fac avansuri fizice, ca el are prietena si nu poate sa se implice.

Sunt satena and there’s nothing we can do about it.

*sani, dar folosit in exprimarea mai dura.

cireasa si fermoarul buclucas al altei blonde

februarie 18th, 2009

Blonday

Suntem in vestiarul de la sala. Vad cum se chinuie de tare blonda asta sa-si inchida fermoarul. Fie ca are mainile prea scurte. Fie ca are spatele prea lung. Oricum, nu-i iese deloc.

Pentru ca e pitica precum cireasa, simt imediat simpatie. Chiar daca arata ca o pitzi. Are parul aproape alb de blond si lung, de consanzeana de metropola. Par dus proaspat la coafor.

E cocotata pe niste tocuri complet periculoase. In viata mea nu mi-as risca atata sanatatea. Si tocmai am auzit-o vorbind arabeste la telefon. Cred ca asta ma sensibilizeaza in plus.

Mi-e mila cumva de femeile blonde care vorbesc arabeste. E ceva congenital, nu ma pot opri. Desi poate nu o duc chiar asa de rau.

Asa ca urlu mai mai tare decat ar trebui. Pentru ca in timpul asta imi usuc cositele cu foenul si nu aud nimic. Vreeeti sa va ajuuuut? Da, zice ea, multumesc mult. Nu reusesc deloc.

Opresc foenul si ma deplasez cu un prosop in jurul soldurilor, siroind de apa catre blonda. Cu tot cu tocurile imense, ea masoara cat mine. Va dati seama? Zic asta pentru ca eu chiar sunt marunta.

Se intoarce cu spatele si eu trag de fermoar. Care e blocat la jumate. Nu se intampla nimic. Trage mosul, trage baba, fermoarul nu se lasa. Pana la urma ma enervez si smucesc. Ii prind o parte din parul ei lanos. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Blonda tace chitic. Dar sigur e ingrijorata de ce fac eu acolo. Oricum, din cauza ca fermoarul o trage de par, nu intoarce capul catre mine, ca nu poate. Eu sunt sub stres.

Transpir si trag in timpul asta puternic de fermoar, incercand sa nenorocesc cat mai putin par. Blonda freamata din nari, ca un calut sperios. Nu vad, dar simt.

Reusesc sa deblochez si i-l desfac pana jos. Desi se mai poticneste putin pe parcurs. Fericita ca am scapat, arunc repede pe jos parul mort rezultat din operatiunea de salvare. Ca sa nu vada cat a fost.

Si ma duc repede inapoi la foenul meu. Blonda se da pufpuf cu parfum. Si se prinde ca ceva nu e cum voia ea. Se intoarce la mine. Eu voiam sa va rog sa mi-l inchideti, sa pot sa plec. Acum e deschis de tot.

Aaaa, zic, stati asa. N-am inteles, ma scuzati. Injur in gand, facere de bine, stiti voi. Imi intoarce spatele alb cu carne pufoasa (e o blonda carnoasa). Si iar trag de fermoar, acum in sus. E si mai greu decat invers.

Trage mosul, trage baba, fermoarul nimic. Reusesc sa inaintez, opintindu-ma la blonda si bruscand-o fara mila, 3-4 centimetri. Dar am de munca un spate intreg. Si atunci ma loveste.

Din decolteul de pe spate, daca pot sa zic asa. Si uite ca pot, ca tocmai am zis.
Vine un tsunami de miros de parfum dulce. Ca si cum ai stros niste bomboane, le-ai amestecat intr-o oala cu sapun de trandafiri. Ai adaugat esenta de vanilie. Si ai pus topping bucatele de serbet de mango.

Vine, vine, vine, calca totul in picioare. Ma loveste direct in fata. Scap fermoarul din mana. Ma inclestez repede de parul blondei. Dar degeaba, totul e pierdut. Cad pe jos, intr-o rana. Si visez turbulent, cu razboaie, sange, morti si altele asemenea.

Ma trezesc mult mai tarziu, cand alte femei brunete, de la sala, imi picura apa vie pe buze. Blonda ia-o de unde nu-i.

Cine i-o fi inchis pana la urma fermoarul? Si ce-o fi crezut despre mine. Zau ca nu fac asa de obicei. Mai dati-mi o sansa. Adica o noua blonda. Si un nou fermoar.